ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3050/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3050/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Tribunalului București, sectia a IlI-a la data de 18 aprilie 2007 sub

nr. 13605/3/2007,

reclamanta

U.C.M.R.-A.D.A. a chemat în judecată pe pârâta SC P.R. SRL, solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să constate că pârâta, în calitate de

organizatoare a turneului „B.N.", a comunicat public opere muzicale în scop

lucrativ fără a deține autorizație-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor

muzicale;

- să fie obligată pârâta la plata triplului

remunerațiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată, conform

pct. 17 Titlul

II

al Metodologiei publicate

în M. Of. nr. 857/19.10.2006 prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei:

- la plata remunerației datorate în cuantum

de 8,5 % din veniturile obținute din vânzarea de bilete, publicitate, sponsorizări

etc, precum și la plata TVA, aferentă acestei remunerații;

- la plata penalităților de 0,2 % pe zi

de întârziere, aferente fiecărei remunerații neachitate la termen, calculate până

la plata efectivă a remunerațiilor datorate potrivit pct. 13 din metodologia menționată:

- să comunice, conform art. 15 din Metodologie:

un raport, semnat și ștampilat de reprezentantul legal al pârâtei cuprinzând: denumirea

și datele de desfășurare ale turneului, adresa locațiilor, precum și denumirea,

autorii și durata operelor muzicale comunicate public și baza de calcul a remunerației,

precum și o copie a deconturilor depuse la Direcția de Taxe și Impozite locale privind

veniturile din vânzarea de bilete și a documentelor contabile privind toate celelalte

venituri ce intră în baza de calcul (publicitate, venituri din bartere, sponsorizări,

venituri din vânzarea materialelor promoționale etc.) obținute de pârâtă în legătură

cu desfășurarea turneului.

În

motivare, reclamanta a arătat că pârâta SC P.R. SRL a organizat

turneul „B.N." susținut de trupa P., care s-a desfășurat astfel:

În

data de 11 octombrie 2006 în Constanța, în data de 12

octombrie 2006 în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov, în data de 14

octombrie 2006 în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova, în data de 19

octombrie 2006 în Arad, în data de 20 octombrie 2006 în Cluj, în data de 22

octombrie 2006 în Bistrița, în data de 23 octombrie 2006 în lași, în data de 25

octombrie 2006 în București.

În

cadrul acestor concerte, în cadrul concertelor din turneu

au fost comunicate public opere muzicale, fără ca pârâta să dețină autorizație-licență

neexclusivă și fără plata remunerațiilor corespunzătoare către reclamantă, în calitate

de organism de gestiune colectivă obligatorie, conform art, 123

1

alin. (1) lit. e) Legea nr. 8/1996 și în cuantumul prevăzut de Metodologia publicată

în M. Of. nr. 857/19.10.2006 prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006.

Reclamanta a susținut că la determinarea

despăgubirilor sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 8/1996 deoarece este imposibilă determinarea despăgubirilor în funcție de consecințele

economice negative, de câștigul nerealizat, de beneficiile realizate pe drept de

pârâtă și de daunele morale. Astfel, reclamanta pretinde, în principal, triplul

remunerației de 8,5% care ar fi fost legal datorată, potrivit metodologiei.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13,

123

1

lit. e), 130 lit. b), e) și h), 138

7

și 139 din Legea

nr. 8/1996, pe dispozițiile Titlului

II

al

Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 5/2006 în M. Of.

nr.

857/19.10.2006 și pe H.G. nr. 769/1999.

Pârâta SC P.R. SRL a formulat întâmpinare

la data de 12 iunie 2007.

În

apărare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, în susținerea căreia a arătat că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe

neîndeplinirea obligațiilor ce revin utilizatorilor de opere și creații intelectuale.

Or, pârâta nu are calitatea de utilizator, astfel cum aceasta este definită de Titlul

II

pct. 1 și 2 al Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006,

deoarece la data de 10 septembrie 2006 a încheiat cu PF M.M. un contract de prestări

servicii prin care acesta se obliga în calitate de organizator al turneului de promovare

a albumului „B.N.", să îndeplinească toate obligațiile decurgând din această

calitate.

Pe fond, pârâta a arătat că pentru cele

10 concerte ale trupei P. din perioada 11 octombrie 2006-25 octombrie 2006 drepturile

de autor au fost colectate și repartizate direct d-lui. N.C.H., unic asociat al

societății pârâte. Prin urmare, reclamanta urmărește prin acțiune numai încasarea

comisionului perceput pentru colectarea de la utilizatori a cotei procentuale cuvenite

autorului.

În

ceea ce privește cuantumul remunerației, pârâta afirmă că

în mod greșit s-a solicitat obligarea sa la plata unei sume corespunzătoare cotei

de 8,5 % din veniturile obținute de pârâtă din organizarea turneului, deoarece Decizia

O.R.D.A. nr. 365/2006 prevede obligativitatea plății acestei cote de către utilizatorii

muzicii ambientale, de restaurant prevăzută în Titlul

I

al deciziei, iar nu pentru utilizarea muzicii în spectacole,

care este reglementată de Titlul

II

al

aceleiași decizii.

La data de 3 iulie 2007, reclamanta a formulat

cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a pârâtului PF M.M.,

prin care a solicitat să se constate că

pârâtul, în calitate de coorganizator alături de pârâta inițială a turneului „B.N.",

a comunicat opere muzicale în scop lucrativ fără autorizație-licență neexclusivă

pentru utilizarea operelor muzicale și, în consecință, să se dispună obligaarea

sa, alături de pârâta SC P.R. SRL, la plata sumelor pretinse în cererea de chemare

în judecată.

În

motivare, reclamanta a invocat pe baza contractului de prestări

servicii depus la dosar de pârâta inițială faptul că, potrivit H.G. nr. 769/1999,

anexa 3 și pct. 14 din Metodologia publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006

în M. Of. nr. 857/19.10.2006, în cazul în care organizarea spectacolelor se face

de două sau mai multe persoane, obligația de a obține autorizația-licență neexclusivă

și de plată a remunerației, revine în solidar tuturor utilizatorilor, care sunt

considerați astfel coorganizatori.

La termenul de judecată din data de 6

noiembrie 2007, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost unită cu fondul

cauzei, iar la termenul de judecată din data de 8 ianuarie 2008 a fost respinsă

ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor

persoane, invocată de pârâtul PF M.M..

