ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 268/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta U.C.M.R. – A.D.A. a chemat în judecată pe pârâții C.L. Filipeștii de Pădure și P. Filipeștii de Pădure, solicitând obligarea acestora la plata remunerației de 4 % din bugetul de cheltuieli (incluzând dar fără a se limita la, cheltuielile cu onorariul interpreților, cheltuielile cu cazarea, cu transportul acestora, cheltuielile pentru locația spațiului, cheltuieli de sonorizare, de publicitate, tipografice, etc.) pentru comunicarea publică în scop lucrativ a operelor muzicale în cadrul E.Z.C.

Filipeștii de Pădure – F.P., desfășurat la data de 30 mai 2009. Reclamanta a mai solicitat, în temeiul autorizației neexclusive a utilizării operelor muzicale nr. 40001685 din 21 mai 2009, obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere de 50.000 lei și la comunicarea unui raport cuprinzând denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menționarea autorilor și a duratei de utilizare a acestora, adresa locației, interpreții și formațiile, precum și baza de calcul a remunerației. Prin sentința civilă nr. 1517 din 12 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.L.

Filipeștii de Pădure, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea pârâților la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 50.000 lei, conform pct. 12 din autorizație. De asemenea, au fost obligați pârâții, conform art. 10 din autorizație, să comunice reclamantei un raport, semnat și ștampilat de reprezentantul legal, cuprinzând: denumirea și perioada de desfășurare a evenimentului, adresa locațiilor, denumirea operelor muzicale comunicate public, cu menționarea autorilor și duratei de utilizare a acestora, adresa locației, interpreții/formațiile și baza de calcul a remunerației. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata remunerației pentru evenimentul Z.C.

Filipeștii de Pădure – Z.P. din 30 mai 2009, ca rămasă fără obiect. Prin aceeași sentință s-a dispus și obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 1899,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs (calificat ulterior ca fiind apel) pârâții C.L.C. Filipeștii de Pădure și P. Filipeștii de Pădure. Prin decizia nr. 19/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis a pelul și s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.L.C. Filipeștii de Pădure, fiind respinsă acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât.

Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta P.C. Filipeștii de Pădure, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și de a depune timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la doar. Citația a fost comunicată recurentei la data de 23 mai 2011, fiind înmânată persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care a semnat pentru primirea actului.

Deși a fost înștiințată cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul citației, dovada comunicării citației reprezentând în același timp și dovada împrejurării că recurenta a avut cunoștință de obligația timbrării recursului, aceasta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la termenul stabilit în vederea judecării pricinii. În acest context și în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

Față de soluția pronunțată în privința prezentului recurs, Înalta Curte constată întemeiată cererea formulată de intimata U.C.R. – A.D.A., privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât recurenta a căzut în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este obligată să plătească intimatei cheltuielile de judecată, efectuate în acest stadiu al litigiului și dovedite prin chitanța nr. 513 din 20 ianuarie 2012, în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta P.C. Filipeștii de Pădure împotriva deciziei civile nr. 19/ A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă U.C.R. – A.D.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2012.