ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 204/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 568/ R din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 193.1/339/2007, respingându-se cererea formulată de intimatul M.P., de trimitere a dosarului la Tribunalul Olt, s-a admis recursul formulat de reclamanta SC S.F.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 497 din 12 mai 2009 a Judecătoriei Zimnicea, în contradictoriu cu intimații C.S. Județul Teleorman, C.L.F.F. Suhaia, M.P., C.G.D., P.C., I.Ș., A.L.R.S., C.O., I.N., I.P., I.D., C.J.S.D.P.A.T. Teleorman, A.D.S. București, s-a casat sentința atacată și s-a stabilit competența teritorială a judecării cauzei la Judecătoria Zimnicea. Împotriva acestei decizii în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., a formulat cerere de revizuire M.P. La termenul din data de 25 mai 2010 a fost dispusă suspendarea judecării revizuirii, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 13 noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării. Revizuirea se va constata perimată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 mai 2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimată revizuirea formulată de recurentul P.M. împotriva deciziei nr. 568/ R din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.