ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

23 noiembrie 2007 și ulterior precizată, reclamanta Ș.R.M., în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.P. – C.C.S.D., a solicitat instanței obligarea pârâtei la

emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în Dosarul

nr. 17560/CC și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON pe

zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul arătat, având ca obiect

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

- titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/4 parte din imobilul,

teren înscris în C.F. Cluj.

În motivarea

acțiunii, reclamanta arată că prin dispoziția nr. 1197/2006 a Primarului

Municipiului Cluj - Napoca au fost stabilite măsuri reparatorii prin echivalent

în favoarea sa, iar această dispoziție cu întreg dosarul vizând imobilul

preluat abuziv pentru care a fost emis actul menționat, a fost transmisă încă

din anul 2006 pârâtei și se află în evidențele acesteia. In acest context,

arată reclamanta, a înaintat o cerere prin scrisoare recomandată pârâtei la

data de 10 septembrie 2007 prin care solicită să se urgenteze și să se

procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în temeiul art.

16 alin. 7 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 însă cererea nu a fost

soluționată în termen rezonabil, iar refuzul autorității este nejustificat.

Prin întâmpinarea depusă,

pârâta a invocat, în principal, excepția prematurității cererii de chemare în

judecată și faptul că refuzul emiterii actului solicitat este nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 147

din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității cererii de chemare în

judecată și a respins acțiunea formulată de Ș.R.M.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 1197

din 16 martie 2005 a Primarului Municipiului Cluj - Napoca s-a propus acordarea

despăgubirilor, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - titlul VII

din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere,

pentru terenul expropriat, înscris în C.F., situat în Cluj-Napoca, în favoarea

numiților F.M. în cotă parte de 1/4 ; F.M. în cotă parte de 1/4; Ș.R.M. în cotă

parte de 1/4 și O.M. în cotă parte de 1/4.

A mai reținut

instanța de fond că această dispoziție a fost înaintată ulterior

beneficiarilor, inclusiv reclamantei Ș.R.M., care la data de 18 aprilie 2006

formulează plângere în fața instanței, solicitând anularea în parte, în sensul

de a-i fi stabilite (determinate) măsuri reparatorii pentru cota deținută.

Înainte de

soluționarea irevocabilă a acestui demers judiciar, la data de 22 aprilie 2007,

pârâtei C.C.S.D. îi este transmisă de Primăria Municipiului Cluj - Napoca lista

privind dispozițiile emise în baza nr. 10/2001, prin care au fost propuse

despăgubiri însoțite de copii ale acțiunilor introductive de contestare a

acestora.

A mai constatat

prima instanță că, în considerarea existenței unui proces pe rol având ca

obiect dispoziția emisă în favoarea reclamantei, potrivit legii și prevederilor

pct. 16.6 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005,

C.C.S.D., cu adresa din 15 iunie 2007, remite dispozițiile contestate, inclusiv

dispoziția emisă în favoarea reclamantei cu întreaga documentație, Primarului

Municipiului Cluj - Napoca.

În acest

context, s-a observat de către instanță că de la data remiterii menționate,

pârâta nu a mai fost sesizată, în condițiile Legii nr. 247/2005 de către

primărie cu soluționarea dosarului de despăgubiri și nici nu i-a fost înaintată

vreo hotărâre ce statua irevocabil cu privire la decizia contestată.

A apreciat

instanța de fond că susținerea reclamantei în sensul că emiterea dosarului a

avut loc fără o verificare din partea pârâtei, care de altfel, avea obligația

de a solicita primăriei la finalizarea demersului judiciar dosarul pentru

emiterea titlului de despăgubire nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă

din adresa primăriei, se transmite pârâtei lista dispozițiilor contestate și copii

de pe acțiunile promovate, aceasta nefiind înștiințată de eventualitatea

existenței unei hotărâri judecătorești.

În plus, a

considerat instanța, nu se poate reține nici o situație de neîndeplinire a

obligației în sensul de a cere dosarul din partea pârâtei, deoarece obligația

acesteia se rezumă la verificarea dosarelor și emiterea titlului de

despăgubire, după ce este sesizată de către entitatea emitentă a dispoziției și

îi este comunicată documentația și întregul dosar însoțit de hotărârea

judecătorească irevocabilă în situația existenței contestării, iar o astfel de

sesizare, respectiv transmitere nu i-au fost făcute.

