ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 603/2007

pronunțată la data de 15 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de S.E. împotriva pârâtei A.N.R.P., C.C.S.D.,

și a obligat pârâta să emită o decizie reprezentând titlul de dispoziție

conform dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 –

dosar nr. 17560/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, județul

Cluj, înscris în C.F. 5461, nr. top 2419, casă și teren în suprafață de 201 mp.

Prin aceeași sentință a fost obligată

pârâta să plătească suma de 1000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi

de întârziere a executării prezentei sentințe începând cu data rămânerii

definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii

deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 17560/CC. Cererea de obligare la plata cheltuielilor

de judecată a fost respinsă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

- urmare solicitării reclamantei de a i

se emite cât mai grabnic un titlu de despăgubire referitoare la imobilul situat

în Cluj Napoca, , județul Cluj, înscris în C.F. 5461, nr. top 2419, casă și

teren în suprafață de 201 mp, care a făcut obiectul dosarului nr. 952 întocmit

în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, Primarul Municipiului Cluj a emis

dispoziția nr. 1195 din 14 martie 2006 prin care a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata

despăgubirilor imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având

în vedere despăgubirile primite la expropriere pentru acest imobil, întreaga

documentație fiind transmisă C.C.S.D.

- chiar dacă C.C.S.D. a fost abilitată de

Guvern să stabilească printr-un act administrativ cu caracter normativ ca

ordinea de soluționare a dosarelor să se facă în mod aleatoriu, în exercitarea

acestei prerogative Comisia nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de

discreționară încât să implice încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale cetățenilor garantate de Constituție și de celelalte legi

pertinente, cetățeanului trebuind a-i fi oferite și alte criterii obiective

pentru a putea controla modul în care autoritatea investită de lege își

exercită corect atribuțiile.

- justificarea autorității prin

invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarului nu este întemeiată atâta

timp cât titularul acestui drept are convingerea și speranța legitimă că

cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil.

- Legea contenciosului administrativ

trebuie să fie compatibilă cu legile și cu recomandările europene în domeniu

care se referă la dreptul cetățeanului la o bună administrație și posibilitatea

de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative.

- întrucât reclamanta beneficiază de un drept

de creanță dat fiind că i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în

echivalent bănesc, nu se poate da eficiență acțiunii reclamantei decât prin

pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea

administrativă pentru îndeplinirea în cel mai scurt timp și eficient a

atribuțiilor sale, instanța de fond justificând astfel admiterea cererii

reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termen legal, pârâta C.C.S.D. București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de modificare a unei hotărâri,

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”.

Au fost invocate și dispozițiile art.

304/1 C. proc. civ., solicitându-se examinarea cauzei sub toate aspectele.

Ca un prim motiv de recurs, recurenta

arată că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în

virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și în baza unei cereri exprimate de persoana

îndreptățită, lipsa unui termen prevăzut de lege pentru soluționarea dosarelor

fiind suplinită cu stabilirea unei anumite proceduri de soluționare, procedură

a cărei parcurgere nu echivalează cu nesoluționarea în termenul de 30 de zile a

dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii.

C.C.S.D., fiind abilitată de legiuitor,

prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a stabilit ordinea de soluționare a

dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, potrivit art. 1 din

această decizie „ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie”, iar art. 2

din aceeași decizie precizează că atât evaluatorul care efectuează lucrarea de

specialitate cât și dosarul ce se înaintează evaluatorului, sunt stabilite în

modul arătat la art. 1 din decizie”.

În exercitarea libertății de apreciere,

Comisia Centrală a decis ca ordinea de soluționare a dosarelor să fie

aleatorie, stabilirea atât a evaluatorului care efectuează raportul de

evaluare, cât și a dosarului ce se înaintează evaluatorului urmând a se face cu

ajutorul unui soft de calculator, stabilirea criteriului aleatoriu privind

ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubiri fiind legală și proporțională

cu scopul urmărit și anume acordarea unor despăgubiri juste și echitabile fără

a aduce atingere principiului egalității subiecților de drept vizați.

Cât privește obligarea pârâtei la plata

unor penalități în cuantum de 1000 RON/zi de întârziere până la emiterea

deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 17560/CC precizează recurenta că

instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind aplicabil și motivul de

modificare a sentinței prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. respectiv

„instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

Pe de altă parte, susține recurenta,

chiar dacă în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tot nu se justifică soluția

adoptată întrucât acordarea unor penalități de 1000 RON/zi de întârziere este o

sarcină mult prea oneroasă raportat la cuantumul amenzii civile prevăzut de articolul

enunțat.

