ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2528/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1039 din 29 mai 1992, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă a respins recursul extraordinar declarat de Procurorul General, împotriva deciziei nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Județean Constanța. Împotriva acestei decizii, A.I. a formulat cerere de revizuire. Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 15 martie 2011 constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 15 martie 2012, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii, în temeiul art. 248 (1) C. proc.

civ. Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 și art. 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește solicitarea revizuentului de a fi sesizată Curtea de Justiție a Uniuni Europene pentru a se pronunța în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (fostă C.J.C.E.) se face numai în situația în care, în cursul unul litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării sau validității unei norme comunitare.

Prin urmare, instanța națională este cea care stabilește relevanța dreptului comunitar pentru soluționarea litigiului aflat pe rol și dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară. Înalta Curte reține că, în materie, Curtea de Justiție a recunoscut instanțelor naționale o marjă largă de apreciere a relevanței unei hotărâri preliminare, iar instanței naționale îi revine obligația de a înainta o cerere preliminară doar atunci când consideră că există dubii în legătură cu aplicarea sau interpretarea unei norme comunitare. Întrebarea ce se poate adresa de instanța națională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul național sau elemente particulare ale speței deduse judecății.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că revizuentul nu a formulat o veritabilă cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire formulată de A.I., împotriva deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de A.I., împotriva deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2012.