ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1974/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1974/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față
în baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din 8 mai 2011 a Curții de Apel București,
secția a II-a penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.D.
pe o durată de 25 zile, începând de la 9 mai 2011 până la 2 iunie 2011,
inclusiv și s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Față de
persoana solicitată, autoritățile judiciare române au
emis un mandat de executare al pedepsei închisorii, respectiv MEPI
nr.
353 din 05 mai 2011 emis de Tribunalul Maramureș în baza sentinței penale nr. 300
din 15 iulie 2010, pentru executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni
închisoare. în raport de această situație s-a pus problema incidenței art. 97
din legea specială, privind predarea amânată sau condiționată, fiind întemeiată
solicitarea Ministerului Public de emitere a unei adrese către autoritățile
judiciare austriece, prin care să li se aducă la cunoștință acestora situația
existentă și să li se solicite să își precizeze poziția, în raport de această
împrejurare.
De asemenea,
instanța a solicitat autorităților străine să precizeze dacă data emiterii
actului intern în baza căruia s-a emis mandatul european de arestare este
aceeași cu data mandatului
european de
arestare - 22 aprilie 2011 - întrucât la momentul întocmirii
referatului
cu sesizare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în urma
verificărilor telefonice, s-a comunicat o altă dată a actului intern în baza
căruia s-a emis mandatului european, respectiv 25 martie 2011. Totodată, s-a
solicitat să se precizeze dacă emitentul mandatului intern care a stat la baza
mandatului
european de arestare este tot
Parchetul din Graz și să se comunice,
în măsura în care dețin, alte date
de identificare ale persoanei
solicitate,
în afara celor cuprinse în mandatul european.
Cât privește
solicitarea Ministerului Public de arestare a persoanei solicitate pentru 25 de
zile, Curtea a constatat că este întemeiată, prin prisma dispozițiilor art. 90
alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în raport de faptul că urmează a se amâna
cauza în vederea obținerii informațiilor și relațiilor suplimentare mai sus
menționate, fiind avute în vedere la alegerea măsurii aceleași aspecte ca și
cele expuse în încheierea din 4 mai 2011, prin care s-a luat măsura arestării
persoanei solicitate, în procedura semnalării, pe o durată de 5 zile.
Împotriva
dispoziției de arestare, a declarat recurs persoana
solicitată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea
lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a dispus, în mod corect,
arestarea persoanei solicitate.
Din economia
dispozițiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea
nr. 222/2008, rezultă că, în cazul
în care
persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa,
atunci când
judecătorul apreciază necesar să acorde un termen
pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei
solicitate
în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune
prin încheiere motivată.
În raport cu
dispozițiile legale, mai sus-menționate, se constată că, în vederea obținerii
informațiilor și relațiilor suplimentare solicitate de instanță, instanța de
fond a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ
condițiile pentru arestarea persoanei solicitate în această fază prealabilă
punerii în executare a mandatului european de arestare.
Pentru aceste
considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de
recurentul persoană solicitată T.D.D., cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată T.D.D. împotriva
încheierii din 8 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
pronunțată în dosar nr. 4181/2/2011 (1722/2011).
Obligă
recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 12 mai 2011.