Prin încheierea ședinței de judecată din

22 octombrie 2008, judecarea cauzei a fost suspendată până la soluționarea excepției

de neconstituționalitate a art. 123

1

din Legea nr. 8/1996.

Prin Decizia nr. 300/2009, Curtea Constituțională

a respins excepția, constatând că aplicarea prioritară a dispozițiilor Directivei

Parlamentului European și a Consiliului nr. 2001/29/CE este o problemă de aplicare

a legii ce ține de competența instanței de judecată, iar nu o problemă de constituționalitate.

S-a constatat, de asemenea, că dispozițiile art. 123

1

din Legea nr.

8/1996 nu sunt contrare dispozițiilor art. 44 și art. 135 alin. (2) lit. a) și c)

din Constituția României.

Judecarea cauzei a fost reluată de prima

instanță la data de 6 mai 2009.

În

cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu,

precum și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.

Prin sentința civilă nr. 1211 din 14

iulie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IIl-a civilă,

a fost respinsă ca neîntemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC P.R. SRL (unită cu fondul

la data de 6 noiembrie 2007), a fost admisă în parte cererea formulată de U.C.M.R.-A.D.A.

în contradictoriu cu pârâta SC P.R. SRL, a fost admisă în parte cererea de chemare

în judecată a altei persoane formulată în contradictoriu cu PF M.M., s-a constatat

că prin spectacolele din cadrul turneului „B.N." organizat în octombrie 2006

au fost comunicate public opere muzicale fără a exista autorizație-licență neexclusivă

pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ, au fost obligați pârâții la

plata, în solidar, către reclamantă a următoarelor sume:

- 44.268 RON - reprezentând triplul remunerației

corespunzătoare unei utilizări autorizate a operelor muzicale ca urmare a comunicării

publice a operelor muzicale în cadrul spectacolelor din turneul „B.N." desfășurate

în data de 19 octombrie 2006 în Arad, 20 octombrie 2006 în Cluj și 25 octombrie

2006 în București.

-25,5 %, la care se adaugă TVA, din veniturile

obținute din: vânzarea de bilete, consumații, materiale promoționale, programe,

etc. rezultate din organizarea spectacolelor, procent reprezentând triplul remunerației

corespunzătoare unei utilizări autorizate determinate potrivit Anexei 3 a H.G. nr.

769/199 pentru spectacolele desfășurate: în data de 11 octombrie 2006 în Constanta,

în data de 12 octombrie 2006 în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov,

în data de 14 octombrie 2006 în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova,

și potrivit Titlului

II

al Metodologiei publicate

prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006, pentru spectacolele

desfășurate în data de 22 octombrie 2006 în Bistrița și în data de 23 octombrie

2006 în Iași.

-3.609 RON, cheltuieli de judecată. Totodată,

a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere subsidiar având ca obiect

plata sumei de 14.756 RON remunerație pentru spectacolele din Arad, Cluj și București

și 8,5% pentru celelalte spectacole și a penalităților de întârziere de 0,2 % pe

zi de întârziere.

De asemenea, pârâții au fost obligați să

comunice U.C.M.R.-A.D.A.:

a) un raport, semnat și ștampilat de reprezentantul

legal, cuprinzând: denumirea și datele de desfășurare ale turneului, adresa locațiilor,

precum denumirea, autorii și durata operelor muzicale comunicate public și baza

de calcul a remunerației;

b) o copie a deconturilor depuse la Direcția

Taxe și Impozite locale privind veniturile din vânzarea de bilete, precum și o copie

a documentelor contabile privind toate celelalte venituri ce intră în baza de calcul

(publicitate, venituri din bartere, sponsorizări, venituri din vânzarea materialelor

promoționale etc.) obținute în legătură cu desfășurarea turneului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța

a reținut următoarele:

În

cadrul turneului „B.N." susținut de trupa P. și organizat

de pârâta SC P.R. SRL au avut loc următoarele concerte: în data de 11 octombrie

2006 în Constanța, în data de 12 octombrie 2006 în Brăila, în data de 13

octombrie 2006 în Brașov, în data de 14 octombrie 2006 în Pitești, în data de 18

octombrie 2006 în Craiova, în data de 19 octombrie 2006 în Arad, în data de 20

octombrie 2006 în Cluj, în data de 22 octombrie 2006 în Bistrița, în data de 23

octombrie 2006 în Iași, în data de 25 octombrie 2006 în București, astfel cum rezultă

din informațiile apărute pe site-ul

www.xxx.ro.

La data de 10 septembrie 2006, între pârâta

SC P.R. SRL, al cărei asociat unic este autorul N.C.H. (potrivit relațiilor furnizate

de Registrul Comerțului) și PF M.M. s-a încheiat un contract de prestări servicii

având ca obiect următoarele obligații ale prestatorului: încheierea de contracte

de închiriere a sălilor de spectacol, plata chiriei, a personalului de sală, punerea

în vânzare a biletelor pentru spectacol, plata casierului de vânzare a biletelor,

a impozitului pe spectacol, afișarea și contactarea mass-mediei locale pentru publicitate.

Tribunalul a constatat că legitimarea procesuală

activă a reclamantei rezultă din dispozițiile art. 123 și urm. ale Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe și din Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006,

prin care U.C.M.R.-A.D.A. a fost desemnată ca organism de gestiune colectivă, drept

colector unic al remunerațiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor

de opere muzicale.

În

executarea atribuțiilor sale, prin adresa din 25

octombrie 2006, reclamanta a adus la cunoștință pârâtei obligația de a obține autorizația

neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, iar la data de 1 martie 2007, reclamanta

a notificat-o pe pârâta SC P.R. SRL prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc

C.S.A. cu privire la pretenția de plată a remunerației datorate în baza Titlului

II

al Metodologiei publicate prin Decizia

O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006.

Analizând excepția lipsei calității procesuale

pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare și unită cu fondul cauzei, tribunalul

a constatat a fi neîntemeiată și această excepție.

În

susținerea acestei excepții, pârâta a afirmat că, în condițiile

în care a fost încheiat contractul de prestări servicii din 10 septembrie 2006 cu

PF M.M., nu mai există identitate între pârâtă și subiectul pasiv al raportului

juridic, deoarece aceasta nu mai are calitate de utilizator în sensul pct. 1 și

2 al Titlului

II

al Metodologiei publicate

prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006

Pentru soluționarea excepției, instanța

s-a raportat la dispozițiile pct. 1 și 2 din Titlul

II

al Metodologiei, respectiv, definițiile legale ale noțiunilor

de utilizare și utilizator.

