ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1417/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 26. iunie 2011 revizuenta SC M. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații C.I.T. SPRL, SC A. SRL, BANCA TRANSILVANIA, sucursala Oradea, SC T. SRL și C.I. revizuirea încheierii nr. 1553/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 15 iunie 2011 în dosarul nr. 6764/111/2011 cu încălcarea autorității de lucru judecat. S-a invocat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența a două hotărâri potrivnice, hotărâri pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând fără putință de tăgadă tripla identitate de elemente, în aceeași etapă procesuală.

Pe de altă parte, s-a învederat că, deși în cauză s-a invocat autoritatea de lucru judecat, excepția litispendenței și s-a depus în acest sens la dosar minuta sentinței pronunțată în dosarul nr. 6505/111/2011, instanța a ignorat argumentele care i-au fost prezentate. Revizuenta a precizat faptul că, prin pronunțarea hotărârii a cărei anulare o solicită pe calea revizuirii, a fost grav încălcat principiul securității raporturilor juridice consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În drept a invocat dispozițiile art. 322 alin. (7) și următoarele C. proc. civ. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata SC A. SRL a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea încheierii nr. 1553/F/2011 pronunțată la data de 14 iunie 2011 în dosarul nr. 6505/111/2011, afirmând că sunt îndeplinite condițiile privind contrarietatea de hotărâri prevăzute de art. 322 punct 7 C. proc.

civ., existând două hotărâri contradictorii pronunțate de aceeași instanță în cauze identice. Ceilalți intimați nu și-au precizat poziția în cauză. Analizând cererea de revizuire formulată în cauză prin prisma prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a constatat că este întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente: Prin încheierea nr. 1517 din data de 14 iunie 2011, judecătorul sindic a luat act de renunțare la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitorul SC M. SA în dosarul nr. 6505/111/2011 al Tribunalului Bihor și, dând eficiență prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 163 C. proc. civ. privind litispendența, a acvirat și soluționat prin aceeași încheiere un număr de alte 7 dosare cu același obiect, părți și cauză.

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 85/2006: "Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta". In speță, reținând implicit că pentru a formula cererea de renunțare la judecată, debitorul este legal reprezentat, judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 246 C. proc. civ. Ulterior, în dosarul nr. 6764/111/2011, având același obiect, părți și cauză, respectiv o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de același debitor, SC M. SA, aceiași reprezentanți au solicitat a se lua act de cererea de renunțare la deschiderea procedurii insolvenței invocând împrejurarea că în ziua precedentă prin încheierea nr. 1517 din 14 iunie 2011, judecătorul sindic învestit cu soluționarea celorlalte dosare, a dat curs solicitării lor de renunțare la judecată.

Judecătorul sindic învestit cu soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în acest din urmă dosar, la cererea aceluiași debitor și pentru aceleași considerente, fără a analiza autoritatea de lucru judecat, a respins cererea de renunțare la judecată ca efect al admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a celor care susțineau cererea de renunțare la judecată. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere; « dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad ori grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate ». Având în vedere că în dosarul cu nr. 6505 din 14 iunie 2011, judecătorul sindic a dat curs cererii de renunțare la judecată formulată de aceeași reprezentanți cu privire la care printr-o hotărâre ulterioară, alt judecător sindic a constatat contrariul, instanța constată că este incident în cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind evident că sub aspectul calității de reprezentant al societății SC M. SA s-au pronunțat două hotărâri contradictorii cu încălcarea autorității de lucru judecat.

S-a reținut că, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 în vigoare la data soluționării cererilor: «Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în unitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși». Prin cele două hotărâri ale judecătorilor sindici s-a constatat, pe de o parte că voința acesteia exprimată prin organele sale de conducere este de a nu mai fi supusă procedurii insolvenței - (încheierea nr. 1517/2011), pentru ca o zi mai târziu în același tip de cerere să se constate contrariul și să se dispună deschiderea procedurii insolvenței cu toate consecințele legale ce decurg și cu soluționarea cererilor incidentale formulate în cauză - (încheierea nr. 1553/2011).

