ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2125/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.G. Prima instanță și-a motivat soluția, în sensul că, împrejurarea invocată de revizuient cu referire la infracțiunea de mărturie mincinoasă de martorii D.G. și P.E. comisă cu ocazia judecății în fond a cauzei este fără suport real deoarece nu există o hotărâre definitivă care să probeze această situație. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, apel care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 83 din 27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

Și în considerentele acestei hotărâri s-a reținut aceeași motivare ca și a primei instanțe. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul care nu a motivat în scris recursul, dar oral a reiterat susținerile anterioare. Hotărârile atacate vor fi examinate în raport de critica formulată și de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., constatându-se că recursul declarat de condamnat este nefondat. Într-adevăr, potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri se poate face și atunci când, un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere, dar în acest caz este necesar, potrivit alin. (3) din același text, ca această împrejurarea să fi condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Ori, în speță, plângerea penală formulată de condamnat împotriva celor doi martori a fost soluționată de procuror printr-o soluție de neînceperea urmăririi penale, menținută prin ordonanța nr. 577/II/2/2007 din 30 martie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5. La data soluționării în primă instanță a cererii de revizuire, soluția procurorului era supusă controlului judecătoresc conform procedurii prevăzută în art. 278 1 C. proc. pen., nefiind pronunțată o soluție definitivă. Desigur, în acest context, în mod corect s-a reținut că revizuientul nu a făcut dovada cazului de revizuire invocat și în consecință, s-a procedat la respingerea cererii de revizuire. Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, nu se exercită decât în limita cazurilor și condițiilor stabilite expres și limitativ de norma procesual penală.

Ca atare, nefiind îndeplinite condițiile legii, revizuirea nu putea fi admisă, soluție ce se va menține ca legală și temeinică prin respingerea recursului, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 83 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2008.