Tototdată, s-a constatat pe baza clauzelor

contractuale - art. 4 și 5 - ca și potrivit dispozițiilor art. 14 din Titlul

II

al Metodologiei că atât pârâta, cât și

chematul în judecată au calitate procesuală pasivă, fiind coorganizatori ai spectacolelor,

ca urmare a partajării activității de organizare. Astfel, pârâtul PF M.M. și-a asumat

obligația de vânzare a biletelor, iar pârâta și-a asumat obligația de plată a onorariului

artistului.

În

consecință, s-a apreciat că aceste dispoziții legale nu numai

că sunt de natură să combată excepția lipsei calității procesuale pasive, dar constituie

și temei al solidarității pârâtei SC P.R. SRL și a pârâtului PF M.M. în raportul

juridic dedus judecății.

Pe fondul cererii de chemare în judecată

și al cererii îndreptate împotriva PF M.M., tribunalul a constatat că pretențiile

reclamantei sunt întemeiate în parte, în raport de cadrul legal în vigoare în prezent.

Potrivit art. 130 lit. a) din Legea

nr. 8/1996 și pct. 3 din Titlul

II

al

Metodologiei, prima instanță a reținut că prin spectacolele din cadrul turneului

„B.N." au fost comunicate public opere muzicale fără a fi obținută în prealabil

o autorizație-licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ,

faptă care atrage răspunderea patrimonială solidară a pârâților față de reclamantă,

în condițiile art. 138

7

din Legea nr. 8/1996.

Sub aspectul apărărilor invocate de pârâtă,

tribunalul a constatat că excepția de neconstituționalitate a art. 123

1

lit. e) din Legea nr. 8/1996 raportat la art. 44 și 135 alin. (2) lit. a) și c din

Constituția României a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr.

300 din 3 martie 2009.

În

ceea ce privește preeminența reglementărilor comunitare în

virtutea dispozițiilor art. 148 din Constituție, tribunalul a reținut că Directiva

Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE invocată, deși are efect direct

și obligatoriu, ea nu poate fi opusă direct împotriva unui particular (cum este

și cazul reclamantei de față). O directivă nu creează prin ea însăși obligații față

de particulari și nu poate fi invocată în cadrul litigiilor dintre particulari (efect

orizontal) și nici de către stat împotriva unui particular (efect vertical inversat).

Ea poate fi invocată în mod direct doar împotriva statului. Această restricție a

efectului direct își are temei în răspunderea statului pentru netranspunerea directivei

în termen în dreptul intern sau pentru transpunerea necorespunzătoare (vezi cazul

Marshall sau în cazul Faccini - Dori).

Pe de altă parte, chiar dacă această directivă

ar putea fi invocată în mod eficient pentru combaterea cererii reclamantei, tribunalul

a constatat că prin dispozițiile art. 18 din Directiva 2001/29/CE se menține marja

de apreciere a statelor, menționându-se expres că „prezenta directivă nu aduce atingere

dispozițiilor care există în statele membre cu privire la modalităților de gestionare

a drepturilor, cum ar fi licențele colective extinse".

În

final, în ceea ce privește susținerea pârâtei privind faptul

că se instituie o sarcină suplimentară în sarcina autorilor (comisionul organismului

de gestiune) pentru situația în care autorii îți interpretează propriile creații

muzicale în concerte sau spectacole, prima instanță a apreciat, pe de o parte, că

pârâta de față este organizatorul concertului și că nu se poate stabili de plano

că exercitarea drepturilor patrimoniale de către autorii înșiși, în mod direct,

ar putea lipsi de fundament pretențiile reclamantei, în calitate de organism de

gestiune colectivă desemnat să colecteze drepturile cuvenite autorilor operelor

muzicale din comunicarea publică a operelor. Or, a primi un asemenea punct de vedere

ar însemna să se accepte că gestiunea colectivă nu este niciodată obligatorie, deși

legea prevede în mod clar că, în privința anumitor drepturi este obligatorie, și

aceasta chiar în lipsa unui mandat din partea titularilor.

În

apărare, pârâta a susținut că pentru spectacolele organizate

anterior publicării Deciziei 365/2006, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate,

deoarece potrivit pct. 2.2. din H.G. nr. 769/1999 aceste pretenții puteau fi formulate

numai în legătură cu „utilizarea operelor din repertoriul organismelor de gestiune

colectivă", iar piesele muzicale conținute de albumul B.N. nu fuseseră declarate

de autor U.C.M.R.-A.D.A. și nici nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost incluse

în repertoriul gestionat.

Tribunalul a apreciat că susținerea este

întemeiată doar în ceea ce privește raportarea cuantumului despăgubirilor la un

act normativ sau la altul, iar nu cu valoarea unei cauze exoneratoare de plata despăgubirilor.

Astfel, Metodologia publicată prin Decizia

O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006, potrivit art. 3 al deciziei,

a intrat în vigoare la data publicării sale în M. Of., ea neputând fi aplicată unor

fapte petrecute anterior intrării sale în vigoare potrivit principiului neretroactivității

legii civile. în ceea ce privește spectacolele organizate în datele de 11

octombrie, 12 octombrie, 13 octombrie, 14 octombrie și 18 octombrie 2006, s-a constatat

că pretențiile reclamantei trebuie raportate la dispozițiile H.G. nr. 769/1999,

dispoziții ce au fost invocate ca temei de drept al cererii de chemare în judecată

și care reglementează aceeași cotă procentuală de 8,5% cu dispozițiile Deciziei

nr. 365/2006.

Tribunalul a considerat că nu poate fi

respinsă cererea reclamantei pentru motivul invocat de pârât (lipsa operelor comunicate

din repertoriul organismului de gestiune), deoarece potrivit art. 123

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, „pentru categoriile de drepturi prevăzute Ia

alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi

care nu le-au acordat mandat".

De asemenea, a fost înlăturată și apărarea

pârâtei privind imposibilitatea respectării termenului de 5 zile pentru obținerea

autorizației-licență neexclusivă, ca urmare a desfășurării concertelor chiar în

perioada în care a fost publicată Decizia nr. 365/2006. Sub acest aspect, al obligației

de obținere prealabilă a autorizației, cele două acte normative (H.G. nr. 769/199

și Decizia nr. 365/2006) au continuitate, iar pârâta nu își poate invoca propria

culpă în lipsa demersurilor de obținere a autorizației pentru a se exonera de obligația

de plată a remunerației.