Prin raportare la aceste considerente, instanța a constatat că sunt întrunite în cauză cerințele impuse de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv cele două încheieri contradictorii [hotărâri în accepțiunea art. 255 alin. (2) C. proc. civ.] sunt definitive după cum rezultă din art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, sunt pronunțate de instanțe de același grad, în aceeași cauză și între aceleași părți ce au aceeași calitate, în dosare diferite, astfel ca, în temeiul art. 327 teza a II- a C. proc. civ., cea de a doua încheiere cu nr. 1553/2011, pronunțată în dosarul nr. 6764/111/2011 a fost anulată în întregime prin sentința nr. 3/C din 13 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs C.I.T. filiala Bihor SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC M. SA. In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire având în vedere faptul că aceasta nu vizează o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare sau o hotărâre dată de instanța de recurs care evocă fondul. Astfel, s-a arătat că, față de prima soluție pronunțată de instanță prin care s-a luat act de cererea de renunțare la judecată, încheierea nr. 1553/F/2011 analizează cererea de deschidere a procedurii insolvenței atât prin excepțiile invocate, cât și pe fondul problemei dedusa judecății. Pe cale de consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de revizuire.

Prin întâmpinare, intimata SC M. SA a solicitat respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsita de calitate procesuală activă și ca fiind lipsit de interes și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. In esență, intimata a arătat că recurenta, administrator judiciar, nu a avut nicio calitate în dosar, nefiind parte în cererea inițială și, prin urmare, nu poate avea calitate procesuală în cererea de revizuire. De asemenea, s-a învederat faptul că recurenta nu poate avea interes în declararea și susținerea recursului întrucât este participant la o procedură desființată. Pe fondul recursului a învederat că cererea de revizuire este admisibilă întrucât s-au pronunțat două hotărâri prin care se constată două stări de fapt, potrivnice și s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Analizând cauza din perspectiva prioritară a excepțiilor invocate prin întâmpinare care, potrivit art. 137 C. proc. civ., fac de prisos cercetarea fondului recursului, Înalta Curte constată următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată nu vizează, în fapt, calea de atac a recursului, ci însăși cererea de revizuire întrucât se invocă împrejurarea că recurenta nu a avut calitatea de parte în cererea de deschidere a procedurii insolvenței, ci a fost desemnată ca participant la procedură cu titlu de organ care aplică procedura, astfel cum acesta este definit de art. 5 din Legea nr. 85/2006 și cu atribuțiile prevăzute de art. 19 - 23 din același act normativ. Din perspectiva calității procesuale în recurs, înalta Curte apreciază că sunt îndrituite să declare calea de atac persoanele care au avut calitatea de parte la judecata cauzei în primă instanță și, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii recurate, C.I.T.

SPRL a avut calitatea de intimată. Prin urmare, această calitate o îndreptățește să declare recurs, iar recurenta nu poate fi împiedicată să se prevaleze de calea de atac disponibilă conform legii. Pentru considerentele expuse, excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare nu poate fi primită. In ceea ce privește excepția lipsei de interes, Înalta Curte o apreciază ca fiind fondată, reținând următoarele aspecte: Recurenta C.I.T. SPRL a fost desemnată administrator judiciar al debitoarei SC M. SA, având atribuțiile prevăzute de art.20 din legea procedurii insolvenței.

In condițiile în care prin cererea de revizuire formulată de revizuentă s-a urmărit desființarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, iar scopul procedurii insolvenței este reprezentat de instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, se constată de către înalta Curte că activitatea administratorului judiciar este subsumată dezideratului de maximizare a averii acestuia. Prin urmare, nu poate fi reținut interesul recurentei în calea de atac, respectiv interesul de a fi menținută procedura insolvenței debitoarei, atât timp cât voința reprezentanților societății a fost aceea de a renunța la cererea privind deschiderea acestei proceduri.

Instanța de recurs are în vedere și faptul că recurenta a dobândit calitatea de participant la procedură numai în urma pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței debitorului, astfel că nu poate justifica interesul său legat de recursul promovat în prezenta cauză. Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată de intimată și va respinge recursul ca fiind declarat de o persoană lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei de interes a recurentei în declararea recursului. Respinge recursul formulat de C.I.T. FILIALA BIHOR S.P.RL. ORADEA în calitate de ADMINISTRATOR JUDICIAR AL SC M. SA ORADEA împotriva sentinței nr. 3/C/2011 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca fiind declarat de o persoană lipsită de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2012.