ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1303/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1303/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 36 din 26 februarie 2010, Tribunalul Vrancea a condamnat pe

inculpații:

M.V., zis „C.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de :

- art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen., art. 76

lit. c) C. pen. la 2 ( doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

1

lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.;

- art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. b), c) C. pen. și pct. 2 din

art. 74 C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ( patru) ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. b), c) pct. 2 C. pen., art. 76 lit.

c) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34

lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În condițiile art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului M.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 octombrie 2009,

până la pronunțare.

O.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și pct. 2 C. pen., art.

76 lit. c) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și pct. 2 C. pen., art.

76 lit. c) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit.

b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. h)

C. pen.

În condițiile art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) ip. a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C.

pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de

încercare de 6 ani.

A stabilit că organul de supraveghere

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat

executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului O.D.A., dacă nu este reținut sau

arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., a dedus prevenția de

la 12 octombrie 2009 până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere;

- să se prezinte la datele fixate de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință ori locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice locul de muncă și eventual

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență ale sale;

În conformitate cu disp. art. 86

3

alin.

(3) C. pen., a obligat pe inculpat să urmeze un program educativ specific,

organizat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.,

atrăgându-i atenția asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000

a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de droguri de risc,

cantitatea consemnată în dovada cu seria H nr. 0001789 ( fila 219), cât și a

ambalajului folosit.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000

a dispus distrugerea cantității de droguri de risc, ce a fost confiscată,

conform art. 17 din Legea 143/2000, cu excepția contraprobelor.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea

bunurilor ridicate de la cei doi inculpați cu ocazia efectuării activității de

prindere în flagrant și percheziției domiciliare, precum și cu privire la sumele

de bani obținute de către inculpați din activități ilicite cu droguri de risc,

indisponibilizate prin Ordonanța din 02 octombrie 2009( fila 266).

În baza art. 189 și urm. C. proc. pen. a

obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că la data de 24 august 2009 lucrătorii de poliție judiciară

din cadrul S.C.C.O. Vrancea s-au sesizat cu privire la faptul că, doi tineri cu

domiciliul în mun. Focșani, respectiv E.C.D. și D.S.I., s-au constituit într-un

grup infracțional organizat implicat în activități de trafic și consum ilicit

de droguri de risc (hașiș).

Tot în procesul verbal de sesizare din oficiu

se mai face precizarea că cei doi tineri, în derularea activităților infracționale

sunt ajutați de către o persoană cu numele de A., care, caută diferiți clienți

interesați de cumpărarea unor asemenea substanțe și tot „A.” se întâlnește cu

persoanele respective pentru a le vinde droguri. Ca loc de întâlnire, fiind un

apartament din mun. Focșani, închiriat de D.S., unde locuiește fără forme

legale. Ulterior s-a reușit a se identifica persoana „A.”, ca fiind numitul O.D.A.

( fila 62).

Organele de anchetă pe linia cercetării sub

aspectul desfășurării unor activități ilegale privind traficul de droguri, au

verificat conform procesului verbal din 12 octombrie 2009 (fila 4) mai multe

persoane, printre care M.V., O.D.A., E.C.D., D.S.I., ș.a., ca în final, prin

rezoluțiile din 12 octombrie 2009 orele 19,20 și 19,30 să se dispună începerea

urmăririi penale, numai față de numiții O.D.A. și M.V.

Din probele administrate pe parcursul

procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și-n cursul cercetării

judecătorești, rezultă că cei doi inculpați, se cunoșteau de mai multă vreme, ambii

având rude și cunoștințe (prieteni) în satul Bogza, comuna Sihlea, Jud. Vrancea.

De asemenea, cei doi tineri o perioadă de

timp au lucrat în Italia, fără să se întâlnească în țara respectivă.

Inculpatul O.D.A., în luna decembrie 2008,

s-a întors în țară, unde a stat tot timpul în mediul rural, locuind cu mama sa,

în satul Bogza, com. Sihlea, Jud. Vrancea.