În

ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul a constatat

că este întemeiată cererea principală, urmând ca cererea subsidiară să fie respinsă

ca rămasă fără obiect.

Sub un prim aspect, pentru spectacolele

organizate în data de 11 octombrie 2006 în Constanța, în data de 12 octombrie 2006

în Brăila, în data de 13 octombrie 2006 în Brașov, în data de 14 octombrie 2006

în Pitești, în data de 18 octombrie 2006 în Craiova, remunerația este cea determinată

de Anexa 3 a H.G. nr. 769/1999 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea

repertoriului de opere muzicale al organismelor de gestiune colectivă a drepturilor

de autor și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor

Pentru spectacolele organizate în data

de 19 octombrie 2006 în Arad, în data de 20 octombrie 2006 în Cluj, în data de 22

octombrie 2006 în Bistrița, în data de 23 octombrie 2006 în Iași, în data de 25

octombrie 2006 în București, remunerația este cea determinată în baza Titlului

II

al Metodologiei publicate prin Decizia

O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006.

Analizând dispozițiile legale din art.

139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 lit. a) și b) din Legea nr. 8/1998, tribunalul

a constatat că este obligatorie stabilirea uneia dintre despăgubirile prevăzute

de lit. a) sau b) din normă, având în vedere folosirea conjuncției „fie" în

ambele texte legale.

Totodată, s-a apreciat a fi prioritară

stabilirea unei adintre despăgubiri potrivit criteriilor de la lit. a), având în

vedere formularea din cealalată normă „în cazul în care nu se pot aplica criteriile

de la lit. a)".

În

cauza de față, reclamantul a susținut imposibilitatea stabilirii

prejudiciului pe baza unuia dintre criteriile prevăzute la lit. a), iar pârâtul

nu a formulat nicio apărare sub acest aspect. Prin urmare, în lipsa posibilității

de aplicare a criteriilor prevăzute la lit. a), despăgubirea datorată de pârât în

temeiul art. 139 din Legea nr. 8/1996 este prezumată legal a avea cuantumul triplului

remunerației echitabile. Cum această prezumție relativă, nu a fost răsturnată de

pârât, tribunalul a apreciat a fi întemeiată cererea reclamantei astfel cum a fost

formulată, astfel că pârâta a fost obligată la plata triplului sumei datorate cu

titlu de remunerație echitabilă, în situația în care ar fi fost obținută autorizația-licență

neexclusivă.

Din concluziile raportului de expertiză

efectuat în cauză, a rezultat însă că, din cauza lipsei documentelor, expertul a

putut determina remunerația numai pentru următoarele spectacole: 19 octombrie 2006

Arad, 20 octombrie 2006 Cluj și 25 octombrie 2006 București, cuantumul triplului

remunerației fiind de 44.268 RON.

Având în vedere că tribunalul a apreciat

ca întemeiate pretențiile reclamantei integral, însă expertiza nu a putut determina

cert cuantumul acestora, potrivit dispozițiilor art. 371

2

alin. (2) teza

finală C. proc. civ., a fost admisă cererea reclamantei (pentru triplul remunerației

- 25,5%) cu indicarea criteriilor pe baza cărora suma concretă să poate fi determinată

pe parcursul executării silite (cu posibilitatea dispunerii unei expertize în condițiile

art 399 și urm. C. proc. civ.)

În

final, în conformitate cu pct. 11 și 12 al Anexei 3 a H.G.

nr. 769/199 și cu art. 15 din Titlul

II

al

Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr, 365/2006 în M. Of. nr. 857/19.10.2006,

pârâții au fost obligați la comunicarea către U.C.M.R.-A.D.A. a raportului și copiei

documentelor deja menționate.

În

aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., pârâții au

fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.609 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel (calea de atac fiind calificată de curtea de apel prin încheierea din 18

ianuarie 2011) atât reclamanta, cât și pârâții.

Reclamanta a formulat calea de atac atât

împotriva sentinței cât și împotriva încheirii de ședință din 02 iunie 2010 (prin

care au fost respinse obiecțiunile formulate de către U.C.M.R.-A.D.A. la raportul

de expertiza judiciară contabilă), formulând critici de nelegalitate și netemenicie.

Pârâta SC P.R. SRL a atacat atât soluția

dată pe fond cât și încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2008, prin care

s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane

în calitate de pârâți, încheierea de ședință din data de 14 martie 2008, prin care

instanța de fond s-a antepronunțat asupra fondului cauzei, precum și încheierea

de ședință din data de 23 aprilie 2008, prin care s-a respins cererea de recuzare

a președintelui completului, jud. C.M., dezvoltând critici de nelegalitate și netemeinicie

împotriva soluțiilor atacate.

Pârâtul PF M.M. nu a procedat la motivarea

căii de atac, astfel că, apelul său a fost analizat în condițiile art. 292

alin. (2) C. proc. civ.; acesta a depus la dosar la 15 februarie 2011 o cerere intitulată

motive de apel, în cuprinsul căreia a solicitat expres să fie calificată drept note

scrise.

Prin decizia civilă nr. 52A din 27 martie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală,

au

fost admise apelurile reclamantei și pârâților împotriva sentinței apelate care

a fost schimbată în parte, astfel: s-a dispus obligarea pârâților în solidar la

plata sumei de 12.365,76 RON, reprezentând triplul remunerațiilor datorate pentru

comunicarea publică de opere muzicale în scop lucrativ a pieselor muzicale „X."

(compozitor - B.M.), „Y.", „Z." și „Q." (compozitor - K.J.); Au fost

menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei alității

procesuale pasive, admiterea în partea a cererii principale și a cererii de chemare

în judecată a altor persoane, constatarea inexistenței autorizației de licență neexclusivă

pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ în spectacolele din cadrul

turneului „B.N.", organizat în octombrie 2006 și repingerea capătului de cerere

subsidiar al cererii pricipale; au fost respinse ca nefondate apelurile formulate

de pârâta SC P.R. SRL împotriva încheierilor de ședință din 8 ianuarie 2008, 14

martie 2008 și 23 aprilie 2008.