A concluzionat

Curtea de Apel Cluj, în sensul că și reclamanta, la rândul său avea obligația,

în condițiile în care ea declanșase o procedură împotriva dispoziției în fața

instanței judecătorești, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului

și să ceară primăriei, în condițiile încetării demersului judiciar, printr-o

hotărâre irevocabilă, comunicarea actelor către pârâtă. Or, reclamanta a stat

în pasivitate, solicitând direct, în lipsa unui dosar și în lipsa unei comunicări

a unei hotărâri, rezolvarea situației sale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta Ș.R.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Se invocă faptul că este

greșită susținerea instanței de fond în sensul că dosarul nr. 17558/CC se

găsește la Primăria municipiului Cluj - Napoca în condițiile în care Primăria Municipiului

Cluj - Napoca a transmis pârâtei acest dosar cu adresa nr. 31686/452 din 25

februarie 2008, iar pârâta avea obligația de a verifica finalizarea dosarului nr.

3655/117/2006 și de a solicita Primăriei municipiului Cluj remiterea Dosarului nr.

17558/CC.

Se arată, în motivele de

recurs, că în momentul de față dosarul se află în evidențele pârâtului în

scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și s-a solicitat o

cerere de urgentare a emiterii unui dispozitiv de restituire în echivalent dar

pârâta refuză, deși soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor

rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuia să se facă într-un termen

rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/ 2005 nu prevede nici un termen.

C.C.S.D. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței nr.

147 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta - recurentă a

beneficiat de acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj Napoca,

în cotă de ¼ prin Dispoziția nr. 1197 din 16 martie  2006 a Primarului

municipiului Cluj Napoca.

Dosarul a fost înaintat C.C.S.D.,

dar pentru că dispoziția a fost contestată, s-a solicitat restituirea dosarului

pentru a fi înaintat instanței.

Contestația împotriva

Dispoziției nr. 1197/117/2006 a format obiectul Dosarului nr. 3655/117/2006 al

Tribunalului Cluj și s-a soluționat prin sentința civilă nr. 772/2006 din 14

septembrie 2006 prin respingerea contestației, dar sentința a fost apelată și

recurată, devenind irevocabilă prin decizia nr. 5784/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În condițiile în care

dispoziția de acordarea despăgubirilor se află pe rolul instanțelor, reclamanta

solicita C.C. emiterea deciziei de acordare a titlurilor de despăgubiri, iar

această instituție a comunicat reclamantei, cu adresa din 17 decembrie 2007 că

dispoziția primarului a fost restituită la cererea Primăriei Cluj Napoca și nu

se poate emite decizia pentru acordarea despăgubirilor.

Nici la momentul pronunțării

instanței de fond, respectiv la 6 februarie 008, dosarul nu era înaintat C.C. de

către Primăria Cluj Napoca, astfel că nu poate fi reținută vreo culpă a

autorității publice pârâte în neemiterea deciziei.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei că instanța de fond a susținut că dosarul s-ar afla la

Primăria Cluj Napoca pentru că, la data pronunțării sentinței aceasta era

situația de fapt. Dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale abia la 25

februarie 2008, iar aceasta nu demonstrează decât că soluția instanței de fond

este temeinică și a stabilit exact situația de fapt.

Sunt neîntemeiate și

aprecierile potrivit căreia pârâta avea obligația de a verifica finalizarea

dosarului nr. 36551/117/2006 și de a solicita Primăriei municipiului Cluj să-i

fie remis dosarul pentru că nu există nici o prevedere legală care să

stabilească această obligație.

După finalizarea

procedurilor judiciare, unitățile deținătoare au obligația de a înainta C.C. dosarele

în care au fost acordate despăgubiri bănești și ar fi imposibil ca autoritatea

publică – comisia centrală să urmărească toate dosarele aflate pe rolul

instanțelor în care se acordă despăgubiri bănești.

În raport de probele aflate

la dosarul cauzei potrivit cărora, la data soluționării cauzei în fața

instanței de fond, nu era înaintat dosarul reclamantei ce conținea dispoziții

de acordare a despăgubirilor bănești, soluția este legală și temeinică.

De aceea, în baza art. 312 C.

proc. civ. va fi respins recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat

de Ș.R.M., împotriva sentinței civile nr. 147 din 6 februarie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2008.