Inculpatul M.V., de asemenea s-a întors din

Italia în luna mai 2009, locuind până în luna octombrie 2009 în satul Bogza,

com. Sihlea, Jud. Vrancea, la domiciliul bunicii sale M.E.

In luna august 2009, cei doi inculpați

întâmplător s-au întâlnit în satul Bogza, unde printre alte probleme pe care

le-au discutat, inculpatul M.V., îi prezintă lui O.D.A. o substanță, ce părea a

fi o „ciocolată”, precizându-i că „substanța” respectivă este hașiș, ce se

poate consuma, prin introducerea în țigări, făcându-i și o demonstrație în

acest sens.

De asemenea, i-a mai spus, că, din vânzarea

substanței respective se poate obține „mulți bani”, sens în care i-a propus

să-l „ajute” în comercializarea respectivei substanțe.

Inculpatul O.D.A., a fost de acord cu

propunerea și astfel, i-a vândut un prieten pe nume S. cantitatea de hașiș

primită de la M., totodată i-a dat și numărul de telefon al acestuia, urmând ca

S. să-l sune direct pe M.V.

La sfârșitul lunii septembrie 2009 (probabil

că avea solicitări), inculpatul M.V. s-a hotărât să plece în Italia pentru a

procura droguri în scopul vânzării în România, astfel că, pe data de 02

octombrie 2009 a plecat în Italia cu un avion, aparținând companiei Blue Air,

de pe aeroportul Băneasa – București.

In ziua de 04 octombrie 2009, dintr-o piață

din Roma, a cumpărat de la un bărbat de naționalitate marocană cantitatea de

350 gr.hașiș, cantitate pe care a adus-o în România, unde s-a întors cu un

autocar al firmei Atlessile (declarație fila 174).

Până la plecarea în Italia a lui M.V.,

inculpatul O.D.A. a continuat să comercializeze hașiș, vânzând unei cunoștințe

pe nume „R.” cât și unui tânăr care avea bar în zona Pieței Agroalimentare din

Focșani, pentru care și-a reținut un comision nesemnificativ.

De asemenea cu ocazia întâlnirilor, cei doi

fumai țigări confecționate artizanal, ce conțineau hașiș.

Întors din Italia, inculpatul M.V., prin

intermediul unui prieten, M.L.C., a închiriat un apartament în municipiul

Focșani.

In perioada 07 octombrie – 12 octombrie 2009

inculpatul M.V. a vândut la diferite persoane, fără să le cunoască identitatea

aproximativ 20 gr. hașiș pentru consum și pentru a vinde într-o perioadă cât

mai scurtă de timp, l-a contactat telefonic pe inculpatul O.D.A., căruia i-a

dat circa 10 gr. hașiș cantitate vândută în 3 zile pe 11/12 octombrie 2009

pentru care a primit suma de 250 lei numai pentru cantitatea de hașiș din data

de 11 octombrie 2009.

De asemenea, cei doi consumau hașiș în

momentul când se întâlneau.

Întrucât activitatea celor doi deveniseră

oricum de notorietate în mediul tinerilor din municipiul Focșani, organele de

poliție în scopul stabilirii activității infracționale a acestora, a declanșat

împotriva lor o anchetă penală.

Pentru identificarea tuturor persoanelor

implicate în activitatea infracțională de trafic de droguri, în cadrul anchetei

penale care a fost declanșată, la cererea Serviciului de Combatere a

Criminalității Vrancea, prin Ordonanța din 24 august 2009 Parchetul a autorizat

folosirea investigatorului sub acoperire „S.F.” pe o perioadă de 2 zile în

scopul cumpărării de droguri de risc, aproximativ 3 grame rezină de canabis, de

la „persoana de sex masculin”, cu numele de „A.”.

Așadar, întâlnirea dintre investigatorul sub

acoperire și „A.” care ulterior s-a constatat a fi inculpatul O.D.A., a avut

loc, ca urmare a interesului manifestat de acest inculpat, de a vinde o parte

din drogurile aduse din Italia de către celălalt inculpat – respectiv M.V., așa

cum s-au înțeles, în momentul întâlnirii în satul Bogza.

