ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3050/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, sectia a IlI-a la data de 18 aprilie 2007 sub nr. 13605/3/2007, reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. a chemat în judecată pe pârâta SC P.R. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: - să constate că pârâta, în calitate de organizatoare a turneului „B.N.", a comunicat public opere muzicale în scop lucrativ fără a deține autorizație-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale; - să fie obligată pârâta la plata triplului remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată, conform pct. 17 Titlul II al Metodologiei publicate în M. Of.

nr. 857/19.10.2006 prin Decizia O.R.D.A.

nr. 365/2006 În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei: - la plata remunerației datorate în cuantum de 8,5 % din veniturile obținute din vânzarea de bilete, publicitate, sponsorizări etc, precum și la plata TVA, aferentă acestei remunerații; - la plata penalităților de 0,2 % pe zi de întârziere, aferente fiecărei remunerații neachitate la termen, calculate până la plata efectivă a remunerațiilor datorate potrivit pct. 13 din metodologia menționată: - să comunice, conform art. 15 din Metodologie: un raport, semnat și ștampilat de reprezentantul legal al pârâtei cuprinzând: denumirea și datele de desfășurare ale turneului, adresa locațiilor, precum și denumirea, autorii și durata operelor muzicale comunicate public și baza de calcul a remunerației, precum și o copie a deconturilor depuse la Direcția de Taxe și Impozite locale privind veniturile din vânzarea de bilete și a documentelor contabile privind toate celelalte venituri ce intră în baza de calcul (publicitate, venituri din bartere, sponsorizări, venituri din vânzarea materialelor promoționale etc.) obținute de pârâtă în legătură cu desfășurarea turneului.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâta SC P.R. SRL a organizat turneul „B.N." susținut de trupa P., care s-a desfășurat astfel: În data de 11 octombrie 2006 în Constanța, în data de 12 octombrie 2006 în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov, în data de 14 octombrie 2006 în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova, în data de 19 octombrie 2006 în Arad, în data de 20 octombrie 2006 în Cluj, în data de 22 octombrie 2006 în Bistrița, în data de 23 octombrie 2006 în lași, în data de 25 octombrie 2006 în București. În cadrul acestor concerte, în cadrul concertelor din turneu au fost comunicate public opere muzicale, fără ca pârâta să dețină autorizație-licență neexclusivă și fără plata remunerațiilor corespunzătoare către reclamantă, în calitate de organism de gestiune colectivă obligatorie, conform art, 123 1 alin. (1) lit. e) Legea nr. 8/1996 și în cuantumul prevăzut de Metodologia publicată în M. Of.

nr. 857/19.10.2006 prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006. Reclamanta a susținut că la determinarea despăgubirilor sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 deoarece este imposibilă determinarea despăgubirilor în funcție de consecințele economice negative, de câștigul nerealizat, de beneficiile realizate pe drept de pârâtă și de daunele morale. Astfel, reclamanta pretinde, în principal, triplul remunerației de 8,5% care ar fi fost legal datorată, potrivit metodologiei. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13, 123 1 lit. e), 130 lit. b), e) și h), 138 7 și 139 din Legea nr. 8/1996, pe dispozițiile Titlului II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A.

nr. 5/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006 și pe H.G. nr. 769/1999. Pârâta SC P.R. SRL a formulat întâmpinare la data de 12 iunie 2007. În apărare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe neîndeplinirea obligațiilor ce revin utilizatorilor de opere și creații intelectuale. Or, pârâta nu are calitatea de utilizator, astfel cum aceasta este definită de Titlul II pct. 1 și 2 al Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, deoarece la data de 10 septembrie 2006 a încheiat cu PF M.M. un contract de prestări servicii prin care acesta se obliga în calitate de organizator al turneului de promovare a albumului „B.N.", să îndeplinească toate obligațiile decurgând din această calitate.

Pe fond, pârâta a arătat că pentru cele 10 concerte ale trupei P. din perioada 11 octombrie 2006-25 octombrie 2006 drepturile de autor au fost colectate și repartizate direct d-lui. N.C.H., unic asociat al societății pârâte. Prin urmare, reclamanta urmărește prin acțiune numai încasarea comisionului perceput pentru colectarea de la utilizatori a cotei procentuale cuvenite autorului. În ceea ce privește cuantumul remunerației, pârâta afirmă că în mod greșit s-a solicitat obligarea sa la plata unei sume corespunzătoare cotei de 8,5 % din veniturile obținute de pârâtă din organizarea turneului, deoarece Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 prevede obligativitatea plății acestei cote de către utilizatorii muzicii ambientale, de restaurant prevăzută în Titlul I al deciziei, iar nu pentru utilizarea muzicii în spectacole, care este reglementată de Titlul II al aceleiași decizii.

La data de 3 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a pârâtului PF M.M., prin care a solicitat să se constate că pârâtul, în calitate de coorganizator alături de pârâta inițială a turneului „B.N.", a comunicat opere muzicale în scop lucrativ fără autorizație-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și, în consecință, să se dispună obligaarea sa, alături de pârâta SC P.R. SRL, la plata sumelor pretinse în cererea de chemare în judecată. În motivare, reclamanta a invocat pe baza contractului de prestări servicii depus la dosar de pârâta inițială faptul că, potrivit H.G. nr. 769/1999, anexa 3 și pct. 14 din Metodologia publicată prin Decizia O.R.D.A.

nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006, în cazul în care organizarea spectacolelor se face de două sau mai multe persoane, obligația de a obține autorizația-licență neexclusivă și de plată a remunerației, revine în solidar tuturor utilizatorilor, care sunt considerați astfel coorganizatori. La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2007, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost unită cu fondul cauzei, iar la termenul de judecată din data de 8 ianuarie 2008 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane, invocată de pârâtul PF M.M.. Prin încheierea ședinței de judecată din 22 octombrie 2008, judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 123 1 din Legea nr. 8/1996.

