ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2007 și ulterior precizată, reclamanta Ș.R.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. – C.C.S.D., a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în Dosarul nr. 17560/CC și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul arătat, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/4 parte din imobilul, teren înscris în C.F.

Cluj. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin dispoziția nr. 1197/2006 a Primarului Municipiului Cluj - Napoca au fost stabilite măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea sa, iar această dispoziție cu întreg dosarul vizând imobilul preluat abuziv pentru care a fost emis actul menționat, a fost transmisă încă din anul 2006 pârâtei și se află în evidențele acesteia. In acest context, arată reclamanta, a înaintat o cerere prin scrisoare recomandată pârâtei la data de 10 septembrie 2007 prin care solicită să se urgenteze și să se procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în temeiul art. 16 alin. 7 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 însă cererea nu a fost soluționată în termen rezonabil, iar refuzul autorității este nejustificat.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat, în principal, excepția prematurității cererii de chemare în judecată și faptul că refuzul emiterii actului solicitat este nejustificat. Prin sentința civilă nr. 147 din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată și a respins acțiunea formulată de Ș.R.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 1197 din 16 martie 2005 a Primarului Municipiului Cluj - Napoca s-a propus acordarea despăgubirilor, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru terenul expropriat, înscris în C.F., situat în Cluj-Napoca, în favoarea numiților F.M.

în cotă parte de 1/4 ; F.M. în cotă parte de 1/4; Ș.R.M. în cotă parte de 1/4 și O.M. în cotă parte de 1/4. A mai reținut instanța de fond că această dispoziție a fost înaintată ulterior beneficiarilor, inclusiv reclamantei Ș.R.M., care la data de 18 aprilie 2006 formulează plângere în fața instanței, solicitând anularea în parte, în sensul de a-i fi stabilite (determinate) măsuri reparatorii pentru cota deținută. Înainte de soluționarea irevocabilă a acestui demers judiciar, la data de 22 aprilie 2007, pârâtei C.C.S.D. îi este transmisă de Primăria Municipiului Cluj - Napoca lista privind dispozițiile emise în baza nr. 10/2001, prin care au fost propuse despăgubiri însoțite de copii ale acțiunilor introductive de contestare a acestora.

A mai constatat prima instanță că, în considerarea existenței unui proces pe rol având ca obiect dispoziția emisă în favoarea reclamantei, potrivit legii și prevederilor pct. 16.6 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, C.C.S.D., cu adresa din 15 iunie 2007, remite dispozițiile contestate, inclusiv dispoziția emisă în favoarea reclamantei cu întreaga documentație, Primarului Municipiului Cluj - Napoca. În acest context, s-a observat de către instanță că de la data remiterii menționate, pârâta nu a mai fost sesizată, în condițiile Legii nr. 247/2005 de către primărie cu soluționarea dosarului de despăgubiri și nici nu i-a fost înaintată vreo hotărâre ce statua irevocabil cu privire la decizia contestată.

A apreciat instanța de fond că susținerea reclamantei în sensul că emiterea dosarului a avut loc fără o verificare din partea pârâtei, care de altfel, avea obligația de a solicita primăriei la finalizarea demersului judiciar dosarul pentru emiterea titlului de despăgubire nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă din adresa primăriei, se transmite pârâtei lista dispozițiilor contestate și copii de pe acțiunile promovate, aceasta nefiind înștiințată de eventualitatea existenței unei hotărâri judecătorești.

În plus, a considerat instanța, nu se poate reține nici o situație de neîndeplinire a obligației în sensul de a cere dosarul din partea pârâtei, deoarece obligația acesteia se rezumă la verificarea dosarelor și emiterea titlului de despăgubire, după ce este sesizată de către entitatea emitentă a dispoziției și îi este comunicată documentația și întregul dosar însoțit de hotărârea judecătorească irevocabilă în situația existenței contestării, iar o astfel de sesizare, respectiv transmitere nu i-au fost făcute. A concluzionat Curtea de Apel Cluj, în sensul că și reclamanta, la rândul său avea obligația, în condițiile în care ea declanșase o procedură împotriva dispoziției în fața instanței judecătorești, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să ceară primăriei, în condițiile încetării demersului judiciar, printr-o hotărâre irevocabilă, comunicarea actelor către pârâtă.

