ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4229/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2479

din 26 mai 2010, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția prematurității acțiunii invocate de

pârâtă și a respins ca prematur formulată acțiunea reclamantei S.V.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta S.V., susținând că este netemeinică și

nelegală.

La termenul de

judecată din data de 26 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând

lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că

până la data de 18 octombrie 2012, niciuna dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta

Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea

părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C.

proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut

în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere și prevederile dispozițiilor

art.

250

alin.

(1)

C. proc.

civ.

,

potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește

suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de

art.

244, dacă suspendarea

nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după

încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va

continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs

înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda

perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se

face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se

din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de S.V. împotriva sentinței civile nr. 2479 din 26 mai 2010 a Curții

de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.