ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2007, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ș.R.M. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei în dosarul nr. 21005/CC la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenului în suprafață de 1465 mp., identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, prin modificarea în parte a Dispoziției nr. 109 din 16 ianuarie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca și obligarea aceleiași pârâte în dosarul nr. 21005/CC la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul de 392,5 mp., cu plata de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul nr. 17560/CC și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2053/33/2007, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Ș.R.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, și ca o consecință a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul 21005/CC pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafață totală de 3715 mp situat în Cluj-Napoca; a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 lei cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentințe începând cu data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 21005/CC; a respins capătul de cerere privind emiterea unei decizii de restituire în natură.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanta nu a primit nici un răspuns în termen legal la cererea sa și că primul capăt al cererii este nefondat în raport de Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, s-a apreciat, față de cadrul normativ existent că criteriul aleatoriu al rezolvării dosarelor instituit de pârâtă nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele transmise Comisiei. Se reține și faptul că se încalcă astfel dreptul cetățeanului la o bună administrație și dreptul acestuia de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ. Recurenta solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe. Recurenta consideră că instanța de fond nu a soluționat petitul principal, de restituire în natură a terenului datorită aplicării eronate a Deciziei în interesul legii nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. Decizia în interesul legii nu poate fi aplicată în cazul dispoziției de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent nr. 109 din 16 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, întrucât dispoziția a fost emisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar plângerea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost soluționată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Neincidența Deciziei în interesul legii nr. 52 din 4 iunie 2007 în cazul dispoziției de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent nr. 109 din 16 ianuarie 2006 atrage aplicabilitatea procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005. Instanța de fond nu a soluționat petitul alternativ nr. 1, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei dispoziții în dosarul nr. 21005/CC având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 1465 mp., restituibil în natură, astfel încât se impune aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (1), art. 16 alin. (4) din Titlul VII, Legea nr. 247/2007. Instanța de fond nu a soluționat nici petitul nr. 2, prin refuzul soluționării cererii, încălcându-se prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1. În procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor și numai această ultimă autoritate are calitatea procesuală pasivă în acțiunile judecătorești ce fac obiectul prezentului dosar. 2. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii. Acțiunea reclamantei este prematur introdusă, deoarece aceasta a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 109 din 16 ianuarie 2006, dosarul fiind înaintat Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

Deciziile conținând titluri de despăgubire se emit numai după finalizarea procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001. 3. Instanța de fond nu a reținut că dosarul aferent dispoziției nr. 198 din 16 ianuarie 2006 nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei centrale în vederea parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII, ci s-a rezumat la a analiza modul cum se desfășoară această procedură inclusiv reținând aspecte legate de soluționarea aleatorie a dosarelor. Deoarece dosarul nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale nu se poate vorbi despre o depășire a unui termen rezonabil în care ar fi trebuit să se emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

4. Sentința recurată este nelegală și sub aspectul obligării la plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere, deoarece în speță nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat. Recurenta Ș.R.M. a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, deoarece retransmiterea dosarului a avut loc, conform adresei nr. 33350/4521 din 25 februarie 2008. Recurenta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, arătând că cererea de restituire în natură a imobilului notificat este neîntemeiată. Recursurile sunt nefondate. Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Instanța de fond a invocat în mod corect Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, întrucât dispoziția nr. 109/2006 a fost emisă urmare a sentinței civile nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj care a anulat în parte dispoziția nr. 1305 din 27 mai 2005 și a obligat Primarul municipiului să emită în favoarea reclamantei dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent. Așadar, cererea recurentei-reclamante nu se încadrează în prevederile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, deoarece dispoziția primarului a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și contestată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire doar pentru cota de 1/2 din terenul respectiv de 3715 mp, deoarece terenul în suprafață de 392,5 mp nu face obiectul dispoziției nr. 109 din 16 ianuarie 2006, iar reclamanta nu a depus la dosar nici un act doveditor pentru acest capăt de cerere, obligație impusă de prevederile art. 1169 C. civ.. Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă Împrejurarea că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă numai Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor și nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu poate duce la modificarea soluției instanței de fond care a obligat Comisia la emiterea actului administrativ.

Se constată că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a formulat recurs, iar Comisia Centrală nu-și poate apăra în proces decât propriile interese. Prematuritatea acțiunii invocată de recurent nu poate fi susținută în contextul invocării dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 (nesoluționare în termenul legal a unei cereri). Din acest motiv instanța de fond a analizat întreaga procedură prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar eventuala neîndeplinire a condițiilor duce la respingerea acțiunii pe fond, nu la constatarea prematurității cererii. Instanța de fond, admițând în parte acțiunea și obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire a avut în vedere împrejurarea că dosarul a fost înaintat în vederea soluționării contestației și nerestituit.

Din acest motiv instanța de fond a obligat pârâta la emiterea deciziei privind despăgubirile. Sub acest aspect în mod nejustificat procedura de stabilire și plată a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost urmată de către pârâtă. Va fi respinsă apărarea pârâtei-recurente în sensul că nu poate fi emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire în lipsa unui dosar de despăgubire, întrucât dosarul a fost înaintat Secretariatului Comisiei încă din anul 2006, iar restituirea acestuia către Primăria Municipiului Cluj-Napoca a avut loc în anul 2007. Pârâta-recurentă ar fi putut în acest interval de timp să soluționeze cererea reclamantei prin aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 247/2005.

Introducând sistemul aleatoriu de rezolvare a cererilor pârâta nu a oferit părții exigențele impuse de dreptul la o bună administrație și de termenul rezonabil, astfel cum bine a reținut și instanța de fond. Fiind admisă acțiunea, instanța de fond a aplicat corect și prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În concluzie, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., urmează a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ș.R.M. și de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.