ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2573/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cererii de revizuire de față:

Prin decizia nr. 944 din 1 iunie 2009 Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca nefondate recursurile pârâților V.Ș., V.E. și Municipiul București prin

Primar General împotriva deciziei nr. 1003 din 26 iunie 2008 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă, reținând că în mod corect tribunalul a soluționat capătul de

cerere formulat de reclamanta L.M.E. prin care aceasta solicită să se constate nevalabilitatea

titlului statului, dat fiind faptul că transferul dreptului de proprietate din patrimoniul

autorului reclamantei în patrimoniul statului nu a avut loc în modurile arătate

de art. 644, 645 C. civ. și ale art. 6 din Legea nr. 213/1998 și ale art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exproprierea

autorului nefiind făcută cu o justă despăgubire.

Împotriva acestei decizii

au formulat cerere de revizuire V.Ș. și E., întemeind-o pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și susținând că este potrivnică deciziei civile nr. 871 din

9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în

Dosar nr. 2295/2004, precum și deciziei civile nr. 224 din 14 decembrie 2004 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4965/2004.

În motivarea cererii,

revizuenții au arătat că există hotărâri definitive date de instanțe de același

grad, respectiv Curtea de Apel București, secțiile a III-a și a IV-a. Susțin, de

asemenea, că hotărârile potrivnice sunt pronunțate în una și aceeași pricină, pentru

că deși sunt pronunțate în trei dosare diferite, în raport de obiectul și cauza

dedusă judecății sunt date de fapt în aceeași pricină, în sensul că există identitate

perfectă în ceea ce privește obiectul și cauza și anume constatarea nevalabilității

titlului statului cu privire la același imobil situat în București. Arată că prin

două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care se referă la apartamentele

5 și 7 din acel imobil s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat valabilitatea

titlului statului, pentru ca prin cea de-a treia hotărâre să se constate nevalabilitatea

acestui titlu. Cu privire la cea de-a treia condiție de admisibilitate a revizuirii,

referitoare la pronunțarea hotărârilor între aceleași persoane având aceeași calitate,

revizuenții au arătat că toate cele trei acțiuni au fost formulate în contradictoriu

cu Statul Român prin reprezentanții săi Municipiul București prin Primarul General

și C.G.M.B. și SC H.N. SA. Apreciază că menționarea în cauză în calitate de pârâți

și a proprietarilor apartamentelor a fost determinată de prezența capătului de cerere

referitor la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.

Apreciind că sunt întrunite

toate condițiile de admisibilitate prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.,

revizuenții au solicitat

admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii pronunțate, admiterea recursului,

modificarea în parte a deciziei instanței de apel și respingerea în totalitate a

acțiunii reclamantei L.M.E., inclusiv a capătului de cerere privind nevalabilitatea

titlului statului.

Examinând cererea de revizuire

în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu disp.

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată cererea inadmisibilă, urmând

a o respinge pentru considerentele ce succed:

Conform dispozițiilor

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct.

1 - 9 C. proc. civ.

În sensul textului de

lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii

de revizuire numai dacă evocă fondul. Evocarea fondului are loc atunci când, în

temeiul dreptului de control judiciar, instanța de recurs reapreciază probele administrate

de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu

totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi

atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul

sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.

În cauză, decizia civilă

nr.

944 din

1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a cărei

revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăște direct asupra fondului pricinii),

soluția pronunțată fiind aceea a respingerii ca nefondat a recursului declarat de

pârâții V.Ș. și V.E. și în consecință, nu este susceptibilă de a forma obiect al

cererii de revizuire.

În raport de aceste considerente,

analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate specifice motivului de revizuire

prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de

revizuenții V.Ș. și V.E. împotriva deciziei

nr. 944 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2010.