ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2012

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penala nr. 324/s din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov, secția penală, a dispus următoarele: În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a condamnat inculpatului S.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În temeiul art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta săvârșită la data de 14/15 iunie 2009, în dauna Stației R.E. din comuna Belin județul Covasna). În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2) 1 lit. a) și b) C. pen.

a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la tentativa de tâlhărie (fapta săvârșită la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC „A. București” SA, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea). În temeiul art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. a condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (faptă săvârșită la data de 05/06 aprilie 2009 în dauna Agenției Loto Prono Săcele). În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele menționate anterior, aplicând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul S.I.

să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 23 septembrie 2009 la 22 octombrie 2009 și de la 24 noiembrie 2010 la zi. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) și i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 09/10 septembrie 2009, în dauna SC „R. SRL Brașov). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și alin. (2) 1 lit. a), b) și e) C. pen. (fapta săvârșită la data de 12/13 septembrie 2010, în dauna SC „H.L.V.T." SRL Tălmaciu și SC „W.S. SRL Tălmaciu). În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL Brașov); În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

(fapta săvârșită la data de 21/22 iulie 2009 în dauna SC M.M.C. SRL Feldioara). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 11/12 noiembrie 2010, în dauna SC G.G. SRL Codlea) Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel, printre alții, inculpatul S.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. 5708/62/2011. La termenul din data de 18 ianuarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Brașov, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților în temeiul art. 300 2 combinat cu art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. A respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I. Împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5708/62/2011, a declarat recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen.

și dispoziția Curții de Apel Brașov dată în încheierea atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: /. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui ca a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului. Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive". Cu privire la faptele săvârșite de inculpat s-a reținut că: în noaptea de 14/15 iunie 2009, în jurul orei 23:50, inculpatul S.I., împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns purtând mănuși, prin forțarea ușii de acces în camera tehnică a Stației R.E. din comuna Belin județul Covasna, de unde au sustras o casă de bani metalică conținând 6609 lei și suma de 2000 lei din casa de marcat, în total 8609 lei; În noaptea de 21/22 iulie 2009, inculpatul S.I., împreună cu M.I.D.

și alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin tăierea gardului împrejmuitor și forțarea ferestrelor în incinta SC M.M.C. SRL din comuna Feldioara, județul Brașov, de unde au sustras un fișet metalic conținând acte și documente, provocând un prejudiciu în valoare de 4000 lei; În noaptea de 25/26 iunie 2009, inculpații S.I., O.R.M. și G.A. au pătruns prin forțarea și dislocarea ferestrei termopan și escaladare în incinta SC P. SRL din Brașov, de unde au sustras o casă de bani, conținând suma de 7.637 lei, 10 telefoane mobile marca Nokia 1208, băuturi, cafea și alte obiecte în valoare totală de 10.000 lei; În noaptea de 11/12 noiembrie 2010, inculpații S.I., O.R.M., M.C. și o altă persoană rămasă neidentificată, s-au deplasat cu autoturismul Audi 80 cu numărul de înmatriculare, condus de S.I., la Codlea, unde în timp ce acesta a rămas în afara unității, de pază, a pătruns alături de M.C.

și cea de-a treia persoană, mascați cu cagule, purtând mănuși și înarmați cu bâte, prin dislocarea unui perete poliuretanic, în incinta abatorului aparținând SC „G.G." SRL Codlea, de unde au sustras 10 telefoane mobile marca Nokia 2330 Black, suma de 2000 lei și produse din abator, cauzând un prejudiciu de 9500 Euro; în noaptea de 23/24 noiembrie 2010, inculpații S.I., O.R.M., M.C. și G.A., s-au deplasat cu autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare condus de S.I., la Codlea, unde în timp ce acesta a rămas în afara unității, de pază, a pătruns alături de M.C. și G.A., mascați cu cagule pe cap, prin forțarea lacătului, spargerea geamului ușii de acces și folosirea oaselor animale pentru liniștirea câinilor de pază în incinta SC „A.

București” SA, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea, cu intenția de a sustrage bunuri și, fiind surprinși de paznicul I.D., l-au agresat, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, l-au imobilizat și apoi au fugit datorită sosirii organelor de poliție; În noaptea de 12/13 septembrie 2010, inculpații S.I., O.R.M. și M.C. mascați cu cagule și înarmați cu leviere, au pătruns prin dislocarea unei ferestre, în incinta SC „H.l.V.T." SRL din localitatea Talmaciu, județul Sibiu și, fiind surprinși de paznicul C.I. l-au agresat, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale, inclusiv pierderea a doi dinți, l-au dezbrăcat și l-au legat și au sustras prin efracție din casieria unității un seif metalic, conținând sumele de 7.316 lei și 550 Eiro, precum și facturi și chitanțe ale societății; În noaptea de 05/06 aprilie 2009, inculpatul S.I.

împreună cu M.I. și alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin forțarea ușii de acces și tăierea lacătului în incinta SC C.A. SRL - Agenția Loto Prono Săcele, cu intenția de a sustrage casa de bani, fără a sustrage însă bunuri ori valori, întrucât au fost surprinși de un echipaj de poliție care efectua serviciul de patrulare în zonă. În raport de modul de operare a activității infracționale precizat anterior, dar și în raport de împrejurările comiterii faptelor, cât și faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pe care inculpatul Ie-a săvârșit, au limite mai mari de 4 ani închisoare, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei presupuși ca autori ai faptelor respective. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 2 coroborat cu art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează această faptă, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

în același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă. II. Cu privire la dispoziția Curții de Apel Brașov prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul S.I., Înalta curte constată că și această dispoziție este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Or, unele infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul S.I. cuprind limite de pedeapsă ce depășesc cuantumul de 18 ani închisoare, împrejurare care împiedică controlul judiciar cu privire la soluționarea pe fond a cererii de liberare provizorie având în vedere că nu sunt întrunite condițiile liberării din perspectiva textului procedural menționat anterior. Astfel că, și cu privire la această dispoziție Curtea de Apel Brașov a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Înalta Curte, conform art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5708/62/2011. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5708/62/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.