Prin Decizia nr. 300/2009, Curtea Constituțională a respins excepția, constatând că aplicarea prioritară a dispozițiilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului nr. 2001/29/CE este o problemă de aplicare a legii ce ține de competența instanței de judecată, iar nu o problemă de constituționalitate. S-a constatat, de asemenea, că dispozițiile art. 123 1 din Legea nr. 8/1996 nu sunt contrare dispozițiilor art. 44 și art. 135 alin. (2) lit. a) și c) din Constituția României. Judecarea cauzei a fost reluată de prima instanță la data de 6 mai 2009. În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu, precum și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.

Prin sentința civilă nr. 1211 din 14 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IIl-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC P.R. SRL (unită cu fondul la data de 6 noiembrie 2007), a fost admisă în parte cererea formulată de U.C.M.R.-A.D.A. în contradictoriu cu pârâta SC P.R.

SRL, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată în contradictoriu cu PF M.M., s-a constatat că prin spectacolele din cadrul turneului „B.N." organizat în octombrie 2006 au fost comunicate public opere muzicale fără a exista autorizație-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ, au fost obligați pârâții la plata, în solidar, către reclamantă a următoarelor sume: - 44.268 RON - reprezentând triplul remunerației corespunzătoare unei utilizări autorizate a operelor muzicale ca urmare a comunicării publice a operelor muzicale în cadrul spectacolelor din turneul „B.N." desfășurate în data de 19 octombrie 2006 în Arad, 20 octombrie 2006 în Cluj și 25 octombrie 2006 în București.

-25,5 %, la care se adaugă TVA, din veniturile obținute din: vânzarea de bilete, consumații, materiale promoționale, programe, etc. rezultate din organizarea spectacolelor, procent reprezentând triplul remunerației corespunzătoare unei utilizări autorizate determinate potrivit Anexei 3 a H.G. nr. 769/199 pentru spectacolele desfășurate: în data de 11 octombrie 2006 în Constanta, în data de 12 octombrie 2006 în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov, în data de 14 octombrie 2006 în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova, și potrivit Titlului II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006, pentru spectacolele desfășurate în data de 22 octombrie 2006 în Bistrița și în data de 23 octombrie 2006 în Iași.

-3.609 RON, cheltuieli de judecată. Totodată, a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere subsidiar având ca obiect plata sumei de 14.756 RON remunerație pentru spectacolele din Arad, Cluj și București și 8,5% pentru celelalte spectacole și a penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere.

De asemenea, pârâții au fost obligați să comunice U.C.M.R.-A.D.A.: a) un raport, semnat și ștampilat de reprezentantul legal, cuprinzând: denumirea și datele de desfășurare ale turneului, adresa locațiilor, precum denumirea, autorii și durata operelor muzicale comunicate public și baza de calcul a remunerației; b) o copie a deconturilor depuse la Direcția Taxe și Impozite locale privind veniturile din vânzarea de bilete, precum și o copie a documentelor contabile privind toate celelalte venituri ce intră în baza de calcul (publicitate, venituri din bartere, sponsorizări, venituri din vânzarea materialelor promoționale etc.) obținute în legătură cu desfășurarea turneului. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele: În cadrul turneului „B.N." susținut de trupa P. și organizat de pârâta SC P.R.

SRL au avut loc următoarele concerte: în data de 11 octombrie 2006 în Constanța, în data de 12 octombrie 2006 în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov, în data de 14 octombrie 2006 în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova, în data de 19 octombrie 2006 în Arad, în data de 20 octombrie 2006 în Cluj, în data de 22 octombrie 2006 în Bistrița, în data de 23 octombrie 2006 în Iași, în data de 25 octombrie 2006 în București, astfel cum rezultă din informațiile apărute pe site-ul www.xxx.ro. La data de 10 septembrie 2006, între pârâta SC P.R. SRL, al cărei asociat unic este autorul N.C.H. (potrivit relațiilor furnizate de Registrul Comerțului) și PF M.M.

s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect următoarele obligații ale prestatorului: încheierea de contracte de închiriere a sălilor de spectacol, plata chiriei, a personalului de sală, punerea în vânzare a biletelor pentru spectacol, plata casierului de vânzare a biletelor, a impozitului pe spectacol, afișarea și contactarea mass-mediei locale pentru publicitate. Tribunalul a constatat că legitimarea procesuală activă a reclamantei rezultă din dispozițiile art. 123 și urm. ale Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și din Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, prin care U.C.M.R.-A.D.A. a fost desemnată ca organism de gestiune colectivă, drept colector unic al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale.

În executarea atribuțiilor sale, prin adresa din 25 octombrie 2006, reclamanta a adus la cunoștință pârâtei obligația de a obține autorizația neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, iar la data de 1 martie 2007, reclamanta a notificat-o pe pârâta SC P.R. SRL prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc C.S.A. cu privire la pretenția de plată a remunerației datorate în baza Titlului II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006. Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare și unită cu fondul cauzei, tribunalul a constatat a fi neîntemeiată și această excepție.

În susținerea acestei excepții, pârâta a afirmat că, în condițiile în care a fost încheiat contractul de prestări servicii din 10 septembrie 2006 cu PF M.M., nu mai există identitate între pârâtă și subiectul pasiv al raportului juridic, deoarece aceasta nu mai are calitate de utilizator în sensul pct. 1 și 2 al Titlului II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006 Pentru soluționarea excepției, instanța s-a raportat la dispozițiile pct. 1 și 2 din Titlul II al Metodologiei, respectiv, definițiile legale ale noțiunilor de utilizare și utilizator. Tototdată, s-a constatat pe baza clauzelor contractuale - art. 4 și 5 - ca și potrivit dispozițiilor art. 14 din Titlul II al Metodologiei că atât pârâta, cât și chematul în judecată au calitate procesuală pasivă, fiind coorganizatori ai spectacolelor, ca urmare a partajării activității de organizare.

