ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2554/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ș.R.M. a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2053/33/2007. Prin Sentința nr. 53 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj admisese în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta Ș.R.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat autoritatea publică pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul 21005/CC, pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafață totală de 3715 mp, situat în Cluj-Napoca, strada I., în favoarea reclamantei.

Prin aceeași sentință, a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 RON, cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentințe, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a acesteia, în sensul emiterii deciziei sus-menționate, respingând capătul de cerere privind emiterea unei decizii de restituire în natură. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sentința a cărei învestire cu formulă executorie se solicită este definitivă și irevocabilă. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea f.n. din 28 februarie 2011, a respins cererea de învestire cu formulă executorie a Sentinței nr. 53 din 17 ianuarie 2008, reținând, în esență, că hotărârea judecătorească a cărei învestire cu formulă executorie se solicită nu întrunește condițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi modificată sau casată atunci când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004 făcând abstracție de la prevederile art. 371 2 C. proc. civ. care, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, completează dispozițiile Legii contenciosului administrativ. A mai susținut, pe de altă parte, că învestirea cu formulă executorie reprezintă o operațiune juridică necesară în raport cu necesitatea finalizării actului de judecată și cu poziția obstrucționistă a autorității publice care a refuzat să execute benevol, potrivit legii, hotărârea a cărei punere în executare a cerut-o.

3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare, soluția instanței de fond care a respins cererea de învestire cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 53/2008 fiind legală și temeinică. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazul litigiilor soluționate de instanța de contencios administrativ, singurele hotărâri care pot și trebuie să fie învestite cu formulă executorie în condițiile art. 374 C. proc. civ. sunt exclusiv „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată”.

Or, în cauza de față, prin Sentința civilă nr. 53/2008, instanța nu a dispus respingerea acțiunii, ci admiterea acesteia și, pe de altă parte, nu s-a dispus nimic în legătură cu cheltuielile de judecată. Deci, instanța de fond a reținut în mod judicios că Sentința civilă nr. 53/2008 nu se înscrie în categoria hotărârilor judecătorești avute în vedere de reglementarea de la art. 22 din Legea nr. 554/2008, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât învestirea cu formulă executorie reprezintă, în cazul acestei hotărâri, o procedură și o operațiune juridică neprevăzută și necerută de legea contenciosului administrativ.

Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, care prevăd obligativitatea învestirii cu formulă executorie a hotărârilor respective, reprezintă singura excepție de la regula generală a caracterului de titluri executorii al hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, care rezultă din prevederile generale ale Legii contenciosului administrativ, pe de o parte, și din interpretarea istorică a dispozițiilor art. 22 din această lege. În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante că potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile art. 22 ar fi trebuit completate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, instanța de recurs constată că acestea sunt lipsite de temei legal.

Astfel, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”. Or, având în vedere că potrivit prevederilor generale ale Legii contenciosului administrativ, care consacră caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ, ca regulă generală, derogatorie de la regula învestirii cu formulă executorie, consacrată de Codul de procedură civilă, rezultă că doar în cazul excepției prevăzute la art. 22 din lege sunt aplicabile prevederile privind învestirea cu formulă executorie aflate în Codul de procedură civilă.

Deci, altfel spus, doar în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile și s-au acordat cheltuieli de judecată, devin aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la învestirea cu formulă executorie, iar nu și în cazul celorlalte hotărâri care nu se înscriu în categoria de hotărâri la care se referă dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.R.M. împotriva Încheierii civile din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.