ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 04 septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 5708/62/2011, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților: S.I. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 25 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Brașov), O.R.M. (deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 25 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Brașov), M.C. (deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 25 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Brașov) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. Săcele fără încuviințarea instanței.

În baza art. 145 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. proc. pen., a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la poliția de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului Săcele, conform programului de supraveghere întocmit de această instituție sau ori de câte ori sunt chemați; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu ia legătura unul cu celălalt. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc.

pen. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că deși măsura arestării preventive a fost legală și temeinică la momentul luării ei, în prezent menținerea ei nu mai este necesară, garanția desfășurării cauzei în continuare în bune condiții putând fi realizată și prin aplicarea altor măsuri preventive față de inculpați, neprivative de libertate. În ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

s-a reținut că la dosar există date din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpații pot fi autorii infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea lor, iar cuantumul pedepselor prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani închisoare; în cauză s-a pronunțat o hotărâre parțială de condamnare, nedefinitivă pentru cei trei inculpați; cu toate acestea, prin prisma duratei mari a arestării preventive a inculpaților starea de pericol concret pe care o reprezintă lăsarea în libertate a acestora pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil, astfel că cea de-a doua condiție impusă de textul de lege menționat nu mai este îndeplinită, situație care impune aplicarea față de inculpați a altor măsuri preventive mai ușoare.

S-a mai reținut că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt dintre cele mai grave iar gradul de complexitate a cauzei este unul ridicat, dată fiind tocmai natura infracțiunilor și numărul mare al părților implicate în cauză, însă, nu trebuie confundate noțiunile de „termen rezonabil de judecare a unei cauze” (drept recunoscut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) cu judecarea unei persoane arestate sau deținute „într-un termen rezonabil” la care face referire art. 5 parag. 3. Dacă dispoziția cuprinsă în art. 6 parag. 1 se întinde asupra tuturor justițiabililor și are ca scop să îi protejeze împotriva duratei excesive a procedurii iar în materie penală ea vizează în mod special să evite prelungirea pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului, art. 5 parag.

3 se referă la persoanele aflate în detenție preventivă și cere o diligență sporită pentru procedurile de acest tip. Tocmai din acest punct de vedere intervalul prevăzut de art. 5 se deosebește de cel prevăzut de art. 6; pe altă parte, chiar dacă durata procesului penal nu depășește limitele considerate rezonabile, cea a detenției o poate face. Ținând seama de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptelor până în prezent, de stadiul în care se află judecarea cauzei, Curtea de apel a apreciat că rezonanța socială a infracțiunilor imputate inculpaților s-a diminuat, astfel încât în prezent nu se mai poate susține că, prin lăsarea lor în libertate, inculpații ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, a apreciat că toate aspectele învederate, coroborate cu datele cuprinse în referatele de evaluare întocmite din dispoziția instanței de apel conduc la concluzia că inculpații prezintă garanții suficiente în sensul că, lăsați în libertate, nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult, s-a constatat că, deși nu au încetat, au intervenit schimbări în privința motivelor care au justificat privarea de libertate a celor trei inculpați; raportat la durata mare de timp în care inculpații S.I., O.R.M. și M.C.

au fost arestați și la împrejurarea că în cauză mai sunt necesare acte de cercetare judecătorească pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele care conduc inevitabil la prelungirea procedurii, persistența motivelor plauzibile de a crede că ei au săvârșit infracțiunile reținute în sarcină prin actul de sesizare al instanței și gravitatea faptelor de care sunt acuzați nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate a acestora, prelungirea ei în continuare depășește limitele rezonabile impuse de art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Brașov solicitând menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților S.I., O.R.M. și M.C. Recursul declarat este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când se schimbă temeiurile care au determinat luarea măsurii. Arestarea inculpaților a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: S.I., pentru comiterea infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; tentativă la „furt calificat” prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 05/06 aprilie 2009 în dauna Agenției Loto Săcele); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 14/15 iunie 2009, în dauna benzinăriei din comuna Belin, județul Covasna); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL Brașov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (săvârșită la data de 21/22 iulie 2009 în dauna SC M.M.C. SRL Feldioara); „furt calificat cu consecințe deosebit de grave” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) și alin. (4) C. pen.

(faptă săvârșită la data de 09/10 septembrie 2009, în dauna SC R. SRL Brașov); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și e) C. pen. (săvârșită la data de 12/13 septembrie 2010, în dauna SC H.T. SRL Tălmaciu și SC W. SRL Tălmaciu); complicitate la „furt calificat” prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă săvârșită la data de 11/12 noiembrie 2010, în dauna SC G.G. SRL Codlea) și complicitate la „tentativă la tâlhărie” prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) C. pen. (faptă săvârșită la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC A. SA București, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

O.R.M., pentru comiterea infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat „prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă comisă în data de 25/26 iunie 2009, în dauna SC P. SRL Brașov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 acte materiale (fapte comise în data de 08/09 iulie 2009, în dauna SC T.M. SRL, SC A.S.C. SRL, SC M.P. SRL și SC E.M. SRL din Brașov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

(faptă comisă la data de 05/06 august 2009, în dauna SC A.A.T.C. SA Ghimbav); „furt calificat cu consecințe deosebit de grave” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) și i), alin. (4) C. pen. (faptă comisă în data de 09/10 septembrie 2009, în dauna SC R. SRL Brașov); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (faptă comisă la data de 02/03 noiembrie 2010, în dauna SC D.M.P. SRL Brașov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c), g) și i) C. pen. (săvârșită la data de 11/12 noiembrie 2010 în dauna SC G.G. SRL Codlea); „tentativă la tâlhărie” prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (faptă comisă la data de 23/24 noiembrie 2010, în dauna SC A. SA București, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (faptă comisă la data de 06/07 septembrie 2010 în dauna SC S. SA); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC A.G. SRL); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC C.M.P.

