ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2549/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/l5.07.2015, fiind nelegal.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 24 din 12 ianuarie 2016, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., susținând că în mod eronat prima instanță a apreciat că pentru a fi admisibilă acțiunea formulată împotriva raportului de evalure, este necesar ca prin acesta să se constate un conflict de interese sau o stare de incompatibilitate. În cauză, s-a apreciat în mod greșit faptul că raportul de evaluare contestat nu este act administrativ, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecata cauzei pe fond.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, susținând că în mod corect prima instanță a reținut că raportul de evaluare poate fi contestat doar în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, or, în cauză este vorba despre un act de sesizare a Comisiei de cercetare a averilor în vederea declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 115/1996.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de Evaluare nr. x/l5.07.2015, prin care intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative, potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010. Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, reținând, în esență, că raportul de evaluare contestat nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe de altă parte au fost avute în vedere prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ." Din prevederile legale menționate rezultă că raportul de evaluare poate fi atacat dacă prin acesta s-a constatat un conflict de interese sau o stare de incompatibilitate. Or, prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control, constatarea diferenței semnificative prevăzute de art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută de reclamantă, așadar, nu s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantei prevăzută art. 17 alin. (6) din aceeași lege. În aceste condiții, raportul de evaluare atacat reprezintă un act de sesizare a Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici. Prin urmare, nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, pentru că nu produce efecte juridice prin el însuși, nu creează, nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice. Pe de altă parte, în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se prevede: "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară." Rezultă astfel că în cazul sesizării Comisiei de cercetare a averilor, în temeiul art. 18 din Legea nr. 176/2010, este vorba despre o procedură specială, reglementată de Legea nr. 115/1996, în cadrul căreia i se dă posibiliatea persoanei verificate să formuleze critici de nelegalitate a actului de sesizare, fiind respectate principiile privind accesul la justiție și dreptul la apărare. În concluzie, raportul de evaluare contestat în prezenta cauză nu poate fi cenzurat pe calea acțiunii în contencios administrativ, potrivit Legii nr. 176/2010, analiza acestui act fiind de competența Comisiei de cercetare a averilor, care va pronunța o soluție, prin ordonanță motivată, potrivit art. 104 din Legea nr. 115/1996, care la rândul ei va putea fi supusă controlului judiciar. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.