ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4016/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.B.G. a chemat în judecată Autoritatea Nationala de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Raportului de evaluare întocmit la 21 decembrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâtei să retragă de pe pagina sa de internet Comunicatul privind constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin postarea pe internet a comunicatului respectiv i se aduce un prejudiciu continuu de imagine și se induce prezumția de vinovăție, fiind pus în situația de a demonstra nevinovăția.

La data de 26 ianuarie 2012, reclamantul și-a completat acțiunea sub aspectul motivelor invocate pentru suspendarea executării „Raportului de evaluare”. Astfel, referitor la cazul bine justificat, reclamantul a invocat următoarele: - încălcarea dreptului la apărare prin faptul că pârâta nu a dat curs cererii sale de a fi informat cu privire la temeiul de drept și la documentele analizate și nu a avut acces la dosar; - evaluarea incompatibilității s-a făcut cu încălcarea prevederilor O.G.

nr. 27/2002, analiza făcută în baza unei sesizări nu poate excede limitelor sesizării; - evaluarea incompatibilității s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010; - Raportul de evaluare din data de 21 decembrie 2011 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) lit. b), c) și d) din Legea nr. 176/2010, întrucât din raport lipsesc punctul de vedere al persoanei evaluate, evaluarea elementelor de conflict de interese, concluziile față de conflictul de interese evaluat în Lucrarea din 11 mai 2011; - Raportul de evaluare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora „în lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.” - încălcarea principiului confidențialității Activitatea de evaluare desfășurată de Agenție, conform art. 8 din Legea nr. 176/2010, trebuie să respecte acest principiu.

Dacă lucrarea este confidențială, rezultă că și Raportul este confidențial. Comunicatul postat pe pagina de internet a Agenției este și el confidențial, deoarece este un extras din Raport; - încălcarea principiului legalității. Pentru publicarea parțială pe internet a Raportului nu există temei legal. Referitor la paguba iminentă, reclamantul a arătat că este posibil ca în măsura în care comunicatul nu este retras, Raportul să poată produce anumite efecte precum: aplicarea unei sancțiuni disciplinare ce poate merge până la pierderea mandatului de consilier județean și implicit a indemnizației aferente acestei funcții. De asemenea, urmare a nesupunerii Raportului de evaluare, în momentul organizării alegerilor, Biroul electoral îi poate respinge candidatura.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1478 din 1 martie 2012 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în privința capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Raportului de evaluare din 23 decembrie 2011 nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. S-a reținut că acțiunea este neîntemeiată și cu privire la obligarea pârâtei de a retrage de pe pagina de internet „Comunicatul privind constatarea stării de incompatibilitate”, întrucât informațiile comunicate în această modalitate sunt informații de interes public iar dreptul la apărare al reclamantului e asigurat prin posibilitatea contestării raportului de evaluare a incompatibilității în termen de 15 zile de la comunicare.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul G.B.G. Recurentul a susținut, în esență, că în mod eronat instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin.(1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, instanța de fond a considerat că „raportul” nu relevă o aparență de nelegalitate sub aspectul respectării dreptului la apărare în activitatea de evaluare realizată de agenție, ori reclamantul susține că nu a avut acces la dosarul analizat de aceasta, nu a primit niciodată lucrarea din 11 mai 2011 iar evaluarea incompatibilității s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 13 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 176/2010.

Referitor la paguba iminentă, recurentul susține că instanța a reținut în mod greșit că în cauză nu a fost îndeplinită cerința unei pagube iminente, întrucât prin întocmirea Raportului și publicarea parțială a acestuia pe internet, reclamantului îi este afectată capacitatea de exercitare a unei funcții publice. De asemenea, imposibilitatea de a participa la ședințele Consiliului Județean i-a generat și continuă să-i genereze prejudicii materiale prin neîncasarea indemnizației aferente ședințelor. Recursul este nefondat. Prin Raportul de evaluare din 23 decembrie 2011, întocmit de Autoritatea Nationala de Integritate s-a constatat că reclamantul G.B.G.

în intervalele 31 ianuarie 2005 – 25 iunie 2008, respectiv 26 iunie 2008 – 27 aprilie 2009, s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând astfel dispozițiile secțiunii a 4-a – Incompatibilități privind aleșii locali, art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, care prevede că „Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv”.

Împotriva Raportului de evaluare menționat, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 388/2/2012, cu termen de judecată la data de 30 martie 2012. La data de 28 decembrie 2012, pârâta A.N.de I. a postat pe site-ul propriu „Comunicatul privind constatarea stării de incompatibilitate, în cazul lui G.B.G.”. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte, văzând dispozițiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Împrejurările de fapt și de drept expuse de reclamant nu sunt de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a raportului de evaluare contestat, cu referire la următoarele aspecte: - examinarea formală a conținutului Raportului de evaluare și a modalității de informare a reclamantului nu relevă o aparență de nelegalitate sub aspectul respectării dreptului la apărare în activitatea de evaluare realizată de Agenție; - extinderea cercetărilor și asupra eventualei stări de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul nu conturează un vădit abuz al autorității, cum afirmă reclamantul, față de posibilitatea Agenției de a desfășura activitatea de evaluare și din oficiu, potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010; - existența/inexistența unei încălcări a prevederilor art. 13 alin. (1) și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 de către inspectorul de integritate constituie o împrejurare ce poate fi examinată doar în cadrul litigiului de fond; - raportul de evaluare cuprinde la pct. II mențiuni privitoare la „Punctul de vedere al persoanei evaluate”, mențiuni care nu sunt, la o examinare sumară, în dezacord vădit cu prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010;

- eventuala lipsă din Raportul de evaluare a concluziilor față de conflictul de interese pune sub semnul întrebării existența unei vătămări în drepturile și interesele legitime ale reclamantului, analiză ce nu poate fi realizată decât cu ocazia soluționării pe fond a litigiului; - nu există indicii temeinice de nerespectare a principiilor legalității și confidențialității în activitatea de evaluare realizată de Agenție și materializată în Raportul de evaluare întocmit la data de 21 decembrie 2011. Prin urmare, Înalta Curte constată că cerința cazului bine justificat nu este întrunită în cauză. Astfel, reclamantul prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, însă Înalta Curte reține că toate aceste situații nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Referitor la cerința unei pagube iminente, reține că nu este îndeplinită în cauză, față de împrejurarea că Raportul de evaluare a cărui suspendare se solicită a fost contestat de reclamant la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010, iar până la data rămânerii definitive a acestuia Agenția nu poate sesiza organele competente pentru declanșarea unei eventuale proceduri disciplinare. Toate aspectele prezentate de reclamant au fost analizate de Înalta Curte și s-a constatat că nu există indicii de nelegalitate în emiterea actelor administrative atacate. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată.

Înalta Curte rejudecând cererea de suspendare formulată a constatat că în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză, prejudiciul material invocat de reclamant nu există. Pentru aceste considerente, recursul fiind nefondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.B.G. împotriva sentinței civile nr. 1478 din 1 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012