Pentru a decide în acest sens, instanța

e apel a reținut că apelul reclamantei este fondat sub aspectul nedeterminării sumelor

datorate de pârâți, iar această critică a fost soluționată în funcție de valorile

determintae prin raportul de expertiză.

Totodată, având în vedere că în cauza s-a

reținut existența unei obligații solidare în sarcina pârâților, s-a constatat că,

fiind vorba de o coparticipare procesuală pasivă necesară, apărările formulate de

celalalt pârât vor profita și apelantului PF M.M. (care nu și-a motivat apelul în

termen legal), așa încât soluția dată apelului său, va fi influențată de soluția

pronunțată asupra apelului formulat de pârâta SC P.R. SRL.

Astfel, s-a constatat că în fața primei

instanțe pârâtul M.M. a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în

judecată a altor persoane.

Cu privire la acest aspect, s-a reținut

de instanța de apel că la termenul din 8 ianuarie 2008, când a fost invocată și

soluționată această excepție, în prealabil, reclamanta a precizat ca prin cererea

pe care a intitulat-o cerere de chemare în judecată a altor persoane, a înțeles

să întregească acțiunea, chemându-l în judecată și pe pârâtul PF M.M., în calitate

de co-organizator al spectacolelor, și că niciodată nu a pretins ca PF M.M. ar fi

titular al drepturilor pretinse de ea însăși, sens în care a și solicitat instanței

să dea o corectă calificare cererii.

Excepția inadmisibilității a fost respinsă

prin încheierea de la 8 ianuarie 2008, din motivarea primei instanțe putându-se

deduce că a calificat cererea drept o completare a cererii inițiale, de vreme ce

s-a reținut că „dispozițiile incidente de la art. 57 C. proc. civ. nu limitează

dreptul reclamantului de a lărgi cadrul procesual prin chemarea în judecată și a

altor pârâți."

Or, față de această calificarea a cererii,

corectă în raport cu precizările reclamantei și cu situația de fapt care a determinat

chemarea în judecată a PF M.M., respingerea excepției inadmisibilității cererii

în discuție s-a apreciat, de către instanța de apel, a fi temeniciă și legală. Pe

de altă parte, s-a constatat că pârâtul ar fi putut, în raport de aceasta calificare,

să invoce, tardivitatea completării cererii de chemare în judecată, însă nu a invocat

o atare excepție.

În

consecință, apelul pârâtului PF M.M. a fost apreciat ca nefondat,

iar celelalte aspecte decurgând din poziția sa procesuală au fost analizate de instanța

de apel în cadrul apelului formulat de pârâta SC P.R. SRL.

În

ce privește apelul pârâtei SC P.R. SRL declarat împotriva

încheierii din 8 ianuarie 2008, instanța de apel l-a apreciat a fi nefondat, pentru

aceleași motive reținute în analiza apelului formulat de PF M.M., reținându-se totodată,

că pârâta SC P.R. SRL nu are interes în atacarea acestei încheieri.

Apelul formulat de aceeași SC P.R. SRL

împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2008, prin care s-a respins suplimentarea

obiectivelor expertizei, a fost găsit și el nefondat, având în vedere ca necesitatea

solicitării acestor noi obiective nu a rezultat din dezbateri. În plus, expertiza

fusese încuviințată reclamantei (care a și avut obligația de achitare a onorariului),

în timp ce obiectivele solicitate de SC P.R. SRL echivalau cu încuviințarea unei

noi probe în favoarea pârâtei, iar nu suplimentarea obiectivelor ale expertizei

deja încuviințate; totodată, obiectivele solicitate nici nu apăreau a fi necesare,

întrucât nu presupuneau calcule complexe sau cercetarea de documente contabile pentru

a fi nevoie de aportul expertului contabil.

Și apelul formulat de SC P.R. SRL împotriva

încheierii de ședință din 23 aprilie 2008, prin care a fost respinsă cererea de

recuzare, a fost găsit nefondat, instanța de apel constatând că în mod corect s-a

reținut că luarea unor măsuri în cadrul ședinței de judecată cu privire la probele

ce urmează a fi administrate și respingerea motivată a obiectivelor propuse la raportul

de expertiză nu constituie un motiv pentru a se aprecia că judecătorul în cauză

și-a spus părerea cu privire la soluția pe care o va pronunța.

Parte din argumentele cuprinse la pct.

2.1. din apelul formulat de SC P.R. SRL, respectiv cele care privesc nedeterminarea

în concret a sumelor datorate, au fost apreciate întemeiate dar și că susțin apelul

formulat de U.C.M.R.-A.D.A.

Referitor la pct. 3 din apelul formulat

de SC P.R. SRL, instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a

reținut ca SC P.R. SRL și PF M.M. au avut calitatea de co-organizatori ai turneului

„B.N.", ceea ce rezultă din coroborarea contractului de prestări servicii din

10 septembrie 2006 cu răspunsurile la interogatoriu date de PF M.M. atât la prima

instanța cat și în apel. Astfel, atribuțiile de organizare au fost împărțite între

cei doi pârâți: PF M.M. s-a obligat la închirierea sălilor de spectacol, plata personalului

de sală, punerea în vânzare a biletelor, plata casierului, plata impozitului pe

spectacol, afișaj, contactarea mass-mediei locale pentru publicitate, în timp ce

SC P.R. SRL s-a obligat să tipărească afișele și să le distribuie, să plătească

personalul tehnic, să asigure cazarea și transportul artiștilor și a personalului

tehnic, să achite drepturile de autor compozitului N.C.H..

S-a apreciat ca nerelevantă în cauză împrejurarea

ca SC P.R. SRL nu are ca obiect de activitate organizarea de spectacole. Din punct

de vedere al obligației de plată a despăgubirilor pentru comunicarea publică a operelor

muzicale fără licența este relevantă exercitarea în fapt a atribuțiilor de organizare

a spectacolelor, iar nu legalitatea desfășurării acestei activități, fiind indiferent,

din acest punct de vedere, dacă prin desfășurarea acestei activități pârâta a înțeles

să încalce principiul specialității de folosință a persoanei juridice, întrucât

răspunderea în prezenta cauza este analizată pe târâm delictual, iar nu pe târâm

contractual.

Întrucât

din probele administrate a rezultat că

SC P.R. SRL a îndeplinit în fapt atribuții de organizare, în mod corect s-a reținut

calitatea acesteia de coorganizator al turneului și, prin urmare, și calitatatea

procesuală pasivă a acesteia în cauză.

