ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2554/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Ș.R.M. a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 53

din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr.

2053/33/2007.

Prin Sentința nr. 53

din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj admisese în parte acțiunea formulată

și precizată de reclamanta Ș.R.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat autoritatea publică

pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul 21005/CC,

pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafață totală de 3715 mp, situat în

Cluj-Napoca, strada I., în favoarea reclamantei.

Prin aceeași

sentință, a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 RON, cu titlu de

penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentințe,

începând cu data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea

efectivă a acesteia, în sensul emiterii deciziei sus-menționate, respingând

capătul de cerere privind emiterea unei decizii de restituire în natură.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că sentința a cărei învestire cu formulă executorie se

solicită este definitivă și irevocabilă.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea f.n. din

28 februarie 2011, a respins cererea de învestire cu formulă executorie a

Sentinței nr. 53 din 17 ianuarie 2008, reținând, în esență, că hotărârea

judecătorească a cărei învestire cu formulă executorie se solicită nu

întrunește condițiile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată.

exercitată

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de recurs prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate

fi modificată sau casată atunci când este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a

interpretat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004 făcând abstracție de la

prevederile art. 371

2

C. proc. civ. care, potrivit art. 28 din Legea

nr. 554/2004, completează dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

A mai susținut, pe de

altă parte, că învestirea cu formulă executorie reprezintă o operațiune

juridică necesară în raport cu necesitatea finalizării actului de judecată și

cu poziția obstrucționistă a autorității publice care a refuzat să execute

benevol, potrivit legii, hotărârea a cărei punere în executare a cerut-o.

de recurs

Recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare, soluția

instanței de fond care a respins cererea de învestire cu formulă executorie a

Sentinței civile nr. 53/2008 fiind legală și temeinică.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, în cazul litigiilor soluționate de

instanța de contencios administrativ, singurele hotărâri care pot și trebuie să

fie învestite cu formulă executorie în condițiile art. 374 C. proc. civ. sunt

exclusiv „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au

respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au

acordat cheltuieli de judecată”.

Or, în cauza de față,

prin Sentința civilă nr. 53/2008, instanța nu a dispus respingerea acțiunii, ci

admiterea acesteia și, pe de altă parte, nu s-a dispus nimic în legătură cu

cheltuielile de judecată.

Deci, instanța de

fond a reținut în mod judicios că Sentința civilă nr. 53/2008 nu se înscrie în

categoria hotărârilor judecătorești avute în vedere de reglementarea de la art.

22 din Legea nr. 554/2008, cu modificările și completările ulterioare, astfel

încât învestirea cu formulă executorie reprezintă, în cazul acestei hotărâri, o

procedură și o operațiune juridică neprevăzută și necerută de legea

contenciosului administrativ.

Cu alte cuvinte,

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 262/2007, care prevăd obligativitatea învestirii cu formulă

executorie a hotărârilor respective, reprezintă singura excepție de la regula

generală a caracterului de titluri executorii al hotărârilor pronunțate de

instanțele de contencios administrativ, care rezultă din prevederile generale

ale Legii contenciosului administrativ, pe de o parte, și din interpretarea

istorică a dispozițiilor art. 22 din această lege.

În ceea ce privește

susținerea recurentei-reclamante că potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004,

dispozițiile art. 22 ar fi trebuit completate cu dispozițiile Codului de procedură

civilă, instanța de recurs constată că acestea sunt lipsite de temei legal.

Astfel, potrivit art.

28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

„dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură

civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de

putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în

drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.

Or, având în vedere

că potrivit prevederilor generale ale Legii contenciosului administrativ, care

consacră caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate de

instanțele de contencios administrativ, ca regulă generală, derogatorie de la

regula învestirii cu formulă executorie, consacrată de Codul de procedură

civilă, rezultă că doar în cazul excepției prevăzute la art. 22 din lege sunt

aplicabile prevederile privind învestirea cu formulă executorie aflate în Codul

de procedură civilă.

Deci, altfel spus,

doar în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care

s-au respins acțiunile și s-au acordat cheltuieli de judecată, devin aplicabile

dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la învestirea cu formulă

executorie, iar nu și în cazul celorlalte hotărâri care nu se înscriu în

categoria de hotărâri la care se referă dispozițiile art. 22 din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ș.R.M. împotriva Încheierii civile din 28 februarie 2011 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.