ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 603/2007 pronunțată la data de 15 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de S.E. împotriva pârâtei A.N.R.P., C.C.S.D., și a obligat pârâta să emită o decizie reprezentând titlul de dispoziție conform dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 – dosar nr. 17560/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, județul Cluj, înscris în C.F.

5461, nr. top 2419, casă și teren în suprafață de 201 mp. Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească suma de 1000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentințe începând cu data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 17560/CC. Cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: - urmare solicitării reclamantei de a i se emite cât mai grabnic un titlu de despăgubire referitoare la imobilul situat în Cluj Napoca, , județul Cluj, înscris în C.F.

5461, nr. top 2419, casă și teren în suprafață de 201 mp, care a făcut obiectul dosarului nr. 952 întocmit în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, Primarul Municipiului Cluj a emis dispoziția nr. 1195 din 14 martie 2006 prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere pentru acest imobil, întreaga documentație fiind transmisă C.C.S.D. - chiar dacă C.C.S.D.

a fost abilitată de Guvern să stabilească printr-un act administrativ cu caracter normativ ca ordinea de soluționare a dosarelor să se facă în mod aleatoriu, în exercitarea acestei prerogative Comisia nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară încât să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de Constituție și de celelalte legi pertinente, cetățeanului trebuind a-i fi oferite și alte criterii obiective pentru a putea controla modul în care autoritatea investită de lege își exercită corect atribuțiile. - justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarului nu este întemeiată atâta timp cât titularul acestui drept are convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil.

- Legea contenciosului administrativ trebuie să fie compatibilă cu legile și cu recomandările europene în domeniu care se referă la dreptul cetățeanului la o bună administrație și posibilitatea de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative. - întrucât reclamanta beneficiază de un drept de creanță dat fiind că i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, nu se poate da eficiență acțiunii reclamantei decât prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă pentru îndeplinirea în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale, instanța de fond justificând astfel admiterea cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta C.C.S.D. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de modificare a unei hotărâri, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Au fost invocate și dispozițiile art. 304/1 C. proc. civ., solicitându-se examinarea cauzei sub toate aspectele.

Ca un prim motiv de recurs, recurenta arată că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită, lipsa unui termen prevăzut de lege pentru soluționarea dosarelor fiind suplinită cu stabilirea unei anumite proceduri de soluționare, procedură a cărei parcurgere nu echivalează cu nesoluționarea în termenul de 30 de zile a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii.

C.C.S.D., fiind abilitată de legiuitor, prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, potrivit art. 1 din această decizie „ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie”, iar art. 2 din aceeași decizie precizează că atât evaluatorul care efectuează lucrarea de specialitate cât și dosarul ce se înaintează evaluatorului, sunt stabilite în modul arătat la art. 1 din decizie”.

În exercitarea libertății de apreciere, Comisia Centrală a decis ca ordinea de soluționare a dosarelor să fie aleatorie, stabilirea atât a evaluatorului care efectuează raportul de evaluare, cât și a dosarului ce se înaintează evaluatorului urmând a se face cu ajutorul unui soft de calculator, stabilirea criteriului aleatoriu privind ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubiri fiind legală și proporțională cu scopul urmărit și anume acordarea unor despăgubiri juste și echitabile fără a aduce atingere principiului egalității subiecților de drept vizați. Cât privește obligarea pârâtei la plata unor penalități în cuantum de 1000 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 17560/CC precizează recurenta că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind aplicabil și motivul de modificare a sentinței prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. respectiv „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”. Pe de altă parte, susține recurenta, chiar dacă în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tot nu se justifică soluția adoptată întrucât acordarea unor penalități de 1000 RON/zi de întârziere este o sarcină mult prea oneroasă raportat la cuantumul amenzii civile prevăzut de articolul enunțat. Recurenta conchide arătând că în cauza dedusă judecății nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizie reprezentând titlul de despăgubire atâta timp cât trebuie parcursă o procedură administrativă în vederea emiterii de către Comisia Centrală a deciziei conținând titlul de despăgubire.

Se solicită astfel admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind prematur introdusă. Intimata S.E. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de legislația incidentă în cauză, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Legea nr. 247/2005 în capitolul V al Titlului VII reglementează pe larg procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al acestora constituindu-se în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are ca atribuții principale emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.

Intimata-reclamantă, al cărei dosar se află în evidențele recurentei-pârâte încă din anul 2006, a formulat cerere de urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în echivalent a imobilului în litigiu, considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică ce tergiversează soluționarea cererii, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată și completată prin Legea nr. 262/2007. Trebuie precizat însă că, chiar dacă autoritatea administrativă în cauză, C.C.S.D. a fost abilitată prin H.G. nr. 1095/2005 să stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, în exercitarea acestei prerogative ea nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară încât să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de legea fundamentală a statului și celelalte legi pertinente, așa cum corect statuează și instanța de fond.

Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, unicul de altfel în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau altuia dintre dosarele care-i sunt transmise de unitatea deținătoare. Altfel spus, cât timp cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective în funcție de care să poată controla modul în care autoritatea investită de lege își exercita atribuțiile, astfel încât să poată aprecia în ce măsură drepturile sale îi sunt sau nu lezate prin conduita autorității pârâte, acesta este îndreptățit a se îndoi de corectitudinea operațiunilor desfășurate de autoritatea respectivă.

Intimata-reclamantă s-a adresat instanței de judecată pe calea contenciosului administrativ tocmai pornind de la ideea că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire. Rezolvând acest capăt de cerere, în sensul admiterii lui, instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 6 din C.E.D.O., conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege.

Așadar autoritatea administrativă, în speță recurent-pârâtă are obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererii reclamantei-intimate și de a reaprecia asupra procedurii de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățeanului. Cât privește capătul doi de acțiune referitor la obligarea autorității administrative, C.C.S.D. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței începând cu data rămânerii irevocabile a acesteia și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei de acordare de despăgubiri, acesta a fost greșit soluționat.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 „executarea hotărârii definitive și irevocabile dată în contencios administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. Numai în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, conform prevederilor alin. (2) al art. 24 din Lege.

Rezultă deci, că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în speță, să emită decizie de acordare a despăgubirilor, este total nejustificat a pune în sarcina de plată a acesteia penalități de întârziere de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Este de observat că alin. (3) al art. 24 din Legea nr. 554/2004 vorbește de „neexecutarea din motive imputabile” sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, fapt ce constituie infracțiune și se sancționează de lege, ceea ce înseamnă că numai în caz de refuz de executare, la cererea reclamantului se poate analiza care a fost natura motivelor pentru care nu s-a realizat executarea hotărârii.

Ca o consecință a celor expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis iar hotărârea instanței de fond modificată în parte, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta – intimată de obligare a recurentei – pârâte la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. – C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 603 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei-intimate de obligare a recurentei-pârâte la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.