Referitor la pct. 4 din. apelul formulat

de SC P.R. SRL, curtea de apel a constatat că s-a invocat doar împrejurarea că răspunsul

C.J.U.E. la întrebările preliminare ce fac obiectul cauzei C-283/10 ar putea înlătura

susținerea reclamantei potrivit căreia comunicarea publică presupune gestiunea colectivă

obligatorie.

S-a constatat că în cauza invocată întrebările

preliminare vizau doar conținutul noțiunii de „comunicare publică"" și

în legătură cu Directiva 2001/29, fără a viza legătura între „comunicarea publică"

și „gestiunea colectivă obligatorie". Mai mult, în Hotărârea din 24

noiembrie 2011 C.J.U.E. a precizat că noțiunea de „comunicare publică" din

art. 3 alin. (1) din Directiva 2001/29 trebuie înțeles în strictă legătura cu obiectivul

urmărit de directiva menționată, respectiv sprijinirea societății informaționale

și adaptarea și completarea normelor actuale în materia dreptului de autor și a

drepturilor conexe pentru a ține seama de faptul ca dezvoltarea tehnologică a făcut

să apară noi forme de exploatare a operelor protejate, fără a viza formele „tradiționale"

de comunicare publică, precum reprezentarea sau executarea directă a unei opere.

Prin urmare, răspunsurile Curții clarificau

noțiunea de „comunicare publică" doar în contextul utilizărilor specifice societății

informaționale, iar nu în general, Curtea vorbind și de forme „tradiționale"

de comunicare publică, precum reprezentarea și executarea directă a operei.

Instanța de apel a observat însă că, din

modul de formulare a criticilor din cadrul punctului 4 al apelului, apelanta critică

interpretarea Legii nr. 8/1996 în sensul că, în ipoteza comunicării publice de opere

muzicale, gestiunea colectivă este obligatorie, ceea ce ar exclude posibilitatea

gestiunii individuale realizate în mod direct de titular sau prin intermediul altei

persoane decât organismul de gestiune colectivă.

Cu privire la acest aspect, instanța de

apel a constatat că sunt parțial întemeiate susținerile apelantei SC P.R. SRL referitoare

la împrejurarea că reclamanta nu poate reprezenta în prezenta cauză pe titularii

drepturilor de autor la opere muzicale împotriva voinței exprimate a acestora.

Astfel, din lista celor 28 opere muzicale

prezentate public în turneul de prezentare a albumului „B.N." a rezultat că

autori ai compozițiilor muzicale sunt B.M. pentru melodia „X." și K.J. pentru

melodiile „Y.", „Z." și „Q.", pentru restul compozițiilor muzicale

autor fiind N.C.H..

Prin Convenția încheiată la 4

februarie 2008 între N.C.H. și SC P.R. SRL, N.C.H., în calitate de autor al operelor

muzicale interpretate de formația P. în turneul de promovare a albumului „B.N.",

a ratificat dreptul acordat pârâtei de a utiliza aceste melodii, pârâta fiind, totodată,

autorizată să încaseze pentru autor de drepturile patrimoniale cuvenite aceastuia

ca urmare a utilizării melodiilor.

De asemenea, la dosarul de fond exista

o declarație data de N.C.H. în sensul ca nu înțelege să fie reprezentat Injustiție

sau față de orice alte persoane sau autorități de către U.C.M.R.-A.D.A. pentru urmărirea

și încasarea drepturilor patrimoniale de autor ce i se cuvin din interpretarea de

către formația P. a operelor utilizate în cadrul concertelor susținute pentru promovarea

albumului „B.N.".

Din coroborarea dispozițiilor art. 123

alin. (1) cu cele din art. 123

1

lit. e) și alin. (2) din Legea nr. 8/1996,

urmează a se stabili înțelesul alin. (2) al art. 123

1

din Legea nr. 8/1996.

Curtea a reținut că dispozițiile sus-menționate

instituie o prezumție legală de mandat în favoarea organismului de gestiune colectivă

care gestionează drepturile titularilor corespunzătoare utilizărilor prevăzute la

alin. (1) din art. 123

1

din Legea nr. 8/1996.

Insă, prezumția sus-menționată este una

simplă și poate fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că fie titularul dreptului,

fie utilizatorul pot să dovedească împrejurarea că dreptul titularului este sau

a fost exercitat individual sau în alt mod decât prin gestiunea colectivă realizată

de organismul de gestiune.

Astfel, în raporturi individuale cu utilizatori

determinați, titularul poate oricând să cedeze, contra cost sau gratuit, drepturile

ce i se cuvin pentru un anumit tip de utilizare sau pentru o utilizare determinată.

De asemenea, în raporturile dintre utilizatori

și organismele de gestiune colectivă, primii pot face dovada ca au achitat direct

titularilor contravaloarea utilizării anumitor opere sau ca titularii le-au cedat

în mod gratuit dreptul de a utiliza operele.

De altfel, organismul de gestiune colectivă,

fiind doar mandatar al titularului, nu poate acționa în contra voinței exprimate

de titular.

A interpreta în alt mod dispozițiile

art. 123

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 ar însemna să se accepte că,

pentru anumite categorii de drepturi, cele prevăzute de art. 123

1

din

lege, titularii acestor drepturi pierd prin efectul legii dreptul de a le gestiona

individual, ceea ce în mod evident este contrar spiritului legii, care a instituit

gestiunea colectivă obligatorie ca măsură de protecție a titularilor, iar nu în

scopul limitării dreptului acestora. Totodată, nu se poate susține ca legea ar permite

mandatarului, fie el și legal, să acționeze în contra voinței titularului dreptului.

Instanța de apel a mai observat că în acest

sens sunt și dispozițiile art. 123

4

din Legea nr. 8/19996, potrivit cărora

„în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta

lege, existența organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii

drepturilor de autor și ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari,

persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentați."

Prin urmare, atât timp cat titularii pot,

în negocierile cu titlu individual, să fie reprezentați de alte persoane decât organismele

de gestiune colectivă, cu atât mai mult ei pot să se reprezinte și singuri și să

își administreze singuri drepturile în raporturile cu utilizatori determinați.

Or, în prezenta cauza, s-a reținut că pârâta

SC P.R. SRL a făcut dovada ca autorul N.C.H. a înțeles să cedeze pârâtei dreptul

de utilizare a melodiilor al căror compozitor este în cadrul spectacolelor din turneul

de promovare a albumului „B.N.", situație în care, în mod evident, în raporturile

cu pârâta acest drept nu mai poate fi gestionat de reclamantă.

