ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 505/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin cererea formulată condamnatul L.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 88 din 27 martie 2007 a Tribunalului Brăila, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare. În motivarea cererii de revizuire revizuientul a arătat că în timpul judecării în fond a cauzei nu au fost avute în vedere toate probele, martorii audiați în cauză dând declarații mincinoase, iar pedeapsa la care a fost condamnat este excesiv de severă. Prin sentința penală nr. 88 din 27 martie 2007 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi.

Aceasta sentință a rămas definitivă prin neapelare la 04 aprilie 2007. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul investit cu soluționarea cererii de revizuire a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, neputându-se trece la o eventuală judecată în fond. Astfel, s-a reținut că potrivit art. 394 C. proc. pen. poate fi cerută revizuirea atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza sau când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

în cauză revizuientul a invocat atât o mărturie mincinoasă, cât și o nemulțumire legată de cuantumul pedepsei, doar primul motiv putând constitui temei pentru o cerere de revizuire, fiind prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen. În cauză, s-a constatat că nu este incident art. 395 alin. (2) C. proc. pen. și în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a ordonanței procurorului - prevăzut de art. 395 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că cererea în cauză nu poate fi analizată. Prin sentința penală nr. 126 din 30 august 2010 a Tribunalul Brăila s- a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul L.G. împotriva sentinței penale nr. 88 din 27 martie 2007 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul penal nr. 304/113/2007.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel revizuientul L.G., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire, solicitând admiterea cererii. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 49/A din 11 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul L.G. împotriva sentinței penale nr. 126 din 30 august 2010 a Tribunalului Brăila. Curtea de Apel, pronunțând decizia sus menționată, a apreciat că, in mod corect a dispus tribunalul, care a reținut ca motivele de revizuire invocate de revizuient nu sunt din cele expres și limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Ca atare, apreciind că motivele de apel invocate de revizuient sunt neîntemeiate, nefiind constatate neregularități care să impună reformarea sentinței apelate, instanța de control judiciar a respins ca nefondat apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient L.G., depunând la dosar motivele de recurs. Cauza a fost înregistrată la data de 2 decembrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 2689/113/2010. Concluziile apărătorului recurentului revizuient, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al revizuientului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte reține că, din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe, reținând că aspectele învederate de revizuient nu se circumscriu niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc.

pen., având drept consecință respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, reține că susținerile revizuientului nu pot duce la admiterea cererii de revizuire, deoarece, conform art. 394 lit. a), se cere ca faptele și împrejurările invocate - deci faptele probatorii - să fie noi, iar nu mijloacele de probă. Or, aspectele invocate în cererea de revizuire de către recurent (respectiv reaudierea martorilor) nu reprezintă "fapt nou", acestea rezultând din actele aflate în dosarul cauzei și fiind examinate cu ocazia judecării cauzei în fond netinzând la dovedirea caracterului netemeinic al hotărârii. Totodată, Înalta Curte reține că simpla afirmație că unii martori au declarat mincinos, fără a exista o hotărâre de condamnare care să ateste această situație, nu poate constitui un temei al revizuirii.

În cauza de față, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, criticile formulate fiind nefondate. În aceste condiții, reținând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul L.G. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul L.G. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2011