ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 811/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentința comercială nr. 6353 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC M. SRL în contradictoriu M.T.C.T. - S.A.A.F. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de lucrări și prestări servicii nr. C75/109/CD din 5 martie 2004, reclamanta s-a obligat să execute lucrări de demolare a clădirilor adiacente rețelei CFR, scoase din funcție și care aparțin S.A.A.F. SA. Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârâtă, în timpul executării contractului, S.A.A.F. SA a comunicat că nu dorește finalizarea lucrărilor.

Conform art. 6 din contract, facturile trebuiau emise numai după semnarea de către ambele părți a procesului-verbal de recepție, pe baza situațiilor de lucrări semnate de reprezentantul beneficiarului. Reclamanta nu a depus la dosar un proces-verbal de recepție, iar situațiile de lucrări poartă o semnătură indescifrabilă, fără arătarea numelui în clar și a calității persoanei ce semnează pentru beneficiar. Totodată, se observă că primele situații de lucrări sunt anulate. Factura fiscală emisă pentru plata sumei pretins datorată nu s-a întocmit după semnarea de către ambele părți a unui proces-verbal de recepție și nu a fost expediată reclamantei. Sub ultimul aspect se reține că reclamanta nu a depus la dosar decât dovada expedierii convocării la conciliere, deci afirmațiile privind refuzul plății nu se susțin.

Deși, potrivit art. 6 din contract plata urma se face în 30 de zile de la emiterea facturii, prin înscrisurile depuse în cauză reclamanta nu a probat temeinicia acțiunii formulate. Prin decizia nr. 274 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant SC M. SRL. Instanța de apel a apreciat că motivul de apel ce vizează respectarea procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., este nefondat, având în vederea că în cauză, instanța de fond a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată și nu raportat la încălcarea sau nu a acestei dispoziții legale.

În ce privește dovada executării lucrărilor de demolare, Curtea a reținut că în raport de clauza contractuală prevăzută la punctul 8.1 din convenție (fila 61 dosar Tribunalul Satu Mare), prestațiile se consideră executate și recepționate de beneficiar la data semnării de către reprezentanții Beneficiarului și ai Prestatorului a procesului verbal de recepție. Or, înscrisurile intitulate „Situație de lucrări" nu pot fi asimilate procesului verbal de recepție pentru lucrările pretins executate de apelanta reclamantă. In plus, din art. 6.1. din contract rezultă că procesul verbal de recepție se întocmește pe baza situațiilor de lucrări. Prin urmare, situația de lucrări nu echivalează cu procesul-verbal de recepție, care se întocmește (potrivit înțelegerii părților) pe baza situațiilor de lucrări.

Dincolo de titulatură, s-a considerat a fi relevant și conținutul acestor înscrisuri care se referă la Capitolele lucrări de demolat, și nu lucrări demolate, contravaloare pe mp, contravaloare utilaj, contravaloare transport, alte cheltuieli etc, înscrisuri care poartă conținutul unui deviz de lucrări și în nici un caz al unei recepții. Prin asimilare cu prevederile de la punctul 12.1 care vizează inclusiv „părți de lucrare”, procesul verbal de recepție avea a cuprinde constatările făcute cu privire la situația de fapt prin corelarea prevederilor contractului cu documentația de execuție și cu reglementările în vigoare. În aceste condiții, considerentele instanței de fond au avut în vedere probele administrate de reclamantă în strictă corelare cu dispozițiile art. 969 C. civ.

Corectă se apreciază a fi aserțiunea instanței de fond și în ce privește existența pe înscrisurile intitulate „Situație de lucrări” a unei semnături indescifrabile, câtă vreme numele și calitatea semnatarului pentru beneficiar nu este precizată și nici nu s-a atașat acestor înscrisuri mandatul acordat acestuia de către titularul contractului. Motivul de apel ce vizează reaua credință a beneficiarului ca urmare a rezilierii contractului, a fost respins ca neîntemeiat, în raport de obiectul cauzei de față, care reprezintă pretenții pentru prestații pretins executate și nu legalitatea sau nelegalitatea măsurii rezilierii contractului. De altfel, adresa pârâtei intimate prin care s-a notificat sistarea lucrărilor de demolare nu s-a depus la dosarul cauzei, dar pârâta nu a contestat-o.

Dimpotrivă, pârâta a confirmat comunicarea unei asemenea adrese ca fiind făcută la 21 mai 2004 (fila 26 răspuns la întrebarea nr. 3 interogatoriu - dosarul Tribunalului București). Nu a fost primit nici motivul de apel prin care se apreciază nefondate constatările instanței de fond privind existența unor situații de lucrări anulate (filele 16-32 dosar Tribunalul Satu Mare), pentru considerentul că apelanta reclamantă avea posibilitatea să dovedească contrariul celor constatate de instanță, prin prezentarea copiei certificate conform cu originalul a celui de-al doilea exemplar sau să-și facă apărările pe care le considera necesare în fața instanței de fond.

În fine, ultimele două critici aduse instanței ce a pronunțat hotărârea apelată au fost considerate nefondate, câtă vreme nu s-a făcut dovada semnării unui proces verbal de recepție a prestației, dar s-a întocmit o factură, aprecierea instanței în sensul că factura nu s-a întocmit după semnarea unui proces verbal de recepție de către ambele părți, corespunde realității rezultată din probele administrate și este în concordanță cu art. 6.1. din contract. Potrivit acestei clauze, facturile se emit după semnarea de către ambele părți a procesului verbal de recepție, pe baza situațiilor de lucrări semnate de reprezentantul beneficiarului (fila 63 dosar Tribunalul Satu Mare).