În

lipsa unei interdicții exprese din partea titularilor, reclamanta

poate gestiona în continuare, în condițiile art. 123

1

din Legea nr. 8/1996

drepturile cuvenite acestui autor, însă doar în raporturile cu alți utilizatori

decât pârâta sau chiar în raporturile cu pârâta, dar pentru alte utilizări decât

cele determinate de spectacolele incluse în turneul de promovare al albumului „B.N.".

De asemenea, s-a reținut că în prezenta

cauză reclamanta are calitatea de mandatar al titularilor drepturilor de autor de

opere muzicale, doar în ceea ce îi privește pe autorii B.M. și K.J., pentru aceștia

nefiind înlăturată prezumția de mandat legal instituită de art. 123

1

din Legea nr. 8/1996.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat

că cererea reclamantei este întemeiată numai în ceea ce privește obligarea pârâților

de a achita despăgubiri pentru utilizarea fără licență, în cadrul spectacolelor

de promovare a albumului „B.N.", a operelor muzicale menționate mai sus, aparținând

compozitorilor B.M. și K.J., iar nu și pentru utilizarea operelor muzicale ale compozitorului

N.C.H., pentru aceste opere muzicale pârâta făcând dovada că a comunicat public

operele muzicale în temeiul înțelegerii cu autorul, acesta gestionându-și individual

drepturile în raport cu pârâta, prin comunicarea publică realizată în cadrul spectacolelor

din turneul trupei P. pentru promovarea albumului „B.N.".

Referitor la pct. 5 din motivele de apel,

curtea de apel a reținut că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei privind lipsa

de temei a pretinderii de către reclamantă a triplului remunerației.

Astfel, comunicarea publică de opere muzicale

se poate face cu autorizație-licență neexclusivă eliberată de U.C.M.R.-A.D.A., caz

în care eventuala răspundere se angajează pe târâm contractual, sau, astfel cum

s-a pretins în prezenta cauză, fără autorizație-licență neexclusivă, situație în

care fapta constituie fapta ilicită cauzatoare de prejudicii titularilor dreptului

de opere muzicale, iar răspunderea se angajează pe temei delictual.

S-a făcut referire la art. 12 și art. 13

lit. f) din Legea nr. 8/1996.

Pe de altă parte, s-a apreciat că prin

dispozițiile art. 123

1

lit. e) din Legea nr. 8/1996 este instituită o

prezumție legală de mandat în favoarea organismelor de gestiune colectivă în ce

privește exercitarea dreptului la remunerație pentru comunicarea publică, iar în

temeiul acestui mandat legal prezumat, organismele de gestiune colectivă au dreptul

să negocieze remunerațiile corespunzătoare unei utilizări legale a operelor; de

asemenea, instanța de apel a avut în vedere și cele dispuse la pct. 2.2. din anexa

3 a H.G. nr. 769/99, dar și pct. 3 din Metodologia publicată prin Decizia nr. 365/2006

a O.R.D.A.

Potrivit acestor dispoziții legale, instanța

a apreciat că rezultă fără dubiu că solicitarea de eliberare a licenței neexclusive

trebuie să fie anterioară utilizării operelor muzicale, întrucât orice utilizare

a operelor muzicale anterior solicitării sau după expirarea termenului de valabilitate

a licenței neexclusive are caracter ilicit, deoarece are loc cu încălcarea dispozițiilor

legale și, deci, a drepturilor titularilor operelor muzicale, cauzându-le prejudicii.

În

ce privește cuantumul despăgubirilor datorate pentru prejudiciul

cauzat prin fapta ilicită, curtea de apel a apreciat că acesta a fost corect stabilit

de către tribunal, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 8/1996, având în vedere că niciuna dintre părți nu a invocat sau dovedit

posibilitatea aplicării unuia dintre criteriile de laart. 139 alin. (2) lit. a)

din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor incidente în materie,

utilizarea operelor muzicale poate avea loc în mod licit, în baza unei licențe neexclusive,

situație în care este datorată remunerația compensatorie stabilită potrivit metodologiilor

în vigoare sau poate avea loc în mod ilicit, în lipsa unei astfel de licențe, însă,

pentru acest tip de utilizare este normal ca despăgubirea să fie stabilită în raport

cu natura ilicita a utilizării, caz în care cuantumul acestei despăgubiri este stabilit

de lege la nivelul triplului remunerațiilor ce ar fi fost datorate în cazul unei

utilizări legale; instanța de apel a dezvoltat și alte argumente de natură a justifica

acest caracter sancționator (triplul remunerației legal datorate), în considerarea

caracterului ilicit al unei utilizări fără deținerea licenței neexclusive.

În

consecință, determinarea nivelului despăgubirilor s-a realizat

prin raportare la dispozițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996,

plecând de la valorile stabilite în raportul de expertiză și proporțional cu numărul

operelor muzicale ai căror compozitori sunt B.M. și K.J. din totalul operelor muzicale

utilizate în spectacolele din turneul pentru promovarea albumului „B.N.".

Astfel, prin raportul de expertiză s-a

stabilit, pe bază de documente, că încasările din bilete au fost următoarele: Arad

- 12.000 RON, Cluj - 15.000 RON, București - 118.880 RON, Constanța 23.040 RON,

Bistrița 18.000 RON și Pitești -18.000 RON.

Pentru Brăila, Brașov, Craiova și Iași

nu au existat documente care să ateste încasările din bilete, expertul determinând

valoarea veniturilor rezultate din vânzarea biletelor, aplicând prin analogie dispozițiile

art. 43 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și stabilind o valoare medie rezultată din

media valorilor obținute în celelalte 6 orașe.

Instanța de apel a constatat corectă această

aplicare prin analogie a dispozițiilor menționate, dar injustă includerea în această

medie a veniturilor obținute în București, întrucât niciunul dintre cele 4 orașe

pentru care trebuia determinată valoarea vânzărilor din bilete nu este comparabil

cu Bucureștiul, după cum nici nu s-a făcut dovada ca în vreunul din cele 4 orașe,

locul de desfășurare a concertului ar fi fost echivalent ca număr de locuri.