Astfel, pârâtul PF M.M. și-a asumat obligația de vânzare a biletelor, iar pârâta și-a asumat obligația de plată a onorariului artistului. În consecință, s-a apreciat că aceste dispoziții legale nu numai că sunt de natură să combată excepția lipsei calității procesuale pasive, dar constituie și temei al solidarității pârâtei SC P.R. SRL și a pârâtului PF M.M. în raportul juridic dedus judecății. Pe fondul cererii de chemare în judecată și al cererii îndreptate împotriva PF M.M., tribunalul a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte, în raport de cadrul legal în vigoare în prezent.

Potrivit art. 130 lit. a) din Legea nr. 8/1996 și pct. 3 din Titlul II al Metodologiei, prima instanță a reținut că prin spectacolele din cadrul turneului „B.N." au fost comunicate public opere muzicale fără a fi obținută în prealabil o autorizație-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ, faptă care atrage răspunderea patrimonială solidară a pârâților față de reclamantă, în condițiile art. 138 7 din Legea nr. 8/1996.

Sub aspectul apărărilor invocate de pârâtă, tribunalul a constatat că excepția de neconstituționalitate a art. 123 1 lit. e) din Legea nr. 8/1996 raportat la art. 44 și 135 alin. (2) lit. a) și c din Constituția României a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 300 din 3 martie 2009. În ceea ce privește preeminența reglementărilor comunitare în virtutea dispozițiilor art. 148 din Constituție, tribunalul a reținut că Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE invocată, deși are efect direct și obligatoriu, ea nu poate fi opusă direct împotriva unui particular (cum este și cazul reclamantei de față). O directivă nu creează prin ea însăși obligații față de particulari și nu poate fi invocată în cadrul litigiilor dintre particulari (efect orizontal) și nici de către stat împotriva unui particular (efect vertical inversat).

Ea poate fi invocată în mod direct doar împotriva statului. Această restricție a efectului direct își are temei în răspunderea statului pentru netranspunerea directivei în termen în dreptul intern sau pentru transpunerea necorespunzătoare (vezi cazul Marshall sau în cazul Faccini - Dori).

Pe de altă parte, chiar dacă această directivă ar putea fi invocată în mod eficient pentru combaterea cererii reclamantei, tribunalul a constatat că prin dispozițiile art. 18 din Directiva 2001/29/CE se menține marja de apreciere a statelor, menționându-se expres că „prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor care există în statele membre cu privire la modalităților de gestionare a drepturilor, cum ar fi licențele colective extinse". În final, în ceea ce privește susținerea pârâtei privind faptul că se instituie o sarcină suplimentară în sarcina autorilor (comisionul organismului de gestiune) pentru situația în care autorii îți interpretează propriile creații muzicale în concerte sau spectacole, prima instanță a apreciat, pe de o parte, că pârâta de față este organizatorul concertului și că nu se poate stabili de plano că exercitarea drepturilor patrimoniale de către autorii înșiși, în mod direct, ar putea lipsi de fundament pretențiile reclamantei, în calitate de organism de gestiune colectivă desemnat să colecteze drepturile cuvenite autorilor operelor muzicale din comunicarea publică a operelor.

Or, a primi un asemenea punct de vedere ar însemna să se accepte că gestiunea colectivă nu este niciodată obligatorie, deși legea prevede în mod clar că, în privința anumitor drepturi este obligatorie, și aceasta chiar în lipsa unui mandat din partea titularilor. În apărare, pârâta a susținut că pentru spectacolele organizate anterior publicării Deciziei 365/2006, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece potrivit pct. 2.2. din H.G. nr. 769/1999 aceste pretenții puteau fi formulate numai în legătură cu „utilizarea operelor din repertoriul organismelor de gestiune colectivă", iar piesele muzicale conținute de albumul B.N. nu fuseseră declarate de autor U.C.M.R.-A.D.A. și nici nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost incluse în repertoriul gestionat.

Tribunalul a apreciat că susținerea este întemeiată doar în ceea ce privește raportarea cuantumului despăgubirilor la un act normativ sau la altul, iar nu cu valoarea unei cauze exoneratoare de plata despăgubirilor. Astfel, Metodologia publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006, potrivit art. 3 al deciziei, a intrat în vigoare la data publicării sale în M. Of., ea neputând fi aplicată unor fapte petrecute anterior intrării sale în vigoare potrivit principiului neretroactivității legii civile. în ceea ce privește spectacolele organizate în datele de 11 octombrie, 12 octombrie, 13 octombrie, 14 octombrie și 18 octombrie 2006, s-a constatat că pretențiile reclamantei trebuie raportate la dispozițiile H.G.

nr. 769/1999, dispoziții ce au fost invocate ca temei de drept al cererii de chemare în judecată și care reglementează aceeași cotă procentuală de 8,5% cu dispozițiile Deciziei nr. 365/2006. Tribunalul a considerat că nu poate fi respinsă cererea reclamantei pentru motivul invocat de pârât (lipsa operelor comunicate din repertoriul organismului de gestiune), deoarece potrivit art. 123 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, „pentru categoriile de drepturi prevăzute Ia alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat". De asemenea, a fost înlăturată și apărarea pârâtei privind imposibilitatea respectării termenului de 5 zile pentru obținerea autorizației-licență neexclusivă, ca urmare a desfășurării concertelor chiar în perioada în care a fost publicată Decizia nr. 365/2006.

