ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1303/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 36 din 26 februarie 2010, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpații: M.V., zis „C.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de : - art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ( doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. b), c) C. pen. și pct. 2 din art. 74 C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ( patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. b), c) pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare; În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului M.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 octombrie 2009, până la pronunțare. O.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. h) C. pen. În condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) ip.

a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 6 ani. A stabilit că organul de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii. În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.D.A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Conform art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 12 octombrie 2009 până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere; - să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință ori locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice locul de muncă și eventual schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale sale; În conformitate cu disp. art. 86 3 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpat să urmeze un program educativ specific, organizat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., atrăgându-i atenția asupra disp. art. 86 4 C. pen. În baza art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de droguri de risc, cantitatea consemnată în dovada cu seria H nr. 0001789 ( fila 219), cât și a ambalajului folosit. În baza art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 a dispus distrugerea cantității de droguri de risc, ce a fost confiscată, conform art. 17 din Legea 143/2000, cu excepția contraprobelor. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea bunurilor ridicate de la cei doi inculpați cu ocazia efectuării activității de prindere în flagrant și percheziției domiciliare, precum și cu privire la sumele de bani obținute de către inculpați din activități ilicite cu droguri de risc, indisponibilizate prin Ordonanța din 02 octombrie 2009( fila 266). În baza art. 189 și urm. C. proc.

pen. a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 24 august 2009 lucrătorii de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Vrancea s-au sesizat cu privire la faptul că, doi tineri cu domiciliul în mun. Focșani, respectiv E.C.D. și D.S.I., s-au constituit într-un grup infracțional organizat implicat în activități de trafic și consum ilicit de droguri de risc (hașiș). Tot în procesul verbal de sesizare din oficiu se mai face precizarea că cei doi tineri, în derularea activităților infracționale sunt ajutați de către o persoană cu numele de A., care, caută diferiți clienți interesați de cumpărarea unor asemenea substanțe și tot „A.” se întâlnește cu persoanele respective pentru a le vinde droguri.

Ca loc de întâlnire, fiind un apartament din mun. Focșani, închiriat de D.S., unde locuiește fără forme legale. Ulterior s-a reușit a se identifica persoana „A.”, ca fiind numitul O.D.A. ( fila 62). Organele de anchetă pe linia cercetării sub aspectul desfășurării unor activități ilegale privind traficul de droguri, au verificat conform procesului verbal din 12 octombrie 2009 (fila 4) mai multe persoane, printre care M.V., O.D.A., E.C.D., D.S.I., ș.a., ca în final, prin rezoluțiile din 12 octombrie 2009 orele 19,20 și 19,30 să se dispună începerea urmăririi penale, numai față de numiții O.D.A. și M.V. Din probele administrate pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și-n cursul cercetării judecătorești, rezultă că cei doi inculpați, se cunoșteau de mai multă vreme, ambii având rude și cunoștințe (prieteni) în satul Bogza, comuna Sihlea, Jud. Vrancea.

De asemenea, cei doi tineri o perioadă de timp au lucrat în Italia, fără să se întâlnească în țara respectivă. Inculpatul O.D.A., în luna decembrie 2008, s-a întors în țară, unde a stat tot timpul în mediul rural, locuind cu mama sa, în satul Bogza, com. Sihlea, Jud. Vrancea. Inculpatul M.V., de asemenea s-a întors din Italia în luna mai 2009, locuind până în luna octombrie 2009 în satul Bogza, com. Sihlea, Jud. Vrancea, la domiciliul bunicii sale M.E. In luna august 2009, cei doi inculpați întâmplător s-au întâlnit în satul Bogza, unde printre alte probleme pe care le-au discutat, inculpatul M.V., îi prezintă lui O.D.A. o substanță, ce părea a fi o „ciocolată”, precizându-i că „substanța” respectivă este hașiș, ce se poate consuma, prin introducerea în țigări, făcându-i și o demonstrație în acest sens.

