ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5662/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2010 sub nr.

7679/2/2010, pe rolul Curții de Apel București,

reclamanta SC W.S.R. SRL solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.D.,

suspendarea executării sentinței nr. 4380 din 20 mai 2010 a Tribunalul

București, pe calea procedurală a ordonanței președințiale, în conformitate cu

dispozițiile art. 581 C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare

a executării sentinței menționate, cerere formulată în cadrul recursului.

Prin sentința nr. 38 din 21 septembrie 2010, Curtea

de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale,

a respins

cererea ca neîntemeiată, reținând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ

condițiile art. 581 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

reclamanta.

Învestită cu judecarea

recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2011,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în nelucrare

până la 02 iulie 2012, când, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol în

vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21

septembrie 2012.

La acest termen, Înalta Curte

a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, care va fi admisă pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în

care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare

a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Altfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în

speță unde, după suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 iunie 2011, părțile au lăsat

să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act

de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2012, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,

niciuna dintre părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea

în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează

de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC W.S.R.

SRL împotriva sentinței nr. 38 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie

2012.