Sub acest aspect, al obligației de obținere prealabilă a autorizației, cele două acte normative (H.G. nr. 769/199 și Decizia nr. 365/2006) au continuitate, iar pârâta nu își poate invoca propria culpă în lipsa demersurilor de obținere a autorizației pentru a se exonera de obligația de plată a remunerației. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul a constatat că este întemeiată cererea principală, urmând ca cererea subsidiară să fie respinsă ca rămasă fără obiect. Sub un prim aspect, pentru spectacolele organizate în data de 11 octombrie 2006 în Constanța, în data de 12 octombrie 2006 în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov, în data de 14 octombrie 2006 în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova, remunerația este cea determinată de Anexa 3 a H.G.

nr. 769/1999 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea repertoriului de opere muzicale al organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor Pentru spectacolele organizate în data de 19 octombrie 2006 în Arad, în data de 20 octombrie 2006 în Cluj, în data de 22 octombrie 2006 în Bistrița, în data de 23 octombrie 2006 în Iași, în data de 25 octombrie 2006 în București, remunerația este cea determinată în baza Titlului II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006. Analizând dispozițiile legale din art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 lit. a) și b) din Legea nr. 8/1998, tribunalul a constatat că este obligatorie stabilirea uneia dintre despăgubirile prevăzute de lit. a) sau b) din normă, având în vedere folosirea conjuncției „fie" în ambele texte legale.

Totodată, s-a apreciat a fi prioritară stabilirea unei adintre despăgubiri potrivit criteriilor de la lit. a), având în vedere formularea din cealalată normă „în cazul în care nu se pot aplica criteriile de la lit. a)". În cauza de față, reclamantul a susținut imposibilitatea stabilirii prejudiciului pe baza unuia dintre criteriile prevăzute la lit. a), iar pârâtul nu a formulat nicio apărare sub acest aspect. Prin urmare, în lipsa posibilității de aplicare a criteriilor prevăzute la lit. a), despăgubirea datorată de pârât în temeiul art. 139 din Legea nr. 8/1996 este prezumată legal a avea cuantumul triplului remunerației echitabile. Cum această prezumție relativă, nu a fost răsturnată de pârât, tribunalul a apreciat a fi întemeiată cererea reclamantei astfel cum a fost formulată, astfel că pârâta a fost obligată la plata triplului sumei datorate cu titlu de remunerație echitabilă, în situația în care ar fi fost obținută autorizația-licență neexclusivă.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat însă că, din cauza lipsei documentelor, expertul a putut determina remunerația numai pentru următoarele spectacole: 19 octombrie 2006 Arad, 20 octombrie 2006 Cluj și 25 octombrie 2006 București, cuantumul triplului remunerației fiind de 44.268 RON. Având în vedere că tribunalul a apreciat ca întemeiate pretențiile reclamantei integral, însă expertiza nu a putut determina cert cuantumul acestora, potrivit dispozițiilor art. 371 2 alin. (2) teza finală C. proc. civ., a fost admisă cererea reclamantei (pentru triplul remunerației - 25,5%) cu indicarea criteriilor pe baza cărora suma concretă să poate fi determinată pe parcursul executării silite (cu posibilitatea dispunerii unei expertize în condițiile art 399 și urm. C. proc.

civ.) În final, în conformitate cu pct. 11 și 12 al Anexei 3 a H.G. nr. 769/199 și cu art. 15 din Titlul II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr, 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006, pârâții au fost obligați la comunicarea către U.C.M.R.-A.D.A. a raportului și copiei documentelor deja menționate. În aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.609 RON. Împotriva acestei sentințe au declarat apel (calea de atac fiind calificată de curtea de apel prin încheierea din 18 ianuarie 2011) atât reclamanta, cât și pârâții. Reclamanta a formulat calea de atac atât împotriva sentinței cât și împotriva încheirii de ședință din 02 iunie 2010 (prin care au fost respinse obiecțiunile formulate de către U.C.M.R.-A.D.A.

la raportul de expertiza judiciară contabilă), formulând critici de nelegalitate și netemenicie. Pârâta SC P.R. SRL a atacat atât soluția dată pe fond cât și încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2008, prin care s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane în calitate de pârâți, încheierea de ședință din data de 14 martie 2008, prin care instanța de fond s-a antepronunțat asupra fondului cauzei, precum și încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2008, prin care s-a respins cererea de recuzare a președintelui completului, jud. C.M., dezvoltând critici de nelegalitate și netemeinicie împotriva soluțiilor atacate. Pârâtul PF M.M. nu a procedat la motivarea căii de atac, astfel că, apelul său a fost analizat în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc.

civ.; acesta a depus la dosar la 15 februarie 2011 o cerere intitulată motive de apel, în cuprinsul căreia a solicitat expres să fie calificată drept note scrise.

Prin decizia civilă nr. 52A din 27 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, au fost admise apelurile reclamantei și pârâților împotriva sentinței apelate care a fost schimbată în parte, astfel: s-a dispus obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 12.365,76 RON, reprezentând triplul remunerațiilor datorate pentru comunicarea publică de opere muzicale în scop lucrativ a pieselor muzicale „X." (compozitor - B.M.), „Y.", „Z." și „Q." (compozitor - K.J.); Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei alității procesuale pasive, admiterea în partea a cererii principale și a cererii de chemare în judecată a altor persoane, constatarea inexistenței autorizației de licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ în spectacolele din cadrul turneului „B.N.", organizat în octombrie 2006 și repingerea capătului de cerere subsidiar al cererii pricipale; au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâta SC P.R.

SRL împotriva încheierilor de ședință din 8 ianuarie 2008, 14 martie 2008 și 23 aprilie 2008. Pentru a decide în acest sens, instanța e apel a reținut că apelul reclamantei este fondat sub aspectul nedeterminării sumelor datorate de pârâți, iar această critică a fost soluționată în funcție de valorile determintae prin raportul de expertiză. Totodată, având în vedere că în cauza s-a reținut existența unei obligații solidare în sarcina pârâților, s-a constatat că, fiind vorba de o coparticipare procesuală pasivă necesară, apărările formulate de celalalt pârât vor profita și apelantului PF M.M. (care nu și-a motivat apelul în termen legal), așa încât soluția dată apelului său, va fi influențată de soluția pronunțată asupra apelului formulat de pârâta SC P.R.

