ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7504/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1039 din 29 mai 1992 Curtea Supremă de Justiție, secția I-a civilă, a respins recursul extraordinar declarat de procurorul general împotriva deciziei civile nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului județean Constanța.

La data de 26 noiembrie 2010 s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuienții A.I. și A. împotriva acestei decizii.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2011 Înalta Curte a suspendat judecarea cererii în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la 10 octombrie 2012, din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se mai constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.

În cauză, judecarea cererii a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu că aceasta s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuienții A.I. și A. împotriva deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2012.