ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului

2 București, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a chemat în

judecată SC T.M. SRL pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata

sumei de 466,38 RON reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune

pe anul 2005 în cuantum de 120 RON, penalități în cuantum de 106,38 și taxa

pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 și 2007 în cuantum de

240 RON.

Prin Sentința nr.

7707 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost admisă

excepția prematurității și a fost respinsă cererea reclamantei Societatea

Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu SC T.M. SRL ca prematur

formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta avea obligația legală de a

realiza procedura concilierii directe, mai înainte de a sesiza instanța de

judecată, motiv pentru care cererea reclamantei este prematur formulată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Prin Decizia nr. 541

din 25 februarie 2009 a Tribunalului București a fost admis recursul declarat,

a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre soluționare pe fond la

Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin cererea introductivă s-a

solicitat obligarea pârâtei la plata unei taxe pentru serviciul public de

radiodifuziune și penalitățile aferente, iar cuantumul acesteia este sub suma

de 500.000 RON, situație în care competența de soluționare a cauzei revenea la

fond nu judecătoriei ci tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10

din Legea contenciosului administrativ.

Prin Sentința nr.

2026 din 29 mai 2009 a Tribunalului București a fost admisă excepția

necompetenței materiale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Instanța a reținut că

litigiul de față nu are natura unei cauze de contencios fiscal întrucât taxa

pentru serviciul public de radiodifuziune nu se încadrează în nici una dintre

ipotezele prevăzute de art. 1 C. proc. fisc., pentru care competența să fie

determinată de cuantumul debitului, astfel încât în cauză este aplicabil

principiul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul atacat.

Instanța a constatat

că reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune poate fi asimilată

autorității publice, întrucât este autorizată să presteze un serviciu public și

face parte din categoria autorităților și instituțiilor centrale, astfel încât

cauza este de competența în primă instanță a Curții de Apel.

Curtea de Apel

București prin Sentința nr. 3294 din 14 octombrie 2009 a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, întrucât a reținut că,

în cauza dedusă judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea

contenciosului administrativ, cu privire la cuantumul sumei deduse judecății și

nu al locului ocupat de autoritatea publică în ierarhia administrativă.

Totodată, a constatat

existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă

să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus

judecății.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, 21 și 22 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția contencios

administrativ și fiscal se va rezolva în sensul stabilirii competenței de

soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Societatea Română de

Radiodifuziune în contradictoriu cu SC T.M. SRL în favoarea Judecătoriei

sectorului 2 București, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 40

alin. (3) din Legea nr. 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România au

obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.

Prin art. 5 alin. (1)

din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune,

se prevede că această taxă se încasează de la plătitori prin SC D.F.E.E. „E.”

SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata

energiei electrice.

În alin. (2) al

aceluiași articol din H.G. nr. 977/2003, se prevede că persoanele juridice care

își asigură pe cont propriu energia electrică și nu au contract de furnizare a

energiei electrice, vor plăti taxa direct Societății Române de Radiodifuziune.

Astfel, atât timp cât

societatea comercială achită taxa datorată pentru serviciul public de

radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat

cu societatea comercială de furnizare a energiei electrice, rezultă că izvorul

obligației îl constituie contractul încheiat între două societăți comerciale,

ca persoane juridice de drept privat, dintre care una acționează în calitate de

mandatar al Societății Române de Radiodifuziune.

În consecință,

rezultă că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din

categoria impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat sau

bugetelor locale, în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, pentru a atrage competența specială a instanțelor de contencios

administrativ.

Astfel fiind,

competența de soluționare a acțiunii aparține instanței de drept comun,

determinată în raport cu valoarea pretențiilor deduse judecății, conform

prevederilor art. 1 pct. 1 și ale art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Sub aspectul

stabilirii instanței competente material nu prezintă relevanță împrejurarea că

reclamanta - Societatea Română de Radiodifuziune - este autorizată să presteze

un serviciu public, de interes național, atâta timp cât taxa radio se face

venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor datorate se

efectuează în baza unor prevederi contractuale.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Societatea Română de Radiodifuziune și SC

T.M. SRL în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2010.