ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5301/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării raportului de evaluare nr. 47628/G/II/13 aprilie 2011 întocmit de pârâtă, formulată de reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că, prin raportul de evaluare emis de pârâtă la data de 13 aprilie 2011 în lucrarea nr. 47628/G/II/13 aprilie 2011, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. f) și art. 17 alin. 4 din Legea nr. 176/2010, sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamantă a infracțiunilor prevăzute de art. 18 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 253 1 din C. pen., precum și comunicarea către reclamantă a unui exemplar al raportului de evaluare în termen de 5 zile de la data întocmirii.

Prima instanță a constatat că, în partea descriptivă a situației de fapt ce face parte integrantă din cuprinsul raportului de evaluare, s-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2011, în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, instituția pârâtă s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că reclamanta a acumulat împreună cu familia o avere care poate depăși veniturile realizate și nu a respectat regimul juridic al conflictului de interese. Examinând dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a apreciat că actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție reprezintă, în drept, un act de sesizare a organului de urmărire penală, potrivit art. 221 C. proc.

pen., care nu prezintă trăsăturile specifice ale unui act administrativ în înțelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate fi cenzurat pe calea acțiunii în contencios administrativ. Împotriva încheierii instanței de fond, reclamanta V.M. a declarat, în termenul legal, recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a apreciat în recurs că prima instanță deși a făcut aprecieri cu privire la inadmisibilitatea atacării raportului de evaluare, această excepție nu a fost pusă în discuția părților fiind apreciată ca un mijloc de apărare al pârâtei. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Prin încheierea recurată Curtea de Apel București a respins cererea formulată de recurenta-reclamantă ca neîntemeiată.

S-a reținut că prin actul a cărui suspendare se solicită - raport de evaluare - conform art. 8 și 10 din Legea nr. 176/2010 s-a procedat la informarea persoanei evaluate respectiv a recurentei cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a averii dobândite în timpul exercitării funcției publice. Corect s-a interpretat de către instanța fondului faptul că acest raport de evaluare nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nu produce efecte juridice prin el însuși, cu reprezintă doar o sesizare a parchetului în vederea efectuării cercetărilor. Conform Legii nr. 176/2010 persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese în termen de 15 zile la instanța de contencios administrativ.

Actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este un act de sesizare a organelor de urmărire penală și prin urmare nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, încheierea atacată este legală și temeinică în raport de motivele de recurs invocate, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de V.M. împotriva încheierii din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.