ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2007, pe

rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, reclamanta Ș.R.M. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Comisia centrală pentru stabilirea

despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei în dosarul nr. 21005/CC la

emiterea unei decizii de restituire în natură a terenului în suprafață de 1465

mp., identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, prin modificarea

în parte a Dispoziției nr. 109 din 16 ianuarie 2006 a Primarului municipiului

Cluj-Napoca și obligarea aceleiași pârâte în dosarul nr. 21005/CC la emiterea

unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul de 392,5 mp., cu

plata de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere până la emiterea

deciziei în dosarul nr. 17560/CC și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 53

din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2053/33/2007, Curtea de Apel

Cluj a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Ș.R.M. în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Comisia centrală

pentru stabilirea despăgubirilor, și ca o consecință a obligat pârâta să emită

în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul

21005/CC pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafață totală de 3715 mp

situat în Cluj-Napoca; a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 lei cu titlu

de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentințe

începând cu data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea

efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr.

21005/CC; a respins capătul de cerere privind emiterea unei decizii de

restituire în natură.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanta nu a primit nici un răspuns în

termen legal la cererea sa și că primul capăt al cererii este nefondat în

raport de Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În ceea ce privește cel

de-al doilea capăt de cerere, s-a apreciat, față de cadrul normativ existent că

criteriul aleatoriu al rezolvării dosarelor instituit de pârâtă nu prezintă o

garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia

sau a altuia din dosarele transmise Comisiei.

Se reține și faptul că se

încalcă astfel dreptul cetățeanului la o bună administrație și dreptul acestuia

de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 3041 C.

proc. civ.

Recurenta solicită casarea

sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași

instanțe.

Recurenta consideră că

instanța de fond nu a soluționat petitul principal, de restituire în natură a

terenului datorită aplicării eronate a Deciziei în interesul legii nr. 52 din 4

iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Decizia în interesul legii

nu poate fi aplicată în cazul dispoziției de stabilire a măsurilor reparatorii

prin echivalent nr. 109 din 16 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca, întrucât dispoziția a fost emisă ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005, iar plângerea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

a fost soluționată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Neincidența Deciziei în

interesul legii nr. 52 din 4 iunie 2007 în cazul dispoziției de stabilire a

măsurilor reparatorii prin echivalent nr. 109 din 16 ianuarie 2006 atrage

aplicabilitatea procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor

prevăzute de art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005.

Instanța de fond nu a

soluționat petitul alternativ nr. 1, în sensul obligării pârâtei la emiterea

unei dispoziții în dosarul nr. 21005/CC având ca obiect restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1465 mp., restituibil în natură, astfel încât se

impune aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (1), art. 16 alin. (4) din Titlul

VII, Legea nr. 247/2007.

Instanța de fond nu a

soluționat nici petitul nr. 2, prin refuzul soluționării cererii, încălcându-se

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva aceleiași sentințe

a formulat recurs pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor,

care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură Secretariatul Comisiei centrale

pentru stabilirea despăgubirilor și numai această ultimă autoritate are

calitatea procesuală pasivă în acțiunile judecătorești ce fac obiectul

prezentului dosar.

pronunțat asupra excepției prematurității cererii.

Acțiunea reclamantei este prematur

introdusă, deoarece aceasta a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 109

din 16 ianuarie 2006, dosarul fiind înaintat Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

Deciziile conținând titluri de despăgubire se emit numai după finalizarea

procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.

reținut că dosarul aferent dispoziției nr. 198 din 16 ianuarie 2006 nu a fost

retransmis Secretariatului Comisiei centrale în vederea parcurgerii procedurii

administrative prevăzută de Titlul VII, ci s-a rezumat la a analiza modul cum

se desfășoară această procedură inclusiv reținând aspecte legate de

soluționarea aleatorie a dosarelor.

Deoarece dosarul nu a fost

retransmis Secretariatului Comisiei Centrale nu se poate vorbi despre o

depășire a unui termen rezonabil în care ar fi trebuit să se emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

nelegală și sub aspectul obligării la plata de penalități pentru fiecare zi de

întârziere, deoarece în speță nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat.

Recurenta Ș.R.M. a formulat

întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat,

deoarece retransmiterea dosarului a avut loc, conform adresei nr. 33350/4521

din 25 februarie 2008.

Recurenta Comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor a formulat întâmpinare la recursul declarat de

reclamantă, arătând că cererea de restituire în natură a imobilului notificat

este neîntemeiată.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la recursul

declarat de recurenta-reclamantă.

Instanța de fond a invocat

în mod corect Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite, întrucât dispoziția nr. 109/2006 a fost emisă urmare

a sentinței civile nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj care a anulat în parte dispoziția

nr. 1305 din 27 mai 2005 și a obligat Primarul municipiului să emită în

favoarea reclamantei dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii prin

echivalent.

Așadar, cererea

recurentei-reclamante nu se încadrează în prevederile art. 16 și urm. din Legea

nr. 247/2005, deoarece dispoziția primarului a fost emisă anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 247/2005 și contestată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond a admis în

parte acțiunea și a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire

doar pentru cota de 1/2 din terenul respectiv de 3715 mp, deoarece terenul în

suprafață de 392,5 mp nu face obiectul dispoziției nr. 109 din 16 ianuarie

2006, iar reclamanta nu a depus la dosar nici un act doveditor pentru acest

capăt de cerere, obligație impusă de prevederile art. 1169 C. civ..

Cu privire la recursul

formulat de recurenta-pârâtă

Împrejurarea că în prezenta

cauză are calitate procesuală pasivă numai Comisia centrală pentru stabilirea

despăgubirilor și nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu

poate duce la modificarea soluției instanței de fond care a obligat Comisia la

emiterea actului administrativ.

Se constată că Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a formulat recurs, iar Comisia

Centrală nu-și poate apăra în proces decât propriile interese.

Prematuritatea acțiunii

invocată de recurent nu poate fi susținută în contextul invocării dispozițiilor

art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 (nesoluționare în termenul legal a unei

cereri).

Din acest motiv instanța de

fond a analizat întreaga procedură prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

iar eventuala neîndeplinire a condițiilor duce la respingerea acțiunii pe fond,

nu la constatarea prematurității cererii.

Instanța de fond, admițând

în parte acțiunea și obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire a avut în vedere împrejurarea că dosarul a fost înaintat în vederea

soluționării contestației și nerestituit.

Din acest motiv instanța de

fond a obligat pârâta la emiterea deciziei privind despăgubirile. Sub acest

aspect în mod nejustificat procedura de stabilire și plată a despăgubirilor

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost urmată de către

pârâtă.

Va fi respinsă apărarea

pârâtei-recurente în sensul că nu poate fi emisă decizia reprezentând titlul de

despăgubire în lipsa unui dosar de despăgubire, întrucât dosarul a fost

înaintat Secretariatului Comisiei încă din anul 2006, iar restituirea acestuia

către Primăria Municipiului Cluj-Napoca a avut loc în anul 2007.

Pârâta-recurentă ar fi putut

în acest interval de timp să soluționeze cererea reclamantei prin aplicarea

corectă a prevederilor Legii nr. 247/2005.

Introducând sistemul

aleatoriu de rezolvare a cererilor pârâta nu a oferit părții exigențele impuse

de dreptul la o bună administrație și de termenul rezonabil, astfel cum bine a

reținut și instanța de fond.

Fiind admisă acțiunea,

instanța de fond a aplicat corect și prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr.

554/2004.

În concluzie, în temeiul art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., urmează a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ș.R.M. și de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.