ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

M.N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca prin

hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța, să dispună anularea

Ordinului nr. 8 emis de pârât la 8 ianuarie 2009, integrarea sa în funcția de

manager la Institutul Oncologic „prof. Dr. A.T.” București, obligarea pârâtului

la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu

data de 8 ianuarie 2009.

Motivându-și

acțiunea, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1616 din 13 decembrie 2006 a

fost numită în funcția de manager al acestui institut, iar la data de 8

ianuarie 2009 a fost emis Ordinul nr. 8 /8 ianuarie 2009, prin care i s-a adus

la cunoștință că a fost revocată din funcție.

Reclamanta a

considerat că măsura dispusă este nelegală și netemeinică, întrucât nu i s-au

pus la dispoziție Raportul de audit public intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 și

Nota nr. 1B/158 din 7 ianuarie 2009, acte care au stat la baza emiterii

ordinului și nici nu a fost invitată la ședința de conciliere din 18 iunie 2009,

care era obligatorie conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 672/2002

privind auditul public intern.

Prin întâmpinare,

autoritatea publică pârâtă, a solicitat respingerea acțiunii, precizând că

reclamanta a fost invitată la ședința de conciliere din 18 iunie 2009, dar nu

s-a prezentat și de asemenea, că reclamantei i-au fost comunicate documentele

de audit în baza cărora reclamanta a formulat un punct de vedere.

Prin sentința civilă nr.

4440 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta M.N.C.,

a anulat Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009, a dispus reintegrarea acesteia în funcția

de manager al Institutului Oncologic „Prof. A.T.” și a obligat Ministerul

Sănătății la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta,

începând cu data de 8 ianuarie 2009 și până la data integrării.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs Ministerul Sănătății care a invocat ca temei legal dispozițiile

art. 304, pct. 6, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 4010 din 30 septembrie 2010 (Dosar nr. 3283/2/2009) a admis recursul

declarat de Ministerul Sănătății, a casat sentința atacată și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță, concluzionând că instanța de fond a

reținut în mod greșit că raportul de audit este lovit de nulitate și, pe cale

de consecință, este lovit de nulitate și ordinul atacat, pronunțând astfel o

soluție nelegală, fără a mai cerceta fondul cauzei, urmând ca instanța

fondului, după casare, să procedeze la verificarea incidenței în cauză a

dispozițiilor art. 1833, lit. c) din Legea nr. 95/2006.

În fond după casare,

pricina a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, la data de 20 octombrie 2010 sub nr. Dosar nr.

10095/2/2010, ambele părți depunând note scrise cu privire la opinia acestora,

în raport de indicațiile instanței supreme în decizia de trimitere cu casare.

Prin sentința civilă nr.

3914 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei M.N.C., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Sănătății și, în consecință:

A anulat Ordinul nr. 8

emis de pârât la 8 ianuarie 2009.

A dispus reintegrarea

reclamantei în funcția de manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.”

din București și a obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata către reclamantă

a unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta

începând cu data de 8 ianuarie 2009 și până la data reintegrării efective.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a rețin următoarele:

- Prin decizia de

casare cu trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Ministerul Sănătății, a

casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare și a dispus

ca instanța de fond să verifice incidența dispozițiilor art. 183

3

lit.

l) din Legea nr. 95/2006 și anume, dacă prin raportul de audit în litigiu au

fost constatate abateri de la legislația în vigoare în cadrul activității de

management desfășurată de reclamantă, în raport de care va aprecia legalitatea

ordinului atacat.

- Din examinarea

Ordinului Ministrului Sănătății nr. 8 din 8 ianuarie 2009 (fila 11 dosar),

rezultă că acest ordin a fost emis în temeiul art. 183

3

lit. l) din

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. De asemenea, în art. 2

din același ordin se menționează că „începând cu data de 8 ianuarie 2009

încetează contractul de management din 14 decembrie 2006, încheiat între

Ministerul Sănătății Publice și manager dr. M.N.C., conform capitolului VIII lit.

l) din actul adițional nr. 1 din 20 decembrie 2007 la contract, pentru

„constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de

control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

- De asemenea, prin

Ordinul de serviciu nr. 9837 din 15 februarie 2008 s-a dispus efectuarea urmi

audit public intern la Institutul Oncologic "Prof. dr. A.T." din

București. Acțiunea de auditare s-a desfășurat în perioada 15 februarie 2008-29

mai 2008 și a vizat perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.

În acest context, a

constatat prima instanță că sancțiunea dispusă prin Ordinului Ministrului

Sănătății nr. 8 din 8 ianuarie 2009 nu putea fi aplicată pentru următoarele

considerente.