SRL); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), b) și e) C. pen. (faptă comisă la data de 12/13 septembrie 2010 în dauna SC H.T. SRL Tălmaciu) și „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (săvârșită la data de 14/15 octombrie 2010, în dauna SC T. SA Miercurea Sibiului), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. M.C., pentru comiterea infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen.

(faptă comisă la data de 02/03 noiembrie 2010, în dauna SC D.M.P. SRL Brașov); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), b), c), g) și i) C. pen. (săvârșită la data de 11/12 noiembrie 2010 în dauna SC G.G. SRL Codlea); „tentativă la tâlhărie” prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (faptă comisă la data de 23/24 noiembrie 2010 în dauna SC A. SA București, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (faptă comisă la data de 06/07 septembrie 2010 în dauna SC S. SA); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

și „distrugere” prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC A.G. SRL); „furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă comisă la data de 10/11 septembrie 2010 în dauna SC C.M.P. SRL); „tâlhărie” prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), b) și e) C. pen. (faptă comisă la data de 12/13 septembrie 2010 în dauna SC H.T. SRL Tălmaciu); complicitate la „furt calificat” prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (săvârșită la data de 14/15 octombrie 2010, în dauna SC T. SA Miercurea Sibiului) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut, în esență, că în cursul nopții de 23/24 noiembrie 2010, inculpații, împreună cu inculpatul G.A., s-au deplasat cu autoturismul condus de S.I., la SC A. SA București, Centrul de Hibridare și Selecție Codlea, unde, în timp ce inculpatul S.I. a rămas afară asigurând paza, ceilalți inculpați au pătruns în interiorul societății purtând cagule pe față și mănuși în mâini, prin forțarea lacătului, spargerea geamului ușii de acces și după hrănirea câinilor de pază, cu intenția de a sustrage bunuri și, fiind surprinși de paznicul I.D., pe care l-au agresat și imobilizat de un scaun legându-l de mâini și de picioare cu cabluri de alimentare, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, după care au început să caute bunuri pe care să le sustragă și apoi au fugit, fiind surprinși de către organele de poliție.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. lit. d) și f) C. proc. pen., arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și dacă inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin sentința penală nr. 324/S din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov a dispus: - condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare; - condamnarea inculpatului O.R.

la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare; - condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare. Înalta Curte reține că, în raport de faptele presupus a fi săvârșite de inculpați, condițiile prevăzute de art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen. sunt îndeplinite și constată că în mod greșit prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au modificat. Astfel că apreciem că de la ultima menținere a arestării dispusă în cauză nu a intervenit vreun element nou care să impună lăsarea în libertate a inculpaților.

De altfel, prin faptele inculpaților s-a adus atingere gravă relațiilor sociale privind apărarea dreptului la proprietate, respectiv relațiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei, astfel că lăsarea în libertate a inculpaților este de natură să inducă în rândul cetățenilor societății un sentiment de nesiguranță că pot deveni și ei victime unor astfel de fapte antisociale; lăsarea în libertate a inculpaților poate să constituie un motiv de sporire a neîncrederii cetățenilor în actul de justiție, în incapacitatea organelor abilitate ale statului de a restabili ordinea de drept încălcată. Gradul de pericol social crescut rezidă din modalitatea de comitere a faptelor, urmările produse, periculozitatea acestora, antecedența acestora, anterior au săvârșit același gen de infracțiuni pentru care au fost condamnați.

Aprecierea duratei rezonabile a detenției potrivit art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se analizează in concreto în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. În cauză, nu se poate vorbi de o depășire a termenului rezonabil atâta timp cât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni complexe, care pentru aflarea adevărului, sunt necesare administrarea unor probe pertinente și concludente și față de complexitatea cauzei nu se poate trage concluzia că a fost depășită durata rezonabilă a măsurii preventive, nefiind vorba de o inactivitate a organelor judiciare. Mai mult, condamnarea în primă instanță a inculpaților, chiar nedefinitivă, pentru săvârșirea infracțiunilor ce a dus la arestarea acestora în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. d) și f) C. proc.

pen., justifică menținerea arestării inculpaților și prin prisma art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului respectiv „dacă este deținut legal în baza condamnării pronunțată de un tribunal competent”. Pe cale de consecință, în baza prevederilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de Parchet va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată și, rejudecând, în temeiul prevederilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 160 b C. proc. pen. se va menține măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din 04 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 5708/62/2011, privind pe inculpații S.I., O.R.M. și M.C. Casează, în parte, încheierea atacată și, pe fond, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., mențiune starea de arest a inculpaților S.I., O.R.M. și M.C. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile pentru apărarea din oficiu pentru intimații-inculpați O.R.M.

și M.C., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2012.