ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.A.S. a chemat în judecată

A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

dispună obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile acordate prin Sentința

civilă nr. 340/2004 a Tribunalului Botoșani, acordând un număr de ordine

corespunzător lunii aprilie 2008 și la plata a 20.000 RON, cu titlu de daune

morale.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că decizia din 27 martie 2008 a C.S.D. prin care s-a emis

titlul de despăgubiri în cuantum de 64.572,08 RON a fost comunicată abia la

data de 1 iulie 2008, obținând astfel un număr de ordine mult mai mare decât

dacă i se comunica într-un termen rezonabil, respectiv în luna aprilie 2008.

Cât privește

solicitarea daunelor morale, reclamantul a arătat că a fost nevoit să

întreprindă numeroase demersuri pentru a ajunge să fie înscris printre

persoanele care solicită despăgubiri și cu toate acestea, deși s-a preocupat,

are un număr de ordine mult mai mare, fiind nevoit să se deplaseze în mai multe

rânduri la București, în condițiile în care are o vârstă înaintată.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2439 din 9 iunie 2009 a respins excepțiile de inadmisibilitate și

prematuritate invocate de pârâtă iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în contextul în care reclamantul a

formulat cererea de opțiune prima dată la 14 iulie 2008, urmare a adresei din

21 mai 2008 a A.N.P.R. prin care îl informa asupra actelor necesare cererii de

opțiune, acesta nu putea obține oricum un număr de ordine în luna aprilie 2008,

primind corespunzător un număr de ordine relativ la momentul formulării cererii

de opțiune, iar înregistrarea cererii la acest moment nu este imputabilă în

totalitate autorității, care a comunicat cu întârziere decizia, cât și

reclamantului, întrucât în lipsa opțiunii acestuia și a precizării cotei ce-i

revine din suma totală, în condițiile în care erau trecute și alte trei

persoane pe titlul de despăgubire, nu se putea proceda la plata sumelor

solicitate.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul

S.A.S., care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut greșit

situația de fapt, ajungând la concluzia că nu putea obține un număr de ordine

corespunzător lunii aprilie.

Autoritatea intimată

a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, cerând respingerea recursului formulat.

Recursul este

nefondat.

Așa cum rezultă din

actele dosarului și cum a reținut în mod corect și instanța de fond,

recurentul-reclamant și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut la art. 18

1

și art. 18

2

lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII la data de 14

iulie 2008, când a cerut convertirea titlului de despăgubire - decizia din 27

martie 2008, în titlu de plată, ceea ce face ca și numărul de ordine pentru

plată să fie corespunzător acestei date.

Oricum, potrivit art.

18

1

alin. (2) despăgubirea va fi plătită în numerar în termen de 15

zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare, iar

potrivit comunicării din 28 mai 2009, despăgubirile fuseseră plătite abia

pentru dosarul de opțiune din data de 26 februarie 2008, în limita

disponibilităților financiare.

Astfel fiind, în mod

întemeiat a reținut instanța de fond că autoritatea pârâtă nu putea fi obligată

să achite recurentului-reclamant despăgubirile datorate, din moment

disponibilitățile financiare erau limitate la plata sumelor corespunzătoare

operațiunilor de la nivelul lunii februarie 2008.

Astfel fiind, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 2439 din 9 iunie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2010.