SRL. Astfel, s-a constatat că în fața primei instanțe pârâtul M.M. a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane. Cu privire la acest aspect, s-a reținut de instanța de apel că la termenul din 8 ianuarie 2008, când a fost invocată și soluționată această excepție, în prealabil, reclamanta a precizat ca prin cererea pe care a intitulat-o cerere de chemare în judecată a altor persoane, a înțeles să întregească acțiunea, chemându-l în judecată și pe pârâtul PF M.M., în calitate de co-organizator al spectacolelor, și că niciodată nu a pretins ca PF M.M. ar fi titular al drepturilor pretinse de ea însăși, sens în care a și solicitat instanței să dea o corectă calificare cererii.

Excepția inadmisibilității a fost respinsă prin încheierea de la 8 ianuarie 2008, din motivarea primei instanțe putându-se deduce că a calificat cererea drept o completare a cererii inițiale, de vreme ce s-a reținut că „dispozițiile incidente de la art. 57 C. proc. civ. nu limitează dreptul reclamantului de a lărgi cadrul procesual prin chemarea în judecată și a altor pârâți." Or, față de această calificarea a cererii, corectă în raport cu precizările reclamantei și cu situația de fapt care a determinat chemarea în judecată a PF M.M., respingerea excepției inadmisibilității cererii în discuție s-a apreciat, de către instanța de apel, a fi temeniciă și legală. Pe de altă parte, s-a constatat că pârâtul ar fi putut, în raport de aceasta calificare, să invoce, tardivitatea completării cererii de chemare în judecată, însă nu a invocat o atare excepție.

În consecință, apelul pârâtului PF M.M. a fost apreciat ca nefondat, iar celelalte aspecte decurgând din poziția sa procesuală au fost analizate de instanța de apel în cadrul apelului formulat de pârâta SC P.R. SRL. În ce privește apelul pârâtei SC P.R. SRL declarat împotriva încheierii din 8 ianuarie 2008, instanța de apel l-a apreciat a fi nefondat, pentru aceleași motive reținute în analiza apelului formulat de PF M.M., reținându-se totodată, că pârâta SC P.R. SRL nu are interes în atacarea acestei încheieri. Apelul formulat de aceeași SC P.R. SRL împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2008, prin care s-a respins suplimentarea obiectivelor expertizei, a fost găsit și el nefondat, având în vedere ca necesitatea solicitării acestor noi obiective nu a rezultat din dezbateri.

În plus, expertiza fusese încuviințată reclamantei (care a și avut obligația de achitare a onorariului), în timp ce obiectivele solicitate de SC P.R. SRL echivalau cu încuviințarea unei noi probe în favoarea pârâtei, iar nu suplimentarea obiectivelor ale expertizei deja încuviințate; totodată, obiectivele solicitate nici nu apăreau a fi necesare, întrucât nu presupuneau calcule complexe sau cercetarea de documente contabile pentru a fi nevoie de aportul expertului contabil. Și apelul formulat de SC P.R.

SRL împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2008, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, a fost găsit nefondat, instanța de apel constatând că în mod corect s-a reținut că luarea unor măsuri în cadrul ședinței de judecată cu privire la probele ce urmează a fi administrate și respingerea motivată a obiectivelor propuse la raportul de expertiză nu constituie un motiv pentru a se aprecia că judecătorul în cauză și-a spus părerea cu privire la soluția pe care o va pronunța. Parte din argumentele cuprinse la pct. 2.1. din apelul formulat de SC P.R. SRL, respectiv cele care privesc nedeterminarea în concret a sumelor datorate, au fost apreciate întemeiate dar și că susțin apelul formulat de U.C.M.R.-A.D.A.

Referitor la pct. 3 din apelul formulat de SC P.R. SRL, instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut ca SC P.R. SRL și PF M.M. au avut calitatea de co-organizatori ai turneului „B.N.", ceea ce rezultă din coroborarea contractului de prestări servicii din 10 septembrie 2006 cu răspunsurile la interogatoriu date de PF M.M. atât la prima instanța cat și în apel. Astfel, atribuțiile de organizare au fost împărțite între cei doi pârâți: PF M.M. s-a obligat la închirierea sălilor de spectacol, plata personalului de sală, punerea în vânzare a biletelor, plata casierului, plata impozitului pe spectacol, afișaj, contactarea mass-mediei locale pentru publicitate, în timp ce SC P.R.

SRL s-a obligat să tipărească afișele și să le distribuie, să plătească personalul tehnic, să asigure cazarea și transportul artiștilor și a personalului tehnic, să achite drepturile de autor compozitului N.C.H.. S-a apreciat ca nerelevantă în cauză împrejurarea ca SC P.R. SRL nu are ca obiect de activitate organizarea de spectacole. Din punct de vedere al obligației de plată a despăgubirilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale fără licența este relevantă exercitarea în fapt a atribuțiilor de organizare a spectacolelor, iar nu legalitatea desfășurării acestei activități, fiind indiferent, din acest punct de vedere, dacă prin desfășurarea acestei activități pârâta a înțeles să încalce principiul specialității de folosință a persoanei juridice, întrucât răspunderea în prezenta cauza este analizată pe târâm delictual, iar nu pe târâm contractual.

