ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4016/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.B.G. a chemat în judecată Autoritatea

Nationala de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună suspendarea executării Raportului de evaluare întocmit la

21 decembrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâtei să

retragă de pe pagina sa de internet Comunicatul privind constatarea stării de

incompatibilitate a reclamantului.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin postarea pe internet a comunicatului respectiv i

se aduce un prejudiciu continuu de imagine și se induce prezumția de vinovăție,

fiind pus în situația de a demonstra nevinovăția.

La data de 26

ianuarie 2012, reclamantul și-a completat acțiunea sub aspectul motivelor

invocate pentru suspendarea executării „Raportului de evaluare”.

Astfel, referitor la

cazul bine justificat, reclamantul a invocat următoarele:

- încălcarea

dreptului la apărare prin faptul că pârâta nu a dat curs cererii sale de a fi

informat cu privire la temeiul de drept și la documentele analizate și nu a

avut acces la dosar;

- evaluarea

incompatibilității s-a făcut cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 27/2002,

analiza făcută în baza unei sesizări nu poate excede limitelor sesizării;

- evaluarea

incompatibilității s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 176/2010;

- Raportul de

evaluare din data de 21 decembrie 2011 a fost întocmit cu încălcarea

prevederilor art. 21 alin. (3) lit. b), c) și d) din Legea nr. 176/2010,

întrucât din raport lipsesc punctul de vedere al persoanei evaluate, evaluarea

elementelor de conflict de interese, concluziile față de conflictul de interese

evaluat în Lucrarea din 11 mai 2011;

- Raportul de

evaluare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea

nr. 176/2010, potrivit cărora „în lipsa confirmării prevăzute la alin. (1),

inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea

unei noi proceduri de comunicare.”

- încălcarea

principiului confidențialității

Activitatea de evaluare

desfășurată de Agenție, conform art. 8 din Legea nr. 176/2010, trebuie să

respecte acest principiu. Dacă lucrarea este confidențială, rezultă că și

Raportul este confidențial. Comunicatul postat pe pagina de internet a Agenției

este și el confidențial, deoarece este un extras din Raport;

- încălcarea

principiului legalității. Pentru publicarea parțială pe internet a Raportului nu

există temei legal.

Referitor la paguba

iminentă, reclamantul a arătat că este posibil ca în măsura în care comunicatul

nu este retras, Raportul să poată produce anumite efecte precum: aplicarea unei

sancțiuni disciplinare ce poate merge până la pierderea mandatului de consilier

județean și implicit a indemnizației aferente acestei funcții.

De asemenea, urmare a

nesupunerii Raportului de evaluare, în momentul organizării alegerilor, Biroul

electoral îi poate respinge candidatura.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 1478 din 1 martie 2012 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în privința capătului de cerere având

ca obiect suspendarea executării Raportului de evaluare din 23 decembrie 2011

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut că

acțiunea este neîntemeiată și cu privire la obligarea pârâtei de a retrage de

pe pagina de internet „Comunicatul privind constatarea stării de

incompatibilitate”, întrucât informațiile comunicate în această modalitate sunt

informații de interes public iar dreptul la apărare al reclamantului e asigurat

prin posibilitatea contestării raportului de evaluare a incompatibilității în

termen de 15 zile de la comunicare.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul

G.B.G.

Recurentul a

susținut, în esență, că în mod eronat instanța a apreciat că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin.(1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța de

fond a considerat că „raportul” nu relevă o aparență de nelegalitate sub

aspectul respectării dreptului la apărare în activitatea de evaluare realizată

de agenție, ori reclamantul susține că nu a avut acces la dosarul analizat de

aceasta, nu a primit niciodată lucrarea din 11 mai 2011 iar evaluarea

incompatibilității s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 13 alin.(1) lit.

a) din Legea nr. 176/2010.

Referitor la paguba

iminentă, recurentul susține că instanța a reținut în mod greșit că în cauză nu

a fost îndeplinită cerința unei pagube iminente, întrucât prin întocmirea

Raportului și publicarea parțială a acestuia pe internet, reclamantului îi este

afectată capacitatea de exercitare a unei funcții publice.

De asemenea,

imposibilitatea de a participa la ședințele Consiliului Județean i-a generat și

continuă să-i genereze prejudicii materiale prin neîncasarea indemnizației

aferente ședințelor.