- Pentru punerea în

aplicare a dispozițiilor Legii nr. 264/2007 a fost emis Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 1627/2007 din 24/09/2007 pentru modificarea și completarea anexei

nr. 1 la Ordinul ministrului sănătății publice nr. 922/2006 privind aprobarea

modelului contractului de management al spitalului public și în data de 20

decembrie 2007 s-a încheiat între Ministerul Sănătății Publice și manager M.N.C.

actul adițional nr. 1 la contractul de management din 14 decembrie 2006, care

la pct. 8 a prevăzut faptul că se poate revoca contractul de management și

pentru „constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele

de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

- Cum acțiunea de

auditare a vizat perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, s-a dispus

aplicarea unei sancțiuni care a fost inclusă în contractul de management la

data de 20 decembrie 2007 pentru pretinse abateri săvârșite în cursul anului

2007, dar anterior datei la care contractul de management a fost modificat,

ceea ce este inadmisibil și se impune anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr.

8 din 8 ianuarie 2009.

- A mai reținut prima

instanță că, din probatoriu rezultă că și concluziile la care au ajuns

auditorii privind pretinsele deficiențe nu corespund realității.

Constatând întemeiat

primul capăt de cerere, instanța de fond a admis și capetele subsidiare,

privind reintegrarea reclamantei în funcția de manager al institutului

Oncologic „Prof. Dr. A.T.” din București și plata către reclamantă a unei

despăgubiri reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând

cu data de 8 ianuarie 2009 și până la data reintegrării efective.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

legii în ceea ce privește soluția de admitere dispusă prin sentința recurată.

Recurentul arată că

în mod greșit și nelegal s-a dispus anularea Ordinul nr. 8 din 8 ianuarie 2009

prin care reclamanta-intimată a fost revocată din funcția de manager al

Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” pe motiv că sancțiunea dispusă nu putea

fi aplicată deoarece dispozițiile art. 183

3

din Legea nr. 95/2006

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 264/2007 nu erau aplicabile

contractele de management al reclamantei, astfel cum a fost modificat la data

de 20 decembrie 2007.

Recurentul arată că

dispozițiilor art. 183

3

din Legea nr. 95/2006 astfel cum au ost

modificate erau deplin aplicabile contractului de management al reclamantei

care a fost legal revocat. Aceasta deoarece deficiențele constatate în perioada

controlului ce au privit perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, inclusiv

perioada după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 264/2007 – 27 iulie

2007 și pentru întreaga perioadă reclamanta, în calitate de manager avea

responsabilitatea pentru toate abaterile constatate în raportul de audit,

inclusiv, celor produse anterior termenului, dar neremediate până la data

constatării lor.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca

nefondate.

La dosar

reclamanta-intimată a depus concluzii scrise în care solicită respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele

considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. – aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor

art. 183

3

lit. l) din Legea nr. 95/2006 modificată și completată.

Prin Ordinul nr. 8

din 8 ianuarie 2009 s-a dispus revocarea reclamantei-intimate din funcția de

manager al Institutului Oncologic „Prof. Dr. A.T.” începând cu data emiterii

ordinului și încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006 conform

cap. VIII lit. l) din Actul adițional nr. 1 din 20 decembrie 2007.

Ordinul contestat a

fost emis în baza art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/1996 având la bază

raportul de audit public intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 și nota nr. IB/158

din 7 ianuarie 2009 aprobată de conducerea ministerului.

În mod greșit și

nelegal, instanța de fond în urma rejudecării a apreciat că nu poate fi

aplicată sancțiunea revocării deoarece perioada auditată a fost 1 ianuarie 2007

– 31 decembrie 2007, anterior datei la care contractul de management a fost

modificat la data de 20 decembrie 2007.

Curtea apreciază și

în raport de considerentele Deciziei de casare nr. 4010 din 30 septembrie 2010

că în cazul reclamantei-intimate erau aplicabile dispozițiile art. 183

3

lit. l) din Legea nr. 95/2006, prin decizia de casare arătându-se că în

rejudecare instanța va verifica dacă prin raportul de audit au fost constatate

abateri de la legislația în vigoare în cadrul activității de management

desfășurată de reclamantă în raport de care se va aprecia legalitatea ordinului

atacat.

În mod nelegal

instanța de fond, în urma rejudecării nu a respectat decizia de casare

însușindu-și greșit motivul de nelegalitate nou invocat de reclamantă, în faza

rejudecării privind neaplicarea dispozițiilor art. 183

3

din Legea nr.

95/2006.

Raportul de Audit

Public Intern nr. 9837 din 18 iunie 2008 a fost întocmit ca urmare a acțiunii

de auditare desfășurată în perioada 15 februarie 2008 - 29 mai 2008, perioada

supusă auditului fiind 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007.

