ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2125/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 188

din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București s-a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.G.

Prima instanță și-a motivat

soluția, în sensul că, împrejurarea invocată de revizuient cu referire la

infracțiunea de mărturie mincinoasă de martorii D.G. și P.E. comisă cu ocazia

judecății în fond a cauzei este fără suport real deoarece nu există o hotărâre

definitivă care să probeze această situație.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, apel care a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 83 din 27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

Și în considerentele acestei

hotărâri s-a reținut aceeași motivare ca și a primei instanțe.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul care nu a motivat în scris

recursul, dar oral a reiterat susținerile anterioare.

Hotărârile atacate vor fi

examinate în raport de critica formulată și de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., constatându-se că recursul declarat de

condamnat este nefondat.

Într-adevăr, potrivit art. 394

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri se poate face și

atunci când, un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere, dar în acest caz este

necesar, potrivit alin. (3) din același text, ca această împrejurarea să fi

condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Ori, în speță, plângerea

penală formulată de condamnat împotriva celor doi martori a fost soluționată de

procuror printr-o soluție de neînceperea urmăririi penale, menținută prin

ordonanța nr. 577/II/2/2007 din 30 martie 2007 a prim procurorului Parchetului

de pe lângă Judecătoria sector 5.

La data soluționării în

primă instanță a cererii de revizuire, soluția procurorului era supusă

controlului judecătoresc conform procedurii prevăzută în art. 278

1

C.

proc. pen., nefiind pronunțată o soluție definitivă.

Desigur, în acest context,

în mod corect s-a reținut că revizuientul nu a făcut dovada cazului de

revizuire invocat și în consecință, s-a procedat la respingerea cererii de

revizuire.

Revizuirea fiind o cale de

atac extraordinară, nu se exercită decât în limita cazurilor și condițiilor

stabilite expres și limitativ de norma procesual penală.

Ca atare, nefiind

îndeplinite condițiile legii, revizuirea nu putea fi admisă, soluție ce se va

menține ca legală și temeinică prin respingerea recursului, ca nefondat, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 83 din 27

martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2008.