ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3808/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 220 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a a dmis cererea de suspendare formulată de reclamanta B.A.M., în contradictoriu cu pârâta M. A.P.D.R. București; a d ispus suspendarea executării Ordinului nr. 2402/2009 emis de pârâta M.A.P.D.R. București, până la soluționarea pe fond a cauzei și a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauza există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat de reclamantă, pornind chiar de la premisa posibilității revocării unilaterale a unui contract bilateral așa cum este contractul intervenit între reclamantă și autoritatea pârâtă.

Firește, instanța de fond urmează să stabilească în ce măsură modificarea indicatorilor de performanță este într-adevăr de natură a modifica considerabil obiectul contractului, astfel încât măsura să fie justificată. În privința pagubei iminente, instanța a apreciat că afectarea dreptului la muncă al reclamantei precum și imposibilitatea obținerii veniturilor salariale din funcția deținută pot fi considerate de natură a-i produce acesteia un prejudiciu viitor și sigur, fără a mai fi necesară dovedirea lui. Neprestând munca la care s-a angajat prin contract, este pusă în imposibilitatea de a mai realiza venituri, ceea ce constituie o certitudine a prejudiciului viitor ca și condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței nr. 220 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal M.A.D.R. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac cu consecința, în principal, a casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, a modificării sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2402/2010 în principal ca fiind lipsită de obiect iar în subsidiar ca neîntemeiată.

A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât deși ministerul a solicitat copie de pe acțiune instanța s-a pronunțat pe cererea de suspendare tară a ține cont de cererea pârâtei de comunicare a: cererii de chemare în judecată și a actelor în susținerea acesteia, ceea ce constituie o încălcare a principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare. Or, procedând la judecarea cauzei cu nerespectarea prevederilor legale prima instanță a încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil, punând astfel în imposibilitate M.A.P.D.R., în calitatea sa de emitent a actului administrativ a cărei suspendare a executării s-a solicitat, să participe la proces și să își susțină și apere drepturile și interesele.

Pe de altă parte, recurentul a precizat că prima instanță avea obligația să respingă cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă ca lipsită de obiect, întrucât intimata urmărește, în esență, repunerea sa în funcția deținută anterior, ceea ce;echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja. Recurenta a mai susținut că și în situația în care s-ar aprecia că este întrunită în cauză una din condițiile în care poate opera suspendarea executării ordinului atacat, anume cea privind aparența de nelegalitate, nu este îndeplinită condiția pagubei iminente, întrucât lipsirea reclamantei de drepturile salariale aferente funcției de conducere exercitate nu poate produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor.

În ipoteza în care instanța constată nelegalitatea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută, ca urmare a analizei complete și judicioase a fondului cauzei, va putea dispune acordarea drepturilor bănești de care reclamanta a fost lipsită după eliberarea din funcție. În fine, pârâtul M.A.D.R. a criticat ca fiind nelegală și netemeinică dispoziția din hotărârea atacată prin care a fost obligat la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, considerând că cheltuielile de judecată solicitate și admise de instanță sunt exagerate în raport de valoarea pricinii și de complexitatea muncii depusă de avocat. Recursul este fondat. Judecătorul are obligația, în activitatea de judecată, să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, printre care și principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.

Într-adevăr, părților trebuie să li se asigure posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului civil, acestea fiind îndreptățite să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Pe de altă parte, în orice proces civil, părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. Se constată, în cauză, că instanța de fond nu a respectat prevederile art. 114 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., care prevăd obligația comunicării către pârât, o dată cu citația pentru primul termen de judecată, a unei copii de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile depuse de reclamantă, și a procedat în mod nelegal la judecarea cererii prin care reclamanta B.A.M. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2402/2009 emis de M.A.P.D.R., cu nesocotirea principiului contradictorialității și al principiului asigurării dreptului la apărare al pârâtului recurent. În aceste condiții, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 313 C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 220 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R., împotriva sentinței civile nr. 220 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.