Referitor la factura emisă la 15 decembrie 2004 (fila 9 dosar Tribunalul Satu Mare) după mai mult 6 luni de la sistarea lucrărilor și de la întocmirea înscrisurilor intitulate „Situații de lucrări” (toate întocmite la aceeași dată 15 iunie 2004, deși obiectivele vizate se aflau la distanțe mari), nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi fost vreodată comunicată pârâtei, caz în care critica analizată este lipsită de suport. Reținând principiul general de drept idem est non esse et non probări, Curtea a apreciat că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate raportat la convenția părților, și în consecință, în temeiul art. 296 C. proc. civ. coroborat cu art. 969 și art. 1169 C. civ., va respinge apelul ca nefondat.

Recursul declarat de SC M. SRL împotriva acestei decizii, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea lui, casarea deciziei recurate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată în fața instanței de fond. Recurenta a formulat următoarele critici: - instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, deoarece nu a reținut faptul că în cauză a fost respectată procedura art. 720 1 C. proc. civ., relevant în cauză fiind adresa formulată de SC M. SRL înaintată (beneficiarei S.A.A.F. S.A. BUCUREȘTI ( fila 7 dosar fond Tribunalul București); - de a semenea nu a reținut și faptul că reclamanta a depus la dosar și dovada înaintării acestei adrese către beneficiar (fila 6 dosar fond Tribunalul București).

- instanța de apel nu a reținut faptul că reclamanta a făcut dovada executării lucrărilor de demolare (dosar fond Tribunalul Satu-Mare fila 16 - 52), motivând sub acest aspect că reclamanta nu a depus la dosar efectuării procesului - verbal de recepție. - sub acest aspect, recurenta precizează ca însuși fișele de situație depuse la dosarul cauzei (dosar fond Tribunalul Satu-Mare fila 16 - 52), poartă titlul de proces-verbal de recepție a lucrărilor. - instanța de fond, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, deoarece a reținut faptul că factura fiscală izvor al creanțelor noastre s-a întocmit anterior semnării de către ambele parți a unui proces verbal, fapt ce este nedovedit în accepțiunea instanței.

Recursul este nefondat, iar Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente: Susținerea conform căreia, ca urmare a deciziei de reziliere a contractului, a fost emisă factura nr. 6503122 din 15 decembrie 2004 reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către actuala recurentă, nu lămurește instanța de control judiciar cu privire la stabilirea legalității deciziei atacate. Către S.C. S.A.A.F - S.A. nu a fost comunicată nicio factură, instanța reținând acest aspect precum și faptul că aceasta nu s-a întocmit după semnarea procesului-verbal de recepție ci înainte de a întocmi un astfel de act. Recurenta invocă faptul că instanța nu a reținut că în cauză a fost respectată procedura prevăzută la art. 720 1 C. proc.

civ. Considerația este eronată. Instanța menționează faptul că la dosar există doar dovada expedierii convocării la conciliere. Dacă s-ar fi reținut de către instanță neîndeplinirea procedurii de conciliere directă, instanța ar fi respins acțiunea ca fiind prematur introdusă, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. Susținerea recurentei cu privire la acest aspect dovedește încă odată faptul că aceasta dorește o rejudecare a fondului în fața instanței de control judiciar, ci nu realizarea unui control asupra modului în care normele de drept au fost aplicate în concret la speța dedusă judecății. Recurenta nu a făcut nici o dovadă cu privire la îndeplinirea obligațiilor, în cauză neexistând un proces-verbal de recepție a lucrării.

Procesul-verbal de recepție implică în mod imperios, constatarea îndeplinirii execuției, prin intermediul unei comisii reunite în acest scop. Prin dispozițiile contractuale, prestațiile vor fi considerate ca fiind executate și recepționate de către reprezentanții beneficiarului și ai prestatorului prin întocmirea procesului verbal de recepție a prestației. Susținerea conform căreia fișele de situație depuse la dosarul cauzei poartă titlul de proces verbal de recepție a lucrărilor tinde a induce în eroare instanța de control judiciar. Procesul verbal de recepție presupune constatarea situației "la fața locului" de către reprezentanții ambelor părți semnatare ale contractului, iar acest lucru nu s-a realizat.

Întocmirea unor devize nu echivalează cu dovada faptului că prestația a fost realizată. Înscrisurile intitulate "Situație de Lucrări", nu pot fi asimilate procesului verbal de recepție. Instanța a reținut faptul că factura fiscală izvor al creanțelor recurentei s-a întocmit anterior semnării de către ambele părți a unui proces verbal, fapt nedovedit în accepțiunea instanței. Recurenta interpretează în mod eronat dispozițiile instanței. De precizat că în mod corect instanța a reținut faptul că factura fiscală supusă discuției nu s-a întocmit așa cum era firesc, anume după semnarea procesului verbal de recepție, ci înainte de a întocmi un astfel de act. Solicitarea privind casarea în tot a deciziei recurate, nu coincide cu temeiul de drept pe care este formulat recursul - art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Negrești Oaș împotriva deciziei comerciale nr. 274 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Negrești Oaș împotriva deciziei comerciale nr. 274 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.