ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 1060 din 2 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza, a respins acțiunea
formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâtul M.J., întrucât există
autoritate de lucru judecat.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.G., susținând că este
netemeinică și nelegală.
Înalta
Curte de Casație și Justiție la termenul din 9 decembrie 2010 constatând lipsa
nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită
faptului că, până la data de 10 ianuarie 2012, nici una dintre părți nu a
solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de
procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat
termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea
cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă
a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C.
proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură
făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Având
în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.,
potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește
suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,
dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul
perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul
scurs înaintea suspendării.
Cum
în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de
a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – art. 251 C. proc.
civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.
civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimarea
recursului declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 1060 din 2 martie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2012.