De asemenea, i-a mai spus, că, din vânzarea substanței respective se poate obține „mulți bani”, sens în care i-a propus să-l „ajute” în comercializarea respectivei substanțe. Inculpatul O.D.A., a fost de acord cu propunerea și astfel, i-a vândut un prieten pe nume S. cantitatea de hașiș primită de la M., totodată i-a dat și numărul de telefon al acestuia, urmând ca S. să-l sune direct pe M.V. La sfârșitul lunii septembrie 2009 (probabil că avea solicitări), inculpatul M.V. s-a hotărât să plece în Italia pentru a procura droguri în scopul vânzării în România, astfel că, pe data de 02 octombrie 2009 a plecat în Italia cu un avion, aparținând companiei Blue Air, de pe aeroportul Băneasa – București.

In ziua de 04 octombrie 2009, dintr-o piață din Roma, a cumpărat de la un bărbat de naționalitate marocană cantitatea de 350 gr.hașiș, cantitate pe care a adus-o în România, unde s-a întors cu un autocar al firmei Atlessile (declarație fila 174). Până la plecarea în Italia a lui M.V., inculpatul O.D.A. a continuat să comercializeze hașiș, vânzând unei cunoștințe pe nume „R.” cât și unui tânăr care avea bar în zona Pieței Agroalimentare din Focșani, pentru care și-a reținut un comision nesemnificativ. De asemenea cu ocazia întâlnirilor, cei doi fumai țigări confecționate artizanal, ce conțineau hașiș. Întors din Italia, inculpatul M.V., prin intermediul unui prieten, M.L.C., a închiriat un apartament în municipiul Focșani.

In perioada 07 octombrie – 12 octombrie 2009 inculpatul M.V. a vândut la diferite persoane, fără să le cunoască identitatea aproximativ 20 gr. hașiș pentru consum și pentru a vinde într-o perioadă cât mai scurtă de timp, l-a contactat telefonic pe inculpatul O.D.A., căruia i-a dat circa 10 gr. hașiș cantitate vândută în 3 zile pe 11/12 octombrie 2009 pentru care a primit suma de 250 lei numai pentru cantitatea de hașiș din data de 11 octombrie 2009. De asemenea, cei doi consumau hașiș în momentul când se întâlneau. Întrucât activitatea celor doi deveniseră oricum de notorietate în mediul tinerilor din municipiul Focșani, organele de poliție în scopul stabilirii activității infracționale a acestora, a declanșat împotriva lor o anchetă penală.

Pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în activitatea infracțională de trafic de droguri, în cadrul anchetei penale care a fost declanșată, la cererea Serviciului de Combatere a Criminalității Vrancea, prin Ordonanța din 24 august 2009 Parchetul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „S.F.” pe o perioadă de 2 zile în scopul cumpărării de droguri de risc, aproximativ 3 grame rezină de canabis, de la „persoana de sex masculin”, cu numele de „A.”. Așadar, întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire și „A.” care ulterior s-a constatat a fi inculpatul O.D.A., a avut loc, ca urmare a interesului manifestat de acest inculpat, de a vinde o parte din drogurile aduse din Italia de către celălalt inculpat – respectiv M.V., așa cum s-au înțeles, în momentul întâlnirii în satul Bogza.

Prin urmare, nu poate fi reținută apărarea în sensul că, inculpatul, în speță O.D.A., ar fi fost determinat de către investigatorul sub acoperire, să comită infracțiuni la Legea nr. 143/2000. Pe de altă parte, din modul cum s-au desfășurat „discuțiile” și „negocierile” dintre cei doi (inc. O. și investigatorul „S.F.”) nu rezultă că „A.” ar fi fost rugat insistent să-i vândă cantitatea de hașiș, sau să fi fost amenințat, șantajat, situații care într-adevăr, ne-am aflat în fața unei activități de „provocare”, sancționată de art. 68 C. proc. pen. și invocată de apărare. De asemenea, activitatea instigatorului sub acoperire s-a desfășurat cu respectarea disp. art. 224 1 și art. 224 2 C. proc.

pen., în sensul că, acesta a reușit să pătrundă în mediul tinerilor dispuși a consuma droguri, unde a identificat pe cei doi inculpați ce furnizau narcotice, strângând totodată informații și date care ulterior s-a dovedit a fi utile în probarea activității ilicite a celor doi inculpați. In acest sens, pe baza informațiilor furnizate de investigatorul sub acoperire „S.F.”, s-a dispus efectuarea unei percheziții la domiciliul din Focșani a inculpatului M.V., unde într-un pahar au fost găsite două bucăți de substanță solidă de culoare brună, ambalate în folie de staniol, 30 de resturi de țigări, iar într-o cameră au fost găsite indicii despre existența unei anumite cantități de droguri, cantitate ce a fost aruncată în fața blocului, în stradă, de către inculpat.

