ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1417/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea la data de

2011 revizuenta SC M. SA a solicitat în contradictoriu

cu intimații

C.I.T. SPRL, SC A. SRL, BANCA TRANSILVANIA, sucursala Oradea, SC T. SRL și C.I.

revizuirea încheierii nr. 1553/F/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de

15 iunie 2011 în dosarul nr. 6764/111/2011 cu încălcarea autorității de lucru

judecat.

S-a invocat faptul că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența a două

hotărâri potrivnice, hotărâri pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare

diferite, existând fără putință de tăgadă tripla identitate de elemente, în

aceeași etapă procesuală.

Pe de altă parte, s-a învederat că,

deși în cauză s-a invocat autoritatea de lucru judecat, excepția litispendenței

și s-a depus în acest sens la dosar minuta sentinței pronunțată în dosarul nr.

6505/111/2011, instanța a ignorat argumentele care i-au fost prezentate.

Revizuenta a precizat faptul că, prin

pronunțarea hotărârii a cărei anulare o solicită pe calea revizuirii, a fost

grav încălcat principiul securității raporturilor juridice consacrat de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept a invocat dispozițiile art.

322 alin. (7) și următoarele C. proc. civ.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, intimata SC A. SRL a solicitat admiterea cererii de revizuire și

anularea încheierii nr. 1553/F/2011 pronunțată la data de 14 iunie 2011 în

dosarul nr. 6505/111/2011, afirmând că sunt îndeplinite condițiile privind

contrarietatea de hotărâri prevăzute de art. 322 punct 7 C. proc. civ.,

existând două hotărâri contradictorii pronunțate de aceeași instanță în cauze

identice.

Ceilalți intimați nu și-au precizat

poziția în cauză.

Analizând cererea de revizuire

formulată în cauză prin prisma prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

instanța a constatat că este întemeiată și a admis-o pentru următoarele

considerente:

Prin încheierea nr. 1517 din data de

14 iunie 2011, judecătorul sindic a luat act de renunțare la cererea de

deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitorul SC M. SA în dosarul

nr. 6505/111/2011 al Tribunalului Bihor și, dând eficiență prevederilor art. 31

alin. (4) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 163 C. proc. civ. privind

litispendența, a acvirat și soluționat prin aceeași încheiere un număr de alte

7 dosare cu același obiect, părți și cauză.

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea

nr. 85/2006: "Cererile persoanelor

juridice

vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor,

au

calitatea de a le reprezenta".

In speță, reținând implicit că pentru

a formula cererea de renunțare la judecată, debitorul este legal reprezentat,

judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 246 C. proc. civ.

Ulterior, în dosarul nr.

6764/111/2011, având același obiect, părți și cauză, respectiv o cerere de

deschidere a procedurii insolvenței, formulată de același debitor, SC M. SA,

aceiași reprezentanți au solicitat a se lua act de cererea de renunțare la

deschiderea procedurii insolvenței invocând împrejurarea că în ziua precedentă

prin încheierea nr. 1517 din 14 iunie 2011, judecătorul sindic învestit cu

soluționarea celorlalte dosare, a dat curs solicitării lor de renunțare la

judecată.

Judecătorul sindic învestit cu

soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în acest din urmă

dosar, la cererea aceluiași debitor și pentru aceleași considerente, fără a

analiza autoritatea de lucru judecat, a respins cererea de renunțare la

judecată ca efect al admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a

celor care susțineau cererea de renunțare la judecată.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

revizuirea unei hotărâri

rămase definitive

se poate cere; « dacă există hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de același grad ori grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane având aceeași

calitate ».

Având în vedere că în dosarul cu nr.

6505 din 14 iunie 2011, judecătorul sindic a dat curs cererii de renunțare la

judecată formulată de aceeași reprezentanți cu privire la care printr-o

hotărâre ulterioară, alt judecător sindic a constatat contrariul, instanța

constată că este incident în cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., fiind evident că sub aspectul calității de reprezentant

al societății SC M. SA s-au pronunțat două hotărâri contradictorii cu

încălcarea autorității de lucru judecat.

S-a reținut că, potrivit art. 35 din

Decretul nr. 31/1954 în vigoare la

data

soluționării cererilor: «Persoana juridică își exercită drepturile și își

îndeplinește

obligațiile prin organele sale.

Actele juridice

făcute de organele persoanei juridice, în unitele puterilor ce

le-au fost conferite, sunt actele

persoanei juridice însăși».

Prin cele două hotărâri ale

judecătorilor sindici s-a constatat, pe de o parte că voința acesteia exprimată

prin organele sale de conducere este de a nu mai fi supusă procedurii

insolvenței - (încheierea nr. 1517/2011), pentru ca o zi mai târziu în același

tip de cerere să se constate contrariul și să se dispună deschiderea procedurii

insolvenței cu toate consecințele legale ce decurg și cu soluționarea cererilor

incidentale formulate în cauză - (încheierea nr. 1553/2011).