Întrucât din probele administrate a rezultat că SC P.R. SRL a îndeplinit în fapt atribuții de organizare, în mod corect s-a reținut calitatea acesteia de coorganizator al turneului și, prin urmare, și calitatatea procesuală pasivă a acesteia în cauză. Referitor la pct. 4 din. apelul formulat de SC P.R. SRL, curtea de apel a constatat că s-a invocat doar împrejurarea că răspunsul C.J.U.E. la întrebările preliminare ce fac obiectul cauzei C-283/10 ar putea înlătura susținerea reclamantei potrivit căreia comunicarea publică presupune gestiunea colectivă obligatorie. S-a constatat că în cauza invocată întrebările preliminare vizau doar conținutul noțiunii de „comunicare publică"" și în legătură cu Directiva 2001/29, fără a viza legătura între „comunicarea publică" și „gestiunea colectivă obligatorie". Mai mult, în Hotărârea din 24 noiembrie 2011 C.J.U.E.

a precizat că noțiunea de „comunicare publică" din art. 3 alin. (1) din Directiva 2001/29 trebuie înțeles în strictă legătura cu obiectivul urmărit de directiva menționată, respectiv sprijinirea societății informaționale și adaptarea și completarea normelor actuale în materia dreptului de autor și a drepturilor conexe pentru a ține seama de faptul ca dezvoltarea tehnologică a făcut să apară noi forme de exploatare a operelor protejate, fără a viza formele „tradiționale" de comunicare publică, precum reprezentarea sau executarea directă a unei opere. Prin urmare, răspunsurile Curții clarificau noțiunea de „comunicare publică" doar în contextul utilizărilor specifice societății informaționale, iar nu în general, Curtea vorbind și de forme „tradiționale" de comunicare publică, precum reprezentarea și executarea directă a operei.

Instanța de apel a observat însă că, din modul de formulare a criticilor din cadrul punctului 4 al apelului, apelanta critică interpretarea Legii nr. 8/1996 în sensul că, în ipoteza comunicării publice de opere muzicale, gestiunea colectivă este obligatorie, ceea ce ar exclude posibilitatea gestiunii individuale realizate în mod direct de titular sau prin intermediul altei persoane decât organismul de gestiune colectivă. Cu privire la acest aspect, instanța de apel a constatat că sunt parțial întemeiate susținerile apelantei SC P.R. SRL referitoare la împrejurarea că reclamanta nu poate reprezenta în prezenta cauză pe titularii drepturilor de autor la opere muzicale împotriva voinței exprimate a acestora.

Astfel, din lista celor 28 opere muzicale prezentate public în turneul de prezentare a albumului „B.N." a rezultat că autori ai compozițiilor muzicale sunt B.M. pentru melodia „X." și K.J. pentru melodiile „Y.", „Z." și „Q.", pentru restul compozițiilor muzicale autor fiind N.C.H.. Prin Convenția încheiată la 4 februarie 2008 între N.C.H. și SC P.R. SRL, N.C.H., în calitate de autor al operelor muzicale interpretate de formația P. în turneul de promovare a albumului „B.N.", a ratificat dreptul acordat pârâtei de a utiliza aceste melodii, pârâta fiind, totodată, autorizată să încaseze pentru autor de drepturile patrimoniale cuvenite aceastuia ca urmare a utilizării melodiilor. De asemenea, la dosarul de fond exista o declarație data de N.C.H.

în sensul ca nu înțelege să fie reprezentat Injustiție sau față de orice alte persoane sau autorități de către U.C.M.R.-A.D.A. pentru urmărirea și încasarea drepturilor patrimoniale de autor ce i se cuvin din interpretarea de către formația P. a operelor utilizate în cadrul concertelor susținute pentru promovarea albumului „B.N.". Din coroborarea dispozițiilor art. 123 alin. (1) cu cele din art. 123 1 lit. e) și alin. (2) din Legea nr. 8/1996, urmează a se stabili înțelesul alin. (2) al art. 123 1 din Legea nr. 8/1996. Curtea a reținut că dispozițiile sus-menționate instituie o prezumție legală de mandat în favoarea organismului de gestiune colectivă care gestionează drepturile titularilor corespunzătoare utilizărilor prevăzute la alin. (1) din art. 123 1 din Legea nr. 8/1996.

Insă, prezumția sus-menționată este una simplă și poate fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că fie titularul dreptului, fie utilizatorul pot să dovedească împrejurarea că dreptul titularului este sau a fost exercitat individual sau în alt mod decât prin gestiunea colectivă realizată de organismul de gestiune. Astfel, în raporturi individuale cu utilizatori determinați, titularul poate oricând să cedeze, contra cost sau gratuit, drepturile ce i se cuvin pentru un anumit tip de utilizare sau pentru o utilizare determinată. De asemenea, în raporturile dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă, primii pot face dovada ca au achitat direct titularilor contravaloarea utilizării anumitor opere sau ca titularii le-au cedat în mod gratuit dreptul de a utiliza operele.

De altfel, organismul de gestiune colectivă, fiind doar mandatar al titularului, nu poate acționa în contra voinței exprimate de titular. A interpreta în alt mod dispozițiile art. 123 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 ar însemna să se accepte că, pentru anumite categorii de drepturi, cele prevăzute de art. 123 1 din lege, titularii acestor drepturi pierd prin efectul legii dreptul de a le gestiona individual, ceea ce în mod evident este contrar spiritului legii, care a instituit gestiunea colectivă obligatorie ca măsură de protecție a titularilor, iar nu în scopul limitării dreptului acestora. Totodată, nu se poate susține ca legea ar permite mandatarului, fie el și legal, să acționeze în contra voinței titularului dreptului.

Instanța de apel a mai observat că în acest sens sunt și dispozițiile art. 123 4 din Legea nr. 8/19996, potrivit cărora „în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existența organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentați." Prin urmare, atât timp cat titularii pot, în negocierile cu titlu individual, să fie reprezentați de alte persoane decât organismele de gestiune colectivă, cu atât mai mult ei pot să se reprezinte și singuri și să își administreze singuri drepturile în raporturile cu utilizatori determinați.

Or, în prezenta cauza, s-a reținut că pârâta SC P.R. SRL a făcut dovada ca autorul N.C.H. a înțeles să cedeze pârâtei dreptul de utilizare a melodiilor al căror compozitor este în cadrul spectacolelor din turneul de promovare a albumului „B.N.", situație în care, în mod evident, în raporturile cu pârâta acest drept nu mai poate fi gestionat de reclamantă. În lipsa unei interdicții exprese din partea titularilor, reclamanta poate gestiona în continuare, în condițiile art. 123 1 din Legea nr. 8/1996 drepturile cuvenite acestui autor, însă doar în raporturile cu alți utilizatori decât pârâta sau chiar în raporturile cu pârâta, dar pentru alte utilizări decât cele determinate de spectacolele incluse în turneul de promovare al albumului „B.N.". De asemenea, s-a reținut că în prezenta cauză reclamanta are calitatea de mandatar al titularilor drepturilor de autor de opere muzicale, doar în ceea ce îi privește pe autorii B.M.