Deficiențele constate

la în perioada auditării 15 februarie 2008 - 29 mai 2008 au privit anul 2007 în

integralitatea sa, inclusiv perioada după intrarea în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 264/2007.

Astfel, au fost

constate următoarele deficiențe asupra cărora dispozițiile art. 183

1

lit. I) din Legea nr. 95/2006 sunt incidente:

- nesemnarea tuturor

fișelor de post, fapt prin care managerul a încălcat pct. 2.4 alin. (29) din

Contractul de Management;

- neefectuarea

evaluării anuale a personalului, care de regulă se efectuează la finele anului,

prin care managerul a încălcat pct. 2.4 alin. (35) din Contractul de

Management;

- neîncheierea

contractelor de administrare cu șefii de secții, laboratoare și servicii

medicale, obligație stabilită prin Ordinul nr. 1628 din septembrie 2007, prin

care managerul a încălcat pct. A.2.5 alin. (4)5 din Contractul de Management;

- încălcarea pct. A.2.4

alin. (39) din Contractul de Management prin lipsa asigurărilor de malpraxis

pentru personalul medico-sanitar, fapt ce contravine și Legii nr. 95/2006, art.

656;

- încălcarea

dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 53/2003 (în vigoare la data auditului),

prin aceea că în cadrul serviciului achiziții publice există un număr de 3

salariați pentru care nu s-au respectat condițiile legale la momentul

angajării;

- programul anual al

achizițiilor publice efectuate în anul 2007 nu este întocmit corespunzător,

fapt ce contravine dispozițiilor art. 4 alin. (5) din H.G. 925/2006;

- lipsa unor

documente din dosarul achiziției (luna iunie 2007) pentru aparatura de

laborator, fapt ce contravine dispozițiilor art. 5 din H.G. 925/2006 și art. 213

din O.U.G. nr. 34/2006;

- acordarea în luna

decembrie a primei de 2% în mod preferențial, cu încălcarea dispozițiilor art. 21

din O.U.G. 115/2004;

- achiziționarea în

perioada mai - decembrie 2007 de citostatice doar prin procedura de negociere

fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, costul total fiind de

5.647.475 euro; etc.

În concluzie, pentru

perioada ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor art. 183

1

lit.

l) din Legea nr. 95/2006 intimata M.N.C. este responsabilă cu privire la toate

abaterile de la legislația în vigoare constatate, inclusiv a celor produse

anterior termenului dar neremediate până la data constatării lor.

Dispozițiile art. 183

1

lit. l) din Legea nr. 95/2006 sunt opozabile tuturor subiecților de drept,

cunoscut fiind că legea este o normă cu caracter imperativ iar necunoașterea ei

nu reprezintă motiv de exonerare a răspunderii juridice.

Invocarea

dispozițiilor art. 183

1

lit. l) din Legea nr. 95/2006 în actul de

revocare nu reprezintă o retroactivitate a legii ci această normă este

opozabilă reclamantei de la momentul intrării ei în vigoare pentru toate

deficiențele constatate și neremediate în până la momentul identificării lor.

Faptul că la data de

20 decembrie 2007 contractul de management a fost modificat prin recunoașterea

aplicării dispozițiilor art. 183

1

din Legea nr. 95/2006 dispoziții

care prevedeau posibilitatea revocării contractului de management pentru

nereguli (deficiențe) în realizarea contractului nu poate determina concluzia neaplicării

acestor dispoziții contractului reclamantei. Fapt de necontestat aceasta a

deținut calitatea de manager pe întreaga perioadă verificată 1 ianuarie 2007 - 31

decembrie 2007, avea răspunderea conform contractului, iar prin raportul de

audit, la care a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni s-a constatat

existența unui management defectuos al instituției, situație care a determinat

revocarea sa conform art. V - „Răspunderea părților din contractul de

management din 14 decembrie 2006”.

Faptul că prin

rezoluția D.N.A. din 15 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmării penale

nu echivalează cu lipsa răspunderii administrative, considerându-se de organele

de urmărire penală că faptele sesizate nu sunt infracțiuni. Iar descărcarea de

gestiune dispusă de Curtea de Conturi pentru anul 2007 nu are legătură directă

cu baterile imputate reclamantei prin raportul de audit și nu înlătură

obligația reclamantei în calitate de manager de a remedia deficiențele

constatate.

Faptul că raportul de

audit a fost aprobat cu întârziere prin nota din 7 ianuarie 2009 nu infirmă

legalitatea sa și implicit a ordinului de revocare contestat, în cauză neputând

fi reținută nelegalitatea sau excesul de putere în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-intimată M.N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 3914 din 1

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei M.N.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2013.