Prin raportare la aceste considerente,

instanța a constatat că sunt întrunite în cauză cerințele impuse de prevederile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv cele două încheieri contradictorii

[hotărâri în

accepțiunea art. 255 alin. (2)

C. proc. civ.] sunt definitive după cum

rezultă din art. 12 din Legea

nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, sunt pronunțate de instanțe de

același grad, în aceeași cauză și între

aceleași

părți ce au aceeași calitate, în dosare diferite, astfel ca, în temeiul

art.

327 teza a

II-

a C. proc. civ., cea de a doua

încheiere cu nr. 1553/2011, pronunțată în dosarul nr. 6764/111/2011 a fost

anulată în întregime prin sentința nr. 3/C din 13 septembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs C.I.T. filiala Bihor SPRL, în calitate de

administrator judiciar al SC M. SA.

In dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire având în vedere

faptul că aceasta nu vizează o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel

sau prin neapelare sau o hotărâre dată de instanța de recurs care evocă fondul.

Astfel, s-a arătat că, față de prima

soluție pronunțată de instanță prin care s-a luat act de cererea de renunțare

la judecată, încheierea nr. 1553/F/2011 analizează cererea de deschidere a

procedurii insolvenței atât prin excepțiile invocate, cât și pe fondul

problemei dedusa judecății.

Pe cale de consecință, recurenta a

solicitat admiterea recursului și

modificarea

sentinței atacate în sensul respingerii cererii de revizuire.

Prin întâmpinare, intimata SC M. SA a

solicitat respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsita de

calitate

procesuală activă și ca fiind

lipsit de interes și, în subsidiar, respingerea

recursului ca nefondat.

In esență,

intimata a arătat că recurenta, administrator judiciar, nu a

avut nicio calitate în dosar, nefiind

parte în cererea inițială și, prin urmare, nu poate avea calitate procesuală în

cererea de revizuire.

De asemenea, s-a învederat faptul că

recurenta nu poate avea interes în declararea și susținerea recursului întrucât

este participant la o procedură desființată.

Pe fondul recursului a învederat că

cererea de revizuire este admisibilă întrucât s-au pronunțat două hotărâri prin

care se constată două stări de fapt, potrivnice și s-a încălcat autoritatea de

lucru judecat.

Analizând cauza din perspectiva

prioritară a excepțiilor invocate prin întâmpinare care, potrivit art. 137 C.

proc. civ., fac de prisos cercetarea fondului recursului, Înalta Curte constată

următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale

active invocată de intimată nu

vizează, în

fapt, calea de atac a recursului, ci însăși cererea de revizuire

întrucât

se invocă împrejurarea că recurenta nu a avut calitatea de parte în cererea de

deschidere a procedurii insolvenței, ci a fost desemnată ca participant la

procedură cu titlu de organ care aplică procedura, astfel cum acesta este

definit de art. 5 din Legea nr. 85/2006 și cu atribuțiile prevăzute de art. 19

- 23 din același act normativ.

Din perspectiva calității procesuale

în recurs, înalta Curte apreciază

că sunt

îndrituite să declare calea de atac persoanele care au avut calitatea

de

parte la judecata cauzei în primă instanță și, așa cum rezultă din dispozitivul

hotărârii recurate, C.I.T. SPRL a avut calitatea de intimată.

Prin urmare, această calitate o

îndreptățește să declare recurs, iar recurenta nu poate fi împiedicată să se

prevaleze de calea de atac disponibilă conform legii.

Pentru considerentele expuse, excepția

lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare nu poate fi

primită.

In ceea ce privește excepția lipsei de

interes, Înalta Curte o apreciază ca fiind fondată, reținând următoarele

aspecte:

Recurenta C.I.T. SPRL a fost desemnată

administrator judiciar al debitoarei SC M. SA, având atribuțiile prevăzute de

art.20 din legea procedurii insolvenței.

In condițiile în care prin cererea de

revizuire formulată de revizuentă s-a urmărit desființarea hotărârii de

deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, iar scopul procedurii

insolvenței este reprezentat de instituirea unei proceduri colective pentru

acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, se constată de către

înalta Curte că activitatea administratorului judiciar este subsumată

dezideratului de maximizare a averii acestuia.

Prin urmare, nu

poate fi reținut interesul recurentei în calea de atac,

respectiv interesul de a fi menținută

procedura insolvenței debitoarei, atât timp cât voința reprezentanților

societății a fost aceea de a renunța la cererea privind deschiderea acestei

proceduri.

Instanța de recurs are în vedere și

faptul că recurenta a dobândit calitatea de participant la procedură numai în

urma pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței debitorului,

astfel că nu poate justifica interesul său legat de recursul promovat în

prezenta cauză.

Față de considerentele expuse pe larg

mai sus, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată de intimată

și va respinge recursul ca fiind declarat de o persoană lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a

recurentei în declararea recursului. Respinge recursul formulat de C.I.T.

FILIALA BIHOR S.P.RL. ORADEA în calitate de ADMINISTRATOR JUDICIAR AL SC M. SA

ORADEA împotriva sentinței nr. 3/C/2011 din 13 septembrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca fiind declarat de o persoană

lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 martie 2012.