și K.J., pentru aceștia nefiind înlăturată prezumția de mandat legal instituită de art. 123 1 din Legea nr. 8/1996. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată numai în ceea ce privește obligarea pârâților de a achita despăgubiri pentru utilizarea fără licență, în cadrul spectacolelor de promovare a albumului „B.N.", a operelor muzicale menționate mai sus, aparținând compozitorilor B.M.

și K.J., iar nu și pentru utilizarea operelor muzicale ale compozitorului N.C.H., pentru aceste opere muzicale pârâta făcând dovada că a comunicat public operele muzicale în temeiul înțelegerii cu autorul, acesta gestionându-și individual drepturile în raport cu pârâta, prin comunicarea publică realizată în cadrul spectacolelor din turneul trupei P. pentru promovarea albumului „B.N.". Referitor la pct. 5 din motivele de apel, curtea de apel a reținut că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei privind lipsa de temei a pretinderii de către reclamantă a triplului remunerației.

Astfel, comunicarea publică de opere muzicale se poate face cu autorizație-licență neexclusivă eliberată de U.C.M.R.-A.D.A., caz în care eventuala răspundere se angajează pe târâm contractual, sau, astfel cum s-a pretins în prezenta cauză, fără autorizație-licență neexclusivă, situație în care fapta constituie fapta ilicită cauzatoare de prejudicii titularilor dreptului de opere muzicale, iar răspunderea se angajează pe temei delictual. S-a făcut referire la art. 12 și art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996.

Pe de altă parte, s-a apreciat că prin dispozițiile art. 123 1 lit. e) din Legea nr. 8/1996 este instituită o prezumție legală de mandat în favoarea organismelor de gestiune colectivă în ce privește exercitarea dreptului la remunerație pentru comunicarea publică, iar în temeiul acestui mandat legal prezumat, organismele de gestiune colectivă au dreptul să negocieze remunerațiile corespunzătoare unei utilizări legale a operelor; de asemenea, instanța de apel a avut în vedere și cele dispuse la pct. 2.2. din anexa 3 a H.G. nr. 769/99, dar și pct. 3 din Metodologia publicată prin Decizia nr. 365/2006 a O.R.D.A.

Potrivit acestor dispoziții legale, instanța a apreciat că rezultă fără dubiu că solicitarea de eliberare a licenței neexclusive trebuie să fie anterioară utilizării operelor muzicale, întrucât orice utilizare a operelor muzicale anterior solicitării sau după expirarea termenului de valabilitate a licenței neexclusive are caracter ilicit, deoarece are loc cu încălcarea dispozițiilor legale și, deci, a drepturilor titularilor operelor muzicale, cauzându-le prejudicii. În ce privește cuantumul despăgubirilor datorate pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită, curtea de apel a apreciat că acesta a fost corect stabilit de către tribunal, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, având în vedere că niciuna dintre părți nu a invocat sau dovedit posibilitatea aplicării unuia dintre criteriile de laart.

139 alin. (2) lit. a) din aceeași lege. Potrivit dispozițiilor incidente în materie, utilizarea operelor muzicale poate avea loc în mod licit, în baza unei licențe neexclusive, situație în care este datorată remunerația compensatorie stabilită potrivit metodologiilor în vigoare sau poate avea loc în mod ilicit, în lipsa unei astfel de licențe, însă, pentru acest tip de utilizare este normal ca despăgubirea să fie stabilită în raport cu natura ilicita a utilizării, caz în care cuantumul acestei despăgubiri este stabilit de lege la nivelul triplului remunerațiilor ce ar fi fost datorate în cazul unei utilizări legale; instanța de apel a dezvoltat și alte argumente de natură a justifica acest caracter sancționator (triplul remunerației legal datorate), în considerarea caracterului ilicit al unei utilizări fără deținerea licenței neexclusive.

În consecință, determinarea nivelului despăgubirilor s-a realizat prin raportare la dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, plecând de la valorile stabilite în raportul de expertiză și proporțional cu numărul operelor muzicale ai căror compozitori sunt B.M. și K.J. din totalul operelor muzicale utilizate în spectacolele din turneul pentru promovarea albumului „B.N.". Astfel, prin raportul de expertiză s-a stabilit, pe bază de documente, că încasările din bilete au fost următoarele: Arad - 12.000 RON, Cluj - 15.000 RON, București - 118.880 RON, Constanța 23.040 RON, Bistrița 18.000 RON și Pitești -18.000 RON. Pentru Brăila, Brașov, Craiova și Iași nu au existat documente care să ateste încasările din bilete, expertul determinând valoarea veniturilor rezultate din vânzarea biletelor, aplicând prin analogie dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și stabilind o valoare medie rezultată din media valorilor obținute în celelalte 6 orașe.

Instanța de apel a constatat corectă această aplicare prin analogie a dispozițiilor menționate, dar injustă includerea în această medie a veniturilor obținute în București, întrucât niciunul dintre cele 4 orașe pentru care trebuia determinată valoarea vânzărilor din bilete nu este comparabil cu Bucureștiul, după cum nici nu s-a făcut dovada ca în vreunul din cele 4 orașe, locul de desfășurare a concertului ar fi fost echivalent ca număr de locuri. În consecință, s-a apreciat că media în discuție trebuie realizată între orașele asemănătoare ca număr de populație, așa încât au fost luate în calcul doar veniturile obținute în Arad, Cluj, Constanta, Bistrița și Pitești, rezultând astfel o medie de 17.208 RON.

