ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5301/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 iunie 2011, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins

cererea de suspendare a executării raportului de evaluare nr. 47628/G/II/13

aprilie 2011 întocmit de pârâtă, formulată de reclamanta V.M., în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut faptul că, prin raportul de

evaluare emis de pârâtă la data de 13 aprilie 2011 în lucrarea nr.

47628/G/II/13 aprilie 2011, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. f) și art. 17

alin. 4 din Legea nr. 176/2010, sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în vederea efectuării

de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamantă a infracțiunilor

prevăzute de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 253

1

din C. pen., precum și comunicarea către reclamantă a unui exemplar al

raportului de evaluare în termen de 5 zile de la data întocmirii.

Prima instanță a constatat că, în partea descriptivă

a situației de fapt ce face parte integrantă din cuprinsul raportului de

evaluare, s-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2011, în temeiul art. 12 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.

144/2007, instituția pârâtă s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că

reclamanta a acumulat împreună cu familia o avere care poate depăși veniturile

realizate și nu a respectat regimul juridic al conflictului de interese.

Examinând

dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a apreciat că actul de

constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție reprezintă, în drept,

un act de sesizare a organului de urmărire penală, potrivit art. 221 C. proc.

pen., care nu prezintă trăsăturile specifice ale unui act administrativ în

înțelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât

nu poate fi cenzurat pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva încheierii

instanței de fond, reclamanta V.M. a declarat, în termenul legal, recurs,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita

aplicare a legii.

S-a apreciat în

recurs că prima instanță deși a făcut aprecieri cu privire la inadmisibilitatea

atacării raportului de evaluare, această excepție nu a fost pusă în discuția

părților fiind apreciată ca un mijloc de apărare al pârâtei.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului

și motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea

recurată Curtea de Apel București a respins cererea formulată de

recurenta-reclamantă ca neîntemeiată.

S-a reținut că prin

actul a cărui suspendare se solicită - raport de evaluare - conform art. 8 și

10 din Legea nr. 176/2010 s-a procedat la informarea persoanei evaluate

respectiv a recurentei cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a

averii dobândite în timpul exercitării funcției publice.

Corect s-a

interpretat de către instanța fondului faptul că acest raport de evaluare nu

este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, nu produce efecte juridice

prin el însuși, cu reprezintă doar o sesizare a parchetului în vederea

efectuării cercetărilor.

Conform Legii nr. 176/2010

persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a

conflictului de interese în termen de 15 zile la instanța de contencios

administrativ.

Actul de constatare

prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, este un act de sesizare a organelor de urmărire penală și prin

urmare nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ conform

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare,

încheierea atacată este legală și temeinică în raport de motivele de recurs

invocate, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de

V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de V.M. împotriva încheierii din 29 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.