ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.A.S. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile acordate prin Sentința civilă nr. 340/2004 a Tribunalului Botoșani, acordând un număr de ordine corespunzător lunii aprilie 2008 și la plata a 20.000 RON, cu titlu de daune morale. În motivarea cererii reclamantul a arătat că decizia din 27 martie 2008 a C.S.D.

prin care s-a emis titlul de despăgubiri în cuantum de 64.572,08 RON a fost comunicată abia la data de 1 iulie 2008, obținând astfel un număr de ordine mult mai mare decât dacă i se comunica într-un termen rezonabil, respectiv în luna aprilie 2008. Cât privește solicitarea daunelor morale, reclamantul a arătat că a fost nevoit să întreprindă numeroase demersuri pentru a ajunge să fie înscris printre persoanele care solicită despăgubiri și cu toate acestea, deși s-a preocupat, are un număr de ordine mult mai mare, fiind nevoit să se deplaseze în mai multe rânduri la București, în condițiile în care are o vârstă înaintată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2439 din 9 iunie 2009 a respins excepțiile de inadmisibilitate și prematuritate invocate de pârâtă iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în contextul în care reclamantul a formulat cererea de opțiune prima dată la 14 iulie 2008, urmare a adresei din 21 mai 2008 a A.N.P.R. prin care îl informa asupra actelor necesare cererii de opțiune, acesta nu putea obține oricum un număr de ordine în luna aprilie 2008, primind corespunzător un număr de ordine relativ la momentul formulării cererii de opțiune, iar înregistrarea cererii la acest moment nu este imputabilă în totalitate autorității, care a comunicat cu întârziere decizia, cât și reclamantului, întrucât în lipsa opțiunii acestuia și a precizării cotei ce-i revine din suma totală, în condițiile în care erau trecute și alte trei persoane pe titlul de despăgubire, nu se putea proceda la plata sumelor solicitate.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul S.A.S., care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt, ajungând la concluzia că nu putea obține un număr de ordine corespunzător lunii aprilie. Autoritatea intimată a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cerând respingerea recursului formulat. Recursul este nefondat. Așa cum rezultă din actele dosarului și cum a reținut în mod corect și instanța de fond, recurentul-reclamant și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut la art. 18 1 și art. 18 2 lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII la data de 14 iulie 2008, când a cerut convertirea titlului de despăgubire - decizia din 27 martie 2008, în titlu de plată, ceea ce face ca și numărul de ordine pentru plată să fie corespunzător acestei date.

Oricum, potrivit art. 18 1 alin. (2) despăgubirea va fi plătită în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare, iar potrivit comunicării din 28 mai 2009, despăgubirile fuseseră plătite abia pentru dosarul de opțiune din data de 26 februarie 2008, în limita disponibilităților financiare. Astfel fiind, în mod întemeiat a reținut instanța de fond că autoritatea pârâtă nu putea fi obligată să achite recurentului-reclamant despăgubirile datorate, din moment disponibilitățile financiare erau limitate la plata sumelor corespunzătoare operațiunilor de la nivelul lunii februarie 2008. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 2439 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.