Ca atare, instanța a stabilit că valoarea totală a remunerațiilor ce ar fi fost datorate pentru toate cele 10 spectacole, în cazul în care s-ar fi obținut licența și reclamanta ar fi gestionat drepturile pentru toți autorii operelor muzicale utilizate în spectacolele în cauză, ar fi fost de 8,5% x 273.752 RON = 23.268,92 RON. Astfel cum s-a arătat, în prezenta cauză reclamanta gestionează drepturile de autor doar pentru 4 din cele 28 de melodii utilizate în spectacolele derulate, nivelul remunerațiilor ce ar fi fost datorate reclamantei pentru utilizarea licită ar fi fost proporțional cu melodiile gestionate, respectiv 23.268,92 RON: 28 x 4 - 3.324,13 RON.

Cum utilizarea celor 4 melodii s-a realizat ilicit, fără obținerea unei autorizației-licență neexclusivă, despăgubirile cuvenite celor doi autori menționați pentru încălcarea dreptului lor de autor, determinate în condițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, au fost stabilite ca fiind de 9.972,39 RON (3.324,13x3). În consecința, curtea de apel a constatat că pârâții datorează reclamantei, în calitate de organ de gestiune a drepturilor de autor opere muzicale, suma de 9.972,39 RON, cu titlu de despăgubiri pentru utilizarea fără drept, în lipsa unei autorizații-licență, a operelor muzicale „X." - compozitor B.M., „Z.", „Y." și „Q." - compozitor K.J., suma la care se adaugă TVA în cuantum de 2.393,37 RON.

Prin urmare, constatând întemeiate, în limitele expuse mai sus, apelurile împotriva sentinței apelate, Curtea a admis apelurile, a schimbat în parte sentința apelată, a dispus obligarea pârâților, în solidar, în calitate de co-organizatori ai spectacolelor din cadrul turneului de promovare a albumului „B.N.", la plata către reclamanta a sumei de 12.365,76 RON. Totodată, instanța de apel a menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, admiterea în parte a cererii principale și a cererii de chemare în judecată a altei persoane, apreciind a fi corectă calificarea dată de tribunal acestei cereri ca fiind o cerere completatoare a cererii principale, constatarea inexistenței autorizației-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ pentru spectacolele din cadru turneului „B.N." organizat în octombrie 2006 și respingerea capătului subsidiar al cererii principale.

De asemenea, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de SC P.R. SRL împotriva încheierilor de ședință din 8 ianuarie 2008 14 martie 2008 și 23 aprilie 2008. În termen legal, împotriva acestei decizii au promovat recurs reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. și pârâtul PFM.M.. 1. Recurenta reclamantă, în debutul motivelor sale de recurs, prezintă situația de fapt reținută de instanța de apel, susținând, în dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că s-a făcut o greșită aplicare a legii la această situație de fapt, indicând și normele de drept incidente. a). Instanța de apel a realizat o împărțire nelegală a remunerațiilor la un număr de 28 de piese muzicale, în condițiile în care nu există niciun text legal care să dispună o astfel de modalitate de împărțire a remunerațiilor; de altfel instanța nici nu a indicat norma de drept a cărei aplicare a facut-o.

Or, art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 prevede în mod expres durata utilizării operelor muzicale drept criteriu de repartizare a remunerațiilor; tocmai de aceea, unul dintre capetele cererii principale îl constituia obligarea pârâtei să furnizeze informațiile privind durata efectivă (reală) a operelor muzicale comunicate public în cadrul spectacolelor în litigiu, informații care nu i-au fost comunicate nici până în prezent. b). Recurenta mai susține că decizia atacată este dată și cu încălcarea art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, cu modificările și completările ulterioare și art. 969 și urm. din vechiul C. civ. Autorii operelor muzicale comunicate public în spectacolele în litigiu sunt membrii U.C.M.R.-A.D.A., iar operele acestora fac parte din repertoriul gestionat colectiv de către U.C.M.R.; totodată, Statutul U.C.M.R.-A.D.A.

reprezintă un contract de asociere opozabil tuturor membrilor asociați; în egală măsură hotărârile Adunării Generale ale U.C.M.R.-A.D.A. sunt obligatorii pentru toți autorii acelor opere muzicale (art, 23 din O.G. nr. 26/2000). Statutul U.C.M.R.-A.D.A. (contract al membrilor asociați), în forma în vigoare la data spectacolelor în litigiu, prevedea o serie de limitări ale exercitării individuale a prerogativelor dreptului patrimonial de autor în sensul că: U.C.M.R.-A.D.A. are dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice utilizarea operelor muzicale din repertoriu sau prin comunicare publică (art. 5.3 lit. a) din statut); U.C.M.R.-A.D.A. este cea care are dreptul de a colecta remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale (art. 6.1 lit. d); Repartizarea remunerațiilor se face de către U.C.M.R.-A.D.A.

potrivit regulilor statutare care includ printre altele: principiul repartizării proporționale cu durata reală a utilizării, cotele convenționale sau, după caz, statutare de repartizare a remunerațiilor între mai mulți autori ai unei opere (art. 6.3, 6.3 4 și dispoziții finale ale art. 6.3). Pe de altă parte, autorii operelor în litigiu sunt membri ai U.C.M.R.-A.D.A. și au obligația de a contribui la acoperirea cheltuielilor de funcționare a U.C.M.R.-A.D.A., în interesul tuturor membrilor, sub forma unei cote părți de 10% din remunerațiile în litigiu (art. 4.7 lit. d) și art. 6.5 lit. a); Potrivit art. 6.3. lit. b 1 ) din statutul U.C.M.R.-A.D.A., operelor muzicale în spectacole și concerte le sunt repartizate și remunerații din fondul comun (comunicare publică în scop ambiental), aspect ignorat de către instanța de apel.

În consecință, recurenta arată că instanța de apel a încălcat aceste dispoziții legale și statutare și a realizat o împ