Or, reclamanta a stat în pasivitate, solicitând direct, în lipsa unui dosar și în lipsa unei comunicări a unei hotărâri, rezolvarea situației sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Ș.R.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se invocă faptul că este greșită susținerea instanței de fond în sensul că dosarul nr. 17558/CC se găsește la Primăria municipiului Cluj - Napoca în condițiile în care Primăria Municipiului Cluj - Napoca a transmis pârâtei acest dosar cu adresa nr. 31686/452 din 25 februarie 2008, iar pârâta avea obligația de a verifica finalizarea dosarului nr. 3655/117/2006 și de a solicita Primăriei municipiului Cluj remiterea Dosarului nr. 17558/CC.

Se arată, în motivele de recurs, că în momentul de față dosarul se află în evidențele pârâtului în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și s-a solicitat o cerere de urgentare a emiterii unui dispozitiv de restituire în echivalent dar pârâta refuză, deși soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuia să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/ 2005 nu prevede nici un termen. C.C.S.D. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței nr. 147 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta - recurentă a beneficiat de acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj Napoca, în cotă de ¼ prin Dispoziția nr. 1197 din 16 martie 2006 a Primarului municipiului Cluj Napoca. Dosarul a fost înaintat C.C.S.D., dar pentru că dispoziția a fost contestată, s-a solicitat restituirea dosarului pentru a fi înaintat instanței. Contestația împotriva Dispoziției nr. 1197/117/2006 a format obiectul Dosarului nr. 3655/117/2006 al Tribunalului Cluj și s-a soluționat prin sentința civilă nr. 772/2006 din 14 septembrie 2006 prin respingerea contestației, dar sentința a fost apelată și recurată, devenind irevocabilă prin decizia nr. 5784/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În condițiile în care dispoziția de acordarea despăgubirilor se află pe rolul instanțelor, reclamanta solicita C.C. emiterea deciziei de acordare a titlurilor de despăgubiri, iar această instituție a comunicat reclamantei, cu adresa din 17 decembrie 2007 că dispoziția primarului a fost restituită la cererea Primăriei Cluj Napoca și nu se poate emite decizia pentru acordarea despăgubirilor. Nici la momentul pronunțării instanței de fond, respectiv la 6 februarie 008, dosarul nu era înaintat C.C. de către Primăria Cluj Napoca, astfel că nu poate fi reținută vreo culpă a autorității publice pârâte în neemiterea deciziei. Nu pot fi reținute susținerile recurentei că instanța de fond a susținut că dosarul s-ar afla la Primăria Cluj Napoca pentru că, la data pronunțării sentinței aceasta era situația de fapt.

Dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale abia la 25 februarie 2008, iar aceasta nu demonstrează decât că soluția instanței de fond este temeinică și a stabilit exact situația de fapt. Sunt neîntemeiate și aprecierile potrivit căreia pârâta avea obligația de a verifica finalizarea dosarului nr. 36551/117/2006 și de a solicita Primăriei municipiului Cluj să-i fie remis dosarul pentru că nu există nici o prevedere legală care să stabilească această obligație. După finalizarea procedurilor judiciare, unitățile deținătoare au obligația de a înainta C.C. dosarele în care au fost acordate despăgubiri bănești și ar fi imposibil ca autoritatea publică – comisia centrală să urmărească toate dosarele aflate pe rolul instanțelor în care se acordă despăgubiri bănești.

În raport de probele aflate la dosarul cauzei potrivit cărora, la data soluționării cauzei în fața instanței de fond, nu era înaintat dosarul reclamantei ce conținea dispoziții de acordare a despăgubirilor bănești, soluția este legală și temeinică. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Ș.R.M., împotriva sentinței civile nr. 147 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.