Recursul este

nefondat.

Prin Raportul

de evaluare din 23 decembrie 2011, întocmit de Autoritatea Nationala de Integritate

s-a constatat că reclamantul G.B.G. în intervalele 31 ianuarie 2005 – 25 iunie 2008,

respectiv 26 iunie 2008 – 27 aprilie 2009, s-a aflat în stare de

incompatibilitate, încălcând astfel dispozițiile secțiunii a 4-a –

Incompatibilități privind aleșii locali, art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

161 din 19 aprilie 2003, care prevede că „Funcția de consilier local sau

consilier județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau

angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului

local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al

prefecturii din județul respectiv”.

Împotriva

Raportului de evaluare menționat, reclamantul a formulat acțiune în contencios

administrativ, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 388/2/2012, cu termen de judecată la data de

30 martie 2012.

La data

de 28 decembrie 2012, pârâta A.N.de I. a postat pe site-ul propriu „Comunicatul

privind constatarea stării de incompatibilitate, în cazul lui G.B.G.”.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte, văzând

dispozițiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va

putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi

îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și

necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Astfel

de împrejurări vădite, de fapt sau și de drept care sunt de natură să producă o

îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost

reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un

organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în

temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

Împrejurările de fapt

și de drept expuse de reclamant nu sunt de natură să pună sub semnul întrebării

prezumția de legalitate a raportului de evaluare contestat, cu referire la

următoarele aspecte:

- examinarea formală

a conținutului Raportului de evaluare și a modalității de informare a

reclamantului nu relevă o aparență de nelegalitate sub aspectul respectării

dreptului la apărare în activitatea de evaluare realizată de Agenție;

- extinderea

cercetărilor și asupra eventualei stări de incompatibilitate în care s-ar fi

aflat reclamantul nu conturează un vădit abuz al autorității, cum afirmă

reclamantul, față de posibilitatea Agenției de a desfășura activitatea de

evaluare și din oficiu, potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010;

- existența/inexistența

unei încălcări a prevederilor art. 13 alin. (1) și art. 21 alin. (2) din Legea nr.

176/2010 de către inspectorul de integritate constituie o împrejurare ce poate

fi examinată doar în cadrul litigiului de fond;

- raportul de

evaluare cuprinde la pct. II mențiuni privitoare la „Punctul de vedere al

persoanei evaluate”, mențiuni care nu sunt, la o examinare sumară, în dezacord

vădit cu prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010;

- eventuala lipsă din

Raportul de evaluare a concluziilor față de conflictul de interese pune sub

semnul întrebării existența unei vătămări în drepturile și interesele legitime

ale reclamantului, analiză ce nu poate fi realizată decât cu ocazia

soluționării pe fond a litigiului;

- nu există indicii temeinice

de nerespectare a principiilor legalității și confidențialității în activitatea

de evaluare realizată de Agenție și materializată în Raportul de evaluare

întocmit la data de 21 decembrie 2011.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că cerința cazului bine justificat nu este întrunită în cauză.

Astfel, reclamantul

prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii

temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind

arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, însă Înalta Curte

reține că toate aceste situații nu sunt de natură a argumenta cazul bine

justificat.

Referitor la cerința

unei pagube iminente, reține că nu este îndeplinită în cauză, față de

împrejurarea că Raportul de evaluare a cărui suspendare se solicită a fost

contestat de reclamant la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 22

din Legea nr. 176/2010, iar până la data rămânerii definitive a acestuia

Agenția nu poate sesiza organele competente pentru declanșarea unei eventuale

proceduri disciplinare.

Toate aspectele

prezentate de reclamant au fost analizate de Înalta Curte și s-a constatat că

nu există indicii de nelegalitate în emiterea actelor administrative atacate.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și

previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei

diminuări salariale, care poate fi recuperată.

Înalta Curte

rejudecând cererea de suspendare formulată a constatat că în aparență indiciile

de nelegalitate ale actelor contestate nu se circumscriu dispozițiilor

prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Nici condiția pagubei

iminente nu este îndeplinită în cauză, prejudiciul material invocat de

reclamant nu există.

Pentru

aceste considerente, recursul fiind nefondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.B.G. împotriva sentinței civile nr. 1478 din 1 martie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012