ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 324/s din 25 noiembrie 2011,

Tribunalul Brașov, secția penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la

art. 323 C. pen. a condamnat inculpatului S.I. la o pedeapsă de 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta săvârșită

la data de 14/15 iunie 2009, în dauna Stației R.E. din comuna Belin județul

Covasna).

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la tentativa de tâlhărie (fapta

săvârșită la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC „A. București” SA,

Centrul de Hibridare și Selecție Codlea).

În temeiul art. 20 raportat la art. 208 alin. (1),

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. a condamnat același inculpat, la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la furt calificat (faptă săvârșită la data de 05/06 aprilie 2009 în

dauna Agenției Loto Prono Săcele).

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b)

C. pen. a contopit pedepsele menționate anterior, aplicând pedeapsa cea mai

grea de 7 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, urmând ca

inculpatul S.I. să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 23 septembrie 2009

la 22 octombrie 2009 și de la 24 noiembrie 2010 la zi.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul S.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a),

c), g) și i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 09/10 septembrie 2009, în

dauna SC „R. SRL Brașov).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și alin.

(2)

1

lit. a), b) și e) C. pen. (fapta săvârșită la data de 12/13

septembrie 2010, în dauna SC „H.L.V.T." SRL Tălmaciu și SC „W.S. SRL

Tălmaciu).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a),

g), i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL

Brașov);

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru comiterea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a),

g) și i) C. pen. (fapta săvârșită la data de 21/22 iulie 2009 în dauna SC M.M.C.

SRL Feldioara).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat, pentru infracțiunea de

complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă săvârșită la

data de 11/12 noiembrie 2010, în dauna SC G.G. SRL Codlea)

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel,

printre alții, inculpatul S.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. 5708/62/2011.

La termenul din data de 18 ianuarie 2012, fixat pentru

judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel

Brașov, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut

starea de arest a inculpaților în temeiul art. 300

2

combinat cu art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., pronunțând încheierea atacată cu

recurs în prezenta cauză.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.

Împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

5708/62/2011, a declarat recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate,

cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

și dispoziția Curții de Apel Brașov dată în încheierea atacată, constată că

recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

/. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la

libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această

regulă, există însă excepția privării licite de libertate,

circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și

limitativ de dispozițiile art. 5

paragraful 1 lit. c). Potrivit textului

invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau

reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,

atunci când există motive verosimile de a

bănui

ca a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede

în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o

infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia, în materia privării de

libertate, Convenția trimite, în esență, legislația națională și la

aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca,

arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de

fond

și de procedură prevăzute de legea

națională, care, la rândul lor, trebuie să

fie compatibile cu dispozițiile convenției și să asigure protejarea

individului

împotriva arbitrariului.

Altfel spus, să se

poată demonstra că detenția acelei persoane este

conformă cu scopul

prevăzut de art. 5 paragraful 1.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată

respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și

exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive".

Cu privire la

faptele săvârșite de inculpat s-a reținut că:

în noaptea de 14/15 iunie

2009, în jurul orei 23:50, inculpatul S.I., împreună cu alte persoane rămase

neidentificate, au pătruns purtând mănuși, prin forțarea ușii de acces în

camera tehnică a Stației R.E.

din comuna

Belin județul Covasna, de unde au sustras o casă de bani

metalică

conținând 6609 lei și suma de 2000 lei din casa de marcat, în total 8609 lei;

În noaptea de

21/22 iulie 2009, inculpatul S.I., împreună cu

M.I.D. și alte persoane rămase neidentificate, au pătruns

prin

tăierea gardului împrejmuitor și forțarea ferestrelor în incinta SC M.M.C.

SRL din comuna Feldioara, județul Brașov, de

unde au

sustras un fișet metalic conținând acte și documente, provocând

un prejudiciu în valoare de 4000 lei;

În noaptea de

25/26 iunie 2009, inculpații S.I., O.R.M.

și G.A. au pătruns prin forțarea și dislocarea ferestrei

termopan

și escaladare în incinta SC P. SRL din Brașov, de unde au sustras o casă de

bani, conținând suma de 7.637 lei, 10 telefoane mobile marca Nokia 1208,

băuturi, cafea și alte obiecte în valoare totală de 10.000 lei;

În noaptea de 11/12 noiembrie 2010, inculpații S.I., O.R.M.,

M.C. și o altă persoană rămasă neidentificată, s-au deplasat cu autoturismul

Audi 80 cu numărul de înmatriculare, condus de S.I., la Codlea, unde în timp ce

acesta a rămas în afara unității, de pază, a pătruns alături de M.C. și cea

de-a treia persoană, mascați cu cagule, purtând mănuși și înarmați cu bâte,

prin dislocarea unui perete poliuretanic, în incinta abatorului aparținând SC „G.G."