Recurenta conchide arătând că în cauza dedusă

judecății nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizie reprezentând titlul de

despăgubire atâta timp cât trebuie parcursă o procedură administrativă în

vederea emiterii de către Comisia Centrală a deciziei conținând titlul de

despăgubire.

Se solicită astfel admiterea recursului

și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind

prematur introdusă.

Intimata S.E. a depus întâmpinare solicitând

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca

fiind legală și temeinică.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate și în raport de legislația incidentă în cauză, Înalta Curte

îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Legea nr. 247/2005 în capitolul V al

Titlului VII reglementează pe larg procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea și stabilirea

cuantumului final al acestora constituindu-se în subordinea Cancelariei

Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisie

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are ca atribuții principale

emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia

alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.

Intimata-reclamantă, al cărei dosar se

află în evidențele recurentei-pârâte încă din anul 2006, a formulat cerere de

urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în echivalent a imobilului

în litigiu, considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea

publică ce tergiversează soluționarea cererii, conform art. 1 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ modificată și completată prin Legea nr.

262/2007.

Trebuie precizat însă că, chiar dacă

autoritatea administrativă în cauză, C.C.S.D. a fost abilitată prin H.G. nr.

1095/2005 să stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, în

exercitarea acestei prerogative ea nu poate beneficia de o marjă de apreciere

atât de discreționară încât să implice încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale cetățenilor garantate de legea fundamentală a statului și

celelalte legi pertinente, așa cum corect statuează și instanța de fond.

Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, unicul

de altfel în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție

suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau

altuia dintre dosarele care-i sunt transmise de unitatea deținătoare.

Altfel spus, cât timp cetățeanului nu-i

sunt oferite și alte criterii obiective în funcție de care să poată controla

modul în care autoritatea investită de lege își exercita atribuțiile, astfel

încât să poată aprecia în ce măsură drepturile sale îi sunt sau nu lezate prin

conduita autorității pârâte, acesta este îndreptățit a se îndoi de

corectitudinea operațiunilor desfășurate de autoritatea respectivă.

Intimata-reclamantă s-a adresat instanței

de judecată pe calea contenciosului administrativ tocmai pornind de la ideea că

soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în

care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa

soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie

o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă care să conducă la

neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.

Rezolvând acest capăt de cerere, în

sensul admiterii lui, instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 6

din C.E.D.O., conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță

independentă și imparțială instituită de lege.

Așadar autoritatea administrativă, în

speță recurent-pârâtă are obligația legală de a găsi mijloacele necesare

soluționării cererii reclamantei-intimate și de a reaprecia asupra procedurii

de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor

fundamentale ale cetățeanului.

Cât privește capătul doi de acțiune

referitor la obligarea autorității administrative, C.C.S.D. la plata sumei de

1000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării

sentinței începând cu data rămânerii irevocabile a acesteia și până la

executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei de acordare de

despăgubiri, acesta a fost greșit soluționat.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr.

262/2007 „executarea hotărârii definitive și irevocabile dată în contencios

administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii”.

Numai în cazul în care termenul nu este

respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere,

conform prevederilor alin. (2) al art. 24 din Lege.

Rezultă deci, că atâta timp cât textul de

lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată

să execute hotărârea, în speță, să emită decizie de acordare a despăgubirilor,

este total nejustificat a pune în sarcina de plată a acesteia penalități de

întârziere de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii

definitive și irevocabile a hotărârii.

Este de observat că alin. (3) al art. 24

din Legea nr. 554/2004 vorbește de „neexecutarea din motive imputabile” sau

nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de

instanța de contencios administrativ, fapt ce constituie infracțiune și se

sancționează de lege, ceea ce înseamnă că numai în caz de refuz de executare,

la cererea reclamantului se poate analiza care a fost natura motivelor pentru

care nu s-a realizat executarea hotărârii.

Ca o consecință a celor expuse, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis iar hotărârea instanței de fond modificată

în parte, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta – intimată de

obligare a recurentei – pârâte la plata unor penalități pentru fiecare zi de

întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P. – C.C.S.D.

împotriva sentinței civile nr. 603 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge cererea reclamantei-intimate de obligare a recurentei-pârâte

la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii

definitive și irevocabile a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2008.