În

consecință, s-a apreciat că media în discuție trebuie realizată

între orașele asemănătoare ca număr de populație, așa încât au fost luate în calcul

doar veniturile obținute în Arad, Cluj, Constanta, Bistrița și Pitești, rezultând

astfel o medie de 17.208 RON.

Ca atare, instanța a stabilit că valoarea

totală a remunerațiilor ce ar fi fost datorate pentru toate cele 10 spectacole,

în cazul în care s-ar fi obținut licența și reclamanta ar fi gestionat drepturile

pentru toți autorii operelor muzicale utilizate în spectacolele în cauză, ar fi

fost de 8,5% x 273.752 RON = 23.268,92 RON.

Astfel cum s-a arătat, în prezenta cauză

reclamanta gestionează drepturile de autor doar pentru 4 din cele 28 de melodii

utilizate în spectacolele derulate, nivelul remunerațiilor ce ar fi fost datorate

reclamantei pentru utilizarea licită ar fi fost proporțional cu melodiile gestionate,

respectiv 23.268,92 RON: 28 x 4 - 3.324,13 RON.

Cum utilizarea celor 4 melodii s-a realizat

ilicit, fără obținerea unei autorizației-licență neexclusivă, despăgubirile cuvenite

celor doi autori menționați pentru încălcarea dreptului lor de autor, determinate

în condițiile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, au fost stabilite

ca fiind de 9.972,39 RON (3.324,13x3).

În

consecința, curtea de apel a constatat că pârâții datorează

reclamantei, în calitate de organ de gestiune a drepturilor de autor opere muzicale,

suma de 9.972,39 RON, cu titlu de despăgubiri pentru utilizarea fără drept, în lipsa

unei autorizații-licență, a operelor muzicale „X." - compozitor B.M., „Z.",

„Y." și „Q." - compozitor K.J., suma la care se adaugă TVA în cuantum

de 2.393,37 RON.

Prin urmare, constatând întemeiate, în

limitele expuse mai sus, apelurile împotriva sentinței apelate, Curtea a admis apelurile,

a schimbat în parte sentința apelată, a dispus obligarea pârâților, în solidar,

în calitate de co-organizatori ai spectacolelor din cadrul turneului de promovare

a albumului „B.N.", la plata către reclamanta a sumei de 12.365,76 RON.

Totodată, instanța de apel a menținut dispozițiile

sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive,

admiterea în parte a cererii principale și a cererii de chemare în judecată a altei

persoane, apreciind a fi corectă calificarea dată de tribunal acestei cereri ca

fiind o cerere completatoare a cererii principale, constatarea inexistenței autorizației-licență

neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ pentru spectacolele

din cadru turneului „B.N." organizat în octombrie 2006 și respingerea capătului

subsidiar al cererii principale.

De asemenea, au fost respinse ca nefondate

apelurile formulate de SC P.R. SRL împotriva încheierilor de ședință din 8

ianuarie 2008 14 martie 2008 și 23 aprilie 2008.

În

termen legal, împotriva acestei decizii au promovat recurs

reclamanta U.C.M.R.-A.D.A. și pârâtul PFM.M..

sale de recurs, prezintă situația de fapt reținută de instanța de apel, susținând,

în dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., că s-a făcut o greșită aplicare a legii la această situație de fapt, indicând

și normele de drept incidente.

a). Instanța de apel a realizat o împărțire

nelegală a remunerațiilor la un număr de 28 de piese muzicale, în condițiile în

care nu există niciun text legal care să dispună o astfel de modalitate de împărțire

a remunerațiilor; de altfel instanța nici nu a indicat norma de drept a cărei aplicare

a facut-o.

Or, art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 8/1996 prevede în mod expres durata utilizării operelor muzicale drept criteriu

de repartizare a remunerațiilor; tocmai de aceea, unul dintre capetele cererii principale

îl constituia obligarea pârâtei să furnizeze informațiile privind durata efectivă

(reală) a operelor muzicale comunicate public în cadrul spectacolelor în litigiu,

informații care nu i-au fost comunicate nici până în prezent.

b). Recurenta mai susține că decizia atacată

este dată și cu încălcarea art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, cu modificările

și completările ulterioare și art. 969 și urm. din vechiul C. civ.

Autorii operelor muzicale comunicate public

în spectacolele în litigiu sunt membrii U.C.M.R.-A.D.A., iar operele acestora fac

parte din repertoriul gestionat colectiv de către U.C.M.R.; totodată, Statutul U.C.M.R.-A.D.A.

reprezintă un contract de asociere opozabil tuturor membrilor asociați; în egală

măsură hotărârile Adunării Generale ale U.C.M.R.-A.D.A. sunt obligatorii pentru

toți autorii acelor opere muzicale (art, 23 din O.G. nr. 26/2000).

Statutul U.C.M.R.-A.D.A. (contract al membrilor

asociați), în forma în vigoare la data spectacolelor în litigiu, prevedea o serie

de limitări ale exercitării individuale a prerogativelor dreptului patrimonial de

autor în sensul că: U.C.M.R.-A.D.A. are dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice

utilizarea operelor muzicale din repertoriu sau prin comunicare publică (art. 5.3

lit. a) din statut); U.C.M.R.-A.D.A. este cea care are dreptul de a colecta remunerațiile

pentru comunicarea publică a operelor muzicale (art. 6.1 lit. d); Repartizarea remunerațiilor

se face de către U.C.M.R.-A.D.A. potrivit regulilor statutare care includ printre

altele: principiul repartizării proporționale cu durata reală a utilizării, cotele

convenționale sau, după caz, statutare de repartizare a remunerațiilor între mai

mulți autori ai unei opere (art. 6.3, 6.3 4 și dispoziții finale ale art. 6.3).

Pe de altă parte, autorii operelor în litigiu

sunt membri ai U.C.M.R.-A.D.A. și au obligația de a contribui la acoperirea cheltuielilor

de funcționare a U.C.M.R.-A.D.A., în interesul tuturor membrilor, sub forma unei

cote părți de 10% din remunerațiile în litigiu (art. 4.7 lit. d) și art. 6.5

lit. a);

Potrivit art. 6.3. lit. b

1

)

din statutul U.C.M.R.-A.D.A., operelor muzicale în spectacole și concerte le sunt

repartizate și remunerații din fondul comun (comunicare publică în scop ambiental),

aspect ignorat de către instanța de apel.

În

consecință, recurenta arată că instanța de apel a încălcat

aceste dispoziții legale și statutare și a realizat o împ