Prin urmare, nu poate fi reținută apărarea în

sensul că, inculpatul, în speță O.D.A., ar fi fost determinat de către

investigatorul sub acoperire, să comită infracțiuni la Legea nr. 143/2000.

Pe de altă parte, din modul cum s-au

desfășurat „discuțiile” și „negocierile” dintre cei doi (inc. O. și

investigatorul „S.F.”) nu rezultă că „A.” ar fi fost rugat insistent să-i vândă

cantitatea de hașiș, sau să fi fost amenințat, șantajat, situații care

într-adevăr, ne-am aflat în fața unei activități de „provocare”, sancționată de

art. 68 C. proc. pen. și invocată de apărare.

De asemenea, activitatea instigatorului sub

acoperire s-a desfășurat cu respectarea disp. art. 224

1

și art. 224

2

C. proc. pen., în sensul că, acesta a reușit să pătrundă în mediul tinerilor

dispuși a consuma droguri, unde a identificat pe cei doi inculpați ce furnizau

narcotice, strângând totodată informații și date care ulterior s-a dovedit a fi

utile în probarea activității ilicite a celor doi inculpați.

In acest sens, pe baza informațiilor

furnizate de investigatorul sub acoperire „S.F.”, s-a dispus efectuarea unei

percheziții la domiciliul din Focșani a inculpatului M.V., unde într-un pahar

au fost găsite două bucăți de substanță solidă de culoare brună, ambalate în

folie de staniol, 30 de resturi de țigări, iar într-o cameră au fost găsite

indicii despre existența unei anumite cantități de droguri, cantitate ce a fost

aruncată în fața blocului, în stradă, de către inculpat.

Pe trotuarul din fața scării și pe capota

unui autovehicul au fost găsite 3 calupuri paralelipipedice și alte 4 fragmente

de substanță solidă de culoare maron, precum și ambalaje din staniol și folie

în care s-au aflat acestea înaintea aruncării pe una din ferestrele apartamentului.

Drogurile au fost ridicate în prezența unor

martori oculari, iar toate probele ridicate cu ocazia efectuării percheziției

domiciliare, au fost înaintate Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor

Constanța din cadrul S.C.C.O – B.C.C.O.

Prin raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 554522 din 13 octombrie 2009 Laboratorul de Analiză a

concluzionat următoarele: proba nr. 1 - este constituită din 192,2 gr. rezină

de canabis, proba nr. 2 - este constituită din 30 resturi de țigări ce conțin

rezină de canabis, proba nr.3 b - este constituită din 0,3 gr. rezină de

canabis, iar proba nr.3 c – este constituită din 4,1 gr. rezină de canabis.

Tot ca urmare a informațiilor date de către

investigatorul sub acoperire, s-a reușit prinderea în flagrant a inculpatului O.D.A.,

găsindu-se asupra sa rezină de canabis, în care s-a evidențiat

tetrahidrocannabinos ( THC), substanță psihotroză, biosintetizată de planta

canabis.

Situația de fapt astfel cum a fost stabilită

de instanța de fond a fost dovedită cu procesul verbal de efectuare a

perchezițiilor, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile

martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

Inculpatul O.D.A. a recunoscut faptele

reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul M.V. i-a propus să comercializeze

droguri și de asemenea că de mai multe ori au fumat împreună țigări

confecționate artizanal care conțineau hașiș.

Inculpatul M.V. a recunoscut faptele pe

parcursul fazei de urmărire penală arătând că procura drogurile din Italia și

le aducea în România în vederea comercializării, precum și faptul că l-a

contactat pe inculpatul O.D.A. pentru a-l ajuta să vândă marfa.

Ulterior, cu ocazia prezentării materialului

de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească a negat comiterea

faptelor.