SRL Codlea, de unde au sustras 10 telefoane mobile marca Nokia 2330 Black, suma

de 2000 lei și produse din abator, cauzând un prejudiciu de 9500 Euro;

în noaptea de 23/24 noiembrie 2010, inculpații S.I., O.R.M.,

M.C. și G.A., s-au deplasat cu autoturismul marca VW Passat cu numărul de

înmatriculare condus de S.I., la Codlea, unde în timp ce acesta a rămas în

afara unității, de pază, a pătruns alături de M.C. și G.A., mascați cu cagule pe

cap, prin forțarea lacătului, spargerea geamului ușii de acces și folosirea

oaselor animale pentru liniștirea câinilor de pază în incinta SC „A. București”

SA, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea, cu intenția de a sustrage bunuri

și, fiind surprinși de paznicul I.D., l-au agresat, cauzându-i leziuni

corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, l-au

imobilizat și apoi au fugit datorită sosirii organelor de poliție;

În noaptea de 12/13 septembrie 2010, inculpații S.I., O.R.M.

și M.C. mascați cu cagule și înarmați cu leviere, au pătruns prin dislocarea

unei ferestre, în incinta SC „H.l.V.T." SRL din localitatea Talmaciu,

județul Sibiu și, fiind surprinși de paznicul C.I. l-au agresat, cauzându-i

leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri

medicale, inclusiv pierderea a doi dinți, l-au dezbrăcat și l-au legat și au

sustras prin efracție din casieria unității un seif metalic, conținând sumele

de 7.316 lei și 550 Eiro, precum și facturi și chitanțe ale societății;

În noaptea de 05/06 aprilie 2009, inculpatul S.I.

împreună cu M.I. și alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin

forțarea ușii de acces și tăierea lacătului în incinta SC C.A. SRL - Agenția

Loto Prono Săcele, cu intenția de a sustrage casa de bani, fără a sustrage însă

bunuri ori valori, întrucât au fost surprinși de un echipaj de poliție care

efectua serviciul de patrulare în zonă.

În raport de modul de operare a activității

infracționale precizat anterior, dar și în raport de împrejurările comiterii

faptelor, cât și faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pe

care inculpatul Ie-a

săvârșit, au limite mai

mari de 4 ani închisoare, lăsarea în libertate a acestuia

prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment

de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a justiției.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă

cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă

că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție

de

gravitatea faptei. Sub acest aspect,

existența pericolului public poate rezulta,

între altele, din însuși

pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din

reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea

comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în

lipsa unei reacții ferme față de cei presupuși ca

autori ai faptelor respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că

sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în

continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării

preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar

pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor,

modalitatea

concretă de săvârșire, gradul

crescut de pericol social ce caracterizează

această faptă, durata

detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.5

paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că

menținerea detenției provizorii este licită,

respectându-se

legislația internă și prevederile Convenției Europene a

Drepturilor

Omului.

în același sens, Înalta

Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii

arestării preventive nu

alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat

într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în

dispozițiile și limitele legii.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în prezenta

cauză, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură

preventivă mai puțin severă.

II.

Cu privire

la dispoziția Curții de Apel Brașov prin care s-a respins, ca

inadmisibilă,

cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată

de inculpatul S.I., Înalta curte constată că și

această dispoziție este

întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) C.

proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor

săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Or, unele infracțiuni pentru care este cercetat

inculpatul S.I. cuprind limite de pedeapsă ce depășesc cuantumul de 18 ani

închisoare, împrejurare care împiedică controlul judiciar cu privire la

soluționarea pe fond a cererii de liberare provizorie având în vedere că nu

sunt întrunite condițiile liberării din perspectiva textului procedural

menționat anterior.

Astfel că, și cu privire la această dispoziție Curtea

de Apel Brașov a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Înalta Curte, conform art. 385

15

alin. (1)

pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursurile declarate de

inculpatul S.I. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5708/62/2011.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei

hotărâri.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

S.I. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 5708/62/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.