Pe trotuarul din fața scării și pe capota unui autovehicul au fost găsite 3 calupuri paralelipipedice și alte 4 fragmente de substanță solidă de culoare maron, precum și ambalaje din staniol și folie în care s-au aflat acestea înaintea aruncării pe una din ferestrele apartamentului. Drogurile au fost ridicate în prezența unor martori oculari, iar toate probele ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost înaintate Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța din cadrul S.C.C.O – B.C.C.O. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 554522 din 13 octombrie 2009 Laboratorul de Analiză a concluzionat următoarele: proba nr. 1 - este constituită din 192,2 gr.

rezină de canabis, proba nr. 2 - este constituită din 30 resturi de țigări ce conțin rezină de canabis, proba nr.3 b - este constituită din 0,3 gr. rezină de canabis, iar proba nr.3 c – este constituită din 4,1 gr. rezină de canabis. Tot ca urmare a informațiilor date de către investigatorul sub acoperire, s-a reușit prinderea în flagrant a inculpatului O.D.A., găsindu-se asupra sa rezină de canabis, în care s-a evidențiat tetrahidrocannabinos ( THC), substanță psihotroză, biosintetizată de planta canabis. Situația de fapt astfel cum a fost stabilită de instanța de fond a fost dovedită cu procesul verbal de efectuare a perchezițiilor, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

Inculpatul O.D.A. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, arătând că inculpatul M.V. i-a propus să comercializeze droguri și de asemenea că de mai multe ori au fumat împreună țigări confecționate artizanal care conțineau hașiș. Inculpatul M.V. a recunoscut faptele pe parcursul fazei de urmărire penală arătând că procura drogurile din Italia și le aducea în România în vederea comercializării, precum și faptul că l-a contactat pe inculpatul O.D.A. pentru a-l ajuta să vândă marfa. Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească a negat comiterea faptelor. La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații M.V. și O.D.A. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților pe care le consideră prea blânde în raport de faptele reținute în sarcina lor. Inculpatul M.V. critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate apreciind că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa cu privire la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, neexistând probe în acest sens, cât și pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Inculpatul O.D.A. a criticat sentința pentru nelegalitate arătând că probele s-au administrat în mod nelegal și nu pot fi avute în vedere la stabilirea vinovăției.

Prin decizia penală nr. 132/A din 11 octombrie 2010 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată – Biroul Teritorial Vrancea împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 3625/91/2009 și în consecință : A desființat în parte sentința penală nr. 36/2010 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare : A majorat de la 2 ani și 10 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului. A majorat de la 4 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului. A majorat de la 5 luni închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

prin înlăturarea circumstanțelor art. 74 lit. b), c) și pct. 2 C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpatului. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen. A înlăturat din conținutul sentinței penale apelate dispoziția prin care în baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.D.A. A dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.D.A. prin privare de libertate.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și lit. b) C. pen. A dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la data de 12 octombrie 2009 până la data de 1 martie 2010. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A menținut starea de arest a inculpatului M.V. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestării preventive cu începere de la 12 octombrie 2009 la zi. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.V. (zis „C.”) și O.D.A. împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 3625/91/2009.

A obligat pe inculpatul M.V. la plata sumei de 400 lei iar pe inculpatul O.D.A. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, în apel. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., în sumă de 200 lei către Baroul Galați va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond și încadrarea juridică dată faptelor este justă însă a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost bine individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen., impunându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum majorat față de natura și gravitatea faptelor comise.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.V. și O.D.A . Ambii inculpați critică decizia instanței de prim control judiciar pentru netemeinicie arătând că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, solicitând menținerea sentinței instanței de fond. Inculpații invocă în susținerea recursurilor, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul M.V. a invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. arătând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri ci doar de infracțiunea de consum de droguri. Criticile aduse sunt întemeiate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt întemeiate urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Astfel, Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt stabilite în mod corect reținând instanțele inferioare că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul faptelor reținute în sarcina lor.

