ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 505/2011

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține

următoarele:

Prin cererea formulată

condamnatul L.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 88 din 27 martie 2007

a Tribunalului Brăila, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare. În motivarea

cererii de

revizuire revizuientul a arătat

că în timpul judecării în fond a cauzei nu au

fost avute în vedere toate

probele, martorii audiați în cauză dând declarații mincinoase, iar pedeapsa la

care a fost condamnat este excesiv de severă.

Prin sentința

penală nr. 88 din 27 martie 2007 a Tribunalului Brăila a fost condamnat

inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă

complementară a interzicerii unor drepturi. Aceasta sentință a rămas definitivă

prin neapelare la 04 aprilie 2007.

Analizând actele

și lucrările dosarului, tribunalul investit cu soluționarea cererii de

revizuire a constatat că cererea de revizuire este

inadmisibilă, neputându-se trece la o eventuală judecată în fond.

Astfel, s-a reținut că potrivit art. 394 C. proc. pen.

poate fi

cerută revizuirea atunci

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei, când un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă

în

cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca

temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului,

procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza sau când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia. în cauză revizuientul a invocat

atât o mărturie mincinoasă, cât și o nemulțumire legată de cuantumul pedepsei,

doar primul motiv putând constitui temei pentru o cerere de revizuire, fiind

prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen.

În cauză, s-a

constatat că nu este incident art. 395 alin. (2) C. proc. pen. și în lipsa unei

hotărâri judecătorești sau a ordonanței procurorului - prevăzut de art. 395 alin.

(1) C. proc. pen., s-a arătat că cererea în cauză nu poate fi analizată.

Prin sentința penală nr. 126 din 30 august 2010 a

Tribunalul Brăila s-

a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuientul L.G. împotriva sentinței penale nr. 88 din 27 martie 2007

a

Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul

penal nr. 304/113/2007.

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel revizuientul L.G.,

care a criticat hotărârea pentru

netemeinicie

și nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale

de

revizuire, solicitând admiterea cererii.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 49/A

din 11 noiembrie

2010 a respins ca nefondat apelul declarat de

condamnatul L.G.

împotriva sentinței penale nr. 126 din 30 august 2010

a Tribunalului

Brăila.

Curtea de Apel,

pronunțând decizia sus menționată, a apreciat că, in mod corect a dispus

tribunalul, care a reținut ca motivele de revizuire invocate de revizuient nu

sunt din cele expres și limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Ca atare, apreciind că motivele de apel invocate

de revizuient sunt

neîntemeiate, nefiind constatate neregularități care

să impună reformarea sentinței apelate, instanța de control judiciar a respins

ca nefondat apelul formulat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient

L.G., depunând la dosar motivele de recurs. Cauza a fost

înregistrată

la data de 2 decembrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub

nr. 2689/113/2010.

Concluziile apărătorului recurentului revizuient,

ale reprezentantului

Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al

revizuientului au fost

consemnate în partea

introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte

reține că, din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de

apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe, reținând că

aspectele învederate de revizuient nu se circumscriu niciunuia din cazurile

expres și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a

revizuirii prevăzute la art. 394 C.

proc.

pen., având drept consecință respingerea, ca inadmisibilă, a cererii

de

revizuire

Astfel, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, reține că susținerile

revizuientului nu pot duce la admiterea cererii de revizuire, deoarece, conform

art. 394 lit. a), se cere ca faptele și împrejurările invocate - deci faptele

probatorii - să fie noi, iar nu mijloacele de probă. Or, aspectele invocate în

cererea de revizuire de către recurent (respectiv reaudierea martorilor) nu

reprezintă "fapt nou", acestea rezultând din actele aflate în dosarul

cauzei și fiind examinate cu ocazia judecării cauzei în fond netinzând la

dovedirea caracterului netemeinic al hotărârii.

Totodată, Înalta

Curte reține că simpla afirmație că unii martori au declarat mincinos, fără a

exista o hotărâre de condamnare care să ateste această situație, nu poate

constitui un temei al revizuirii.

În cauza de

față, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, criticile

formulate fiind nefondate.

În aceste condiții, reținând că motivele invocate

de revizuient nu se

încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul L.G. împotriva

deciziei penale nr. 49/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

de minori și familie.

În conformitate

cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul L.G.

împotriva deciziei penale nr. 49/A din 11 noiembrie

2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie

2011