ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 204/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 568/

R din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 193.1/339/2007,

respingându-se cererea formulată de intimatul M.P., de trimitere a dosarului la Tribunalul Olt, s-a admis recursul formulat de reclamanta SC S.F.P. SRL împotriva sentinței

civile nr. 497 din 12 mai 2009 a Judecătoriei Zimnicea, în contradictoriu cu

intimații C.S. Județul Teleorman, C.L.F.F. Suhaia, M.P., C.G.D., P.C., I.Ș., A.L.R.S.,

C.O., I.N., I.P., I.D., C.J.S.D.P.A.T. Teleorman, A.D.S. București, s-a casat

sentința atacată și s-a stabilit competența teritorială a judecării cauzei la Judecătoria Zimnicea.

Împotriva acestei decizii

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire M.P.

La termenul din data

de 25 mai 2010 a fost dispusă suspendarea judecării revizuirii, în raport de

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13

noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării

perimării.

Revizuirea se va

constata perimată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 mai 2010, părțile

au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează

să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimată

revizuirea formulată de recurentul P.M. împotriva deciziei nr. 568/ R din 16

octombrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.