La individualizarea pedepselor, instanța de

fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații M.V. și O.D.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpaților pe care le consideră prea

blânde în raport de faptele reținute în sarcina lor.

Inculpatul M.V. critică sentința instanței de

fond pentru nelegalitate apreciind că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa cu

privire la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

neexistând probe în acest sens, cât și pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului

pedepsei aplicate.

Inculpatul O.D.A. a criticat

sentința pentru nelegalitate arătând că probele s-au administrat în mod nelegal

și nu pot fi avute în vedere la stabilirea vinovăției.

Prin decizia penală

nr. 132/A din 11 octombrie 2010 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată – Biroul Teritorial

Vrancea împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Vrancea în dosar nr. 3625/91/2009 și în consecință :

A desființat în parte

sentința penală nr. 36/2010 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare :

A majorat de la 2 ani

și 10 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen. și

art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului.

A majorat de la 4 ani

închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen. și

art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului.

A majorat de la 5

luni închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin înlăturarea circumstanțelor art. 74

lit. b), c) și pct. 2 C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea

inculpatului.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul M.V. să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen.

A înlăturat din conținutul

sentinței penale apelate dispoziția prin care în baza art. 86

1

și art.

86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.D.A.

A dispus executarea pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.D.A. prin privare de

libertate.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsă

perioada arestării preventive de la data de 12 octombrie 2009 până la data de 1

martie 2010.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A menținut starea de

arest a inculpatului M.V. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada

arestării preventive cu începere de la 12 octombrie 2009 la zi.

A respins ca

nefondate

apelurile declarate de inculpații M.V. (zis „C.”) și O.D.A. împotriva sentinței

penale nr. 36 din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar

nr. 3625/91/2009.

A obligat pe

inculpatul M.V. la plata sumei de 400 lei iar pe inculpatul O.D.A. la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., în sumă de 200 lei

către Baroul Galați va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost

corect stabilită de instanța de fond și încadrarea juridică dată faptelor este

justă însă a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost bine

individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen., impunându-se aplicarea unor

pedepse într-un cuantum majorat față de natura și gravitatea faptelor comise.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpații M.V. și O.D.A

.

Ambii inculpați

critică decizia instanței de prim control judiciar pentru netemeinicie arătând

că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de circumstanțele reale și

personale ale comiterii faptei, solicitând menținerea sentinței instanței de

fond.

Inculpații invocă în

susținerea recursurilor, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Inculpatul M.V. a

invocat și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. arătând

că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic internațional de

droguri ci doar de infracțiunea de consum de droguri.

Criticile aduse sunt

întemeiate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursurile declarate de inculpați sunt întemeiate urmând a fi admise ca atare

pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și

corespunde situației de fapt stabilite în mod corect reținând instanțele

inferioare că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpaților sub aspectul faptelor reținute în sarcina lor.

Susținerile

apărătorului inculpatului M.V. în sensul că acesta nu se face vinovat de

comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri prev. de art. 3 alin.

(1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu sunt

întemeiate, probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice dubiu,

că acesta a comis și infracțiunea de trafic internațional de droguri fapt

pentru care Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De altfel, chiar

inculpatul M.V. a arătat în fața Înaltei Curți, în ultimul cuvânt, că a cumpărat

droguri din Italia pentru consumul propriu însă nu se ocupă cu traficul de

droguri.

De altfel și în faza

de urmărire penală inculpatul M.V. a descris în amănunțime cum procura

drogurile din Italia, modul cum le introducea în România, faptul că l-a contactat

pe inculpatul O.D. în vederea comercializării acestora.

Această situație de

fapt descrisă de inculpatul M.V. a fost confirmată și de inculpatul O.D. precum

și de alte probe administrate în cauză, respectiv declarații de martori,

înscrisuri și anume bilete de transport, facturi fiscale.