Susținerile apărătorului inculpatului M.V. în sensul că acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri prev. de art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice dubiu, că acesta a comis și infracțiunea de trafic internațional de droguri fapt pentru care Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. De altfel, chiar inculpatul M.V. a arătat în fața Înaltei Curți, în ultimul cuvânt, că a cumpărat droguri din Italia pentru consumul propriu însă nu se ocupă cu traficul de droguri. De altfel și în faza de urmărire penală inculpatul M.V.

a descris în amănunțime cum procura drogurile din Italia, modul cum le introducea în România, faptul că l-a contactat pe inculpatul O.D. în vederea comercializării acestora. Această situație de fapt descrisă de inculpatul M.V. a fost confirmată și de inculpatul O.D. precum și de alte probe administrate în cauză, respectiv declarații de martori, înscrisuri și anume bilete de transport, facturi fiscale. Ca atare, atitudinea adoptată de inculpatul M.V. la momentul prezentării materialului de urmărire penală când a menționat că a cumpărat drogurile din Timișoara de la un băiat pe nume Alin, precum și faptul că inițial a declarat că a procurat drogurile din Italia întrucât era sub influența drogurilor, nu poate determina schimbarea încadrării juridice a faptei, această atitudine a inculpatului fiind determinată de încercarea sa de a-și diminua răspunderea penală.

Situația de fapt astfel cum a fost stabilită de instanța de fond rezultă din analiza coroborată a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal și poziția ulterioară a inculpatului M.V. nu este confirmată de nici o probă și nu poate conduce la adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanța de fond. Înalta Curte reține însă că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pedepsele aplicate celor doi inculpați de către instanța de apel fiind greșit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. Din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că pedepsele aplicate de instanța de apel au fost greșit individualizate, fapt pentru care va menține sentința pronunțată de instanța de fond.

Este adevărat că faptele comise de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social însă Înalta Curte apreciază că scopul procesului penal nu este aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat ci stabilirea unui regim sancționator care să contribuie la atingerea scopului educativ și preventiv reglementat de disp. art. 52 C. pen. La stabilirea regimului sancționator urmează a se avea în vedere și circumstanțele personale ale comiterii faptelor, respectiv, stabilirea unor criterii de apreciere a persoanei fiecărui inculpat, a potențialului acestuia de a se autoeduca și de a realiza consecința faptelor sale.

Revenind la cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că pedepsele aplicate de instanța de fond au fost corect individualizate, poziția sinceră manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale ca și regretul manifestat în raport de comiterea faptelor justificând reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege. În mod greșit instanța de apel a reținut faptul că inculpatul M.V. este cunoscut cu antecedente penale împrejurare ce impune un regim sancționator sever. Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.V., față de acesta s-a luat, în timpul minoratului, măsura libertății supravegheate pentru comiterea unei infracțiuni de furt, în baza sentinței penale nr. 766 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

În raport de această situație, apreciază Înalta Curte că această măsură educativă luată față de inculpat ca și faptul că inculpatul a comis o faptă de furt în urmă cu mai bine de 10 ani, nu sunt indicii care să conducă la concluzia unui potențial criminogen ridicat cu privire la acest inculpat care să determine stabilirea unui regim sancționator atât de sever ca cel stabilit de instanța de apel. Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.V. de către instanța de fond atât cu privire la cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare corespunde tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. și este în măsură să asigure finalitatea pedepsei.

Și pedeapsa aplicată inculpatului O.D. a fost corect dozată de instanța de fond. Circumstanțele personale pozitive ale acestuia, poziția sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, faptul că prin declarațiile sale a contribuit într-o măsură mare la stabilirea situației de fapt dar și împrejurarea că a fost atras în activitatea infracțională de către inculpatul M.V. sunt împrejurări ce au determinat instanța de fond să aprecieze că reeducarea inculpatului poate fi realizată fără privare de libertate și chiar fără executarea pedepsei. De altfel, apreciază Înalta Curte că măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul pe perioada termenului de încercare îl vor determina pe acesta să adopte un alt comportament față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să admită apelurile declarate de inculpați, va casa decizia penală și va menține sentința instanței de fond. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce prevenția inculpatului M.V. la zi. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.V. și O.D.A. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 36 din 26 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata reținerii și arestării preventive de la 12 octombrie 2009 la 1 aprilie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.D.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2011.