Ca atare, atitudinea

adoptată de inculpatul M.V. la momentul prezentării materialului de urmărire

penală când a menționat că a cumpărat drogurile din Timișoara de la un băiat pe

nume Alin, precum și faptul că inițial a declarat că a procurat drogurile din

Italia întrucât era sub influența drogurilor, nu poate determina schimbarea

încadrării juridice a faptei, această atitudine a inculpatului fiind

determinată de încercarea sa de a-și diminua răspunderea penală.

Situația de fapt

astfel cum a fost stabilită de instanța de fond rezultă din analiza coroborată

a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului

penal și poziția ulterioară a inculpatului M.V. nu este confirmată de nici o

probă și nu poate conduce la adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de

instanța de fond.

Înalta Curte reține

însă că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedepsele aplicate celor doi inculpați de către instanța

de apel fiind greșit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen.

Din acest punct de

vedere apreciază Înalta Curte că pedepsele aplicate de instanța de apel au fost

greșit individualizate, fapt pentru care va menține sentința pronunțată de

instanța de fond.

Este adevărat că

faptele comise de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social însă

Înalta Curte apreciază că scopul procesului penal nu este aplicarea unor

pedepse într-un cuantum ridicat ci stabilirea unui regim sancționator care să

contribuie la atingerea scopului educativ și preventiv reglementat de disp. art.

52 C. pen.

La stabilirea

regimului sancționator urmează a se avea în vedere și circumstanțele personale

ale comiterii faptelor, respectiv, stabilirea unor criterii de apreciere a

persoanei fiecărui inculpat, a potențialului acestuia de a se autoeduca și de a

realiza consecința faptelor sale.

Revenind la cauza

dedusă judecății, Înalta Curte reține că pedepsele aplicate de instanța de fond

au fost corect individualizate, poziția sinceră manifestată de inculpați pe

parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale ca și regretul

manifestat în raport de comiterea faptelor justificând reținerea

circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unor pedepse sub limita

minimă prevăzută de lege.

În mod greșit

instanța de apel a reținut faptul că inculpatul M.V. este cunoscut cu

antecedente penale împrejurare ce impune un regim sancționator sever.

Așa cum rezultă din

fișa de cazier judiciar a inculpatului M.V., față de acesta s-a luat, în timpul

minoratului, măsura libertății supravegheate pentru comiterea unei infracțiuni

de furt, în baza sentinței penale nr. 766 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei

Râmnicu Sărat.

În raport de această

situație, apreciază Înalta Curte că această măsură educativă luată față de

inculpat ca și faptul că inculpatul a comis o faptă de furt în urmă cu mai bine

de 10 ani, nu sunt indicii care să conducă la concluzia unui potențial

criminogen ridicat cu privire la acest inculpat care să determine stabilirea

unui regim sancționator atât de sever ca cel stabilit de instanța de apel.

Pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.V. de către instanța de fond atât

cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare corespunde

tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută

de art. 72 C. pen. și este în măsură să asigure finalitatea pedepsei.

Și pedeapsa aplicată

inculpatului O.D. a fost corect dozată de instanța de fond.

Circumstanțele

personale pozitive ale acestuia, poziția sinceră manifestată de inculpat pe

parcursul procesului penal, faptul că prin declarațiile sale a contribuit

într-o măsură mare la stabilirea situației de fapt dar și împrejurarea că a

fost atras în activitatea infracțională de către inculpatul M.V. sunt

împrejurări ce au determinat instanța de fond să aprecieze că reeducarea

inculpatului poate fi realizată fără privare de libertate și chiar fără

executarea pedepsei.

De altfel, apreciază

Înalta Curte că măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul

pe perioada termenului de încercare îl vor determina pe acesta să adopte un alt

comportament față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să admită apelurile declarate de inculpați, va

casa decizia penală și va menține sentința instanței de fond.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va

deduce prevenția inculpatului M.V. la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.V.

și O.D.A. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 11 octombrie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și menține

sentința penală nr. 36 din 26 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția

penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata reținerii și arestării

preventive de la 12 octombrie 2009 la 1 aprilie 2011.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.D.A., în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2011.