ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5317/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5317/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,
completată ulterior, reclamantul G.B.S. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta Agenția Națională de Integritate,constatarea nulității notei cu
propunere de sesizare din oficiu din 16 ianuarie 2012, constatarea nulității
actului de repartizare aleatorie a procedurii de evaluare, constatarea
nulității întregii proceduri, precum și constatarea nulității raportului de
evaluare din 3 august 2012.
În motivarea cererii,
reclamantul a susținut, în esență, că sesizarea din oficiu a Agenției Națională
de Integritate din data de 16 ianuarie 2012 este viciată, întrucât este lipsită
de orice motivare sau descriere faptică; raportul de evaluare din 3 august 2012
a fost întocmit de un inspector de integritate care se află în stare de
incompatibilitate față de evaluarea persoanei reclamantului, neexistând nici
dovada repartizării aleatorii a dosarului; că raportul este nul, raportat la
conținutul său, sub aspectul inexistenței faptelor contestate și greșitei
aplicări a regimului juridic incident privind conflictul de interese.
Excepția de
neconstituționalitate invocată
La data de 18
ianuarie 2013, reclamantul G.B.S. a invocat excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2) și (3), art. 10 lit. f), art. 21 alin. (1),
(2), (3) și (4), art. 26 alin. (1) lit. k) și art. 26 alin. (2) din Legea nr.
176/2010 și a dispozițiilor art. 13 și art. 15 alin. (1) din Legea nr.
144/2007, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției
de neconstituționalitate și suspendarea judecării cauzei, precum și excepția de
nelegalitate a dispozițiilor art. 80 și art. 71 din Regulamentul de organizare
și funcționare al Agenției Naționale de Integritate - Ordinul Agenției
Naționale de Integritate nr. 340/2010.
În motivarea
excepției, reclamantul a susținut că dispozițiile legale criticate încalcă
prevederile art. 16, art. 21, art. 26, art. 30, art. 11 și art. 20, art. 124,
art. 126 și art. 44 alin. (8) din Constituția României.
Încheierea
recurată în prezenta cauză
Prin încheierea din
15 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii
reclamantului G.B.S. de sesizare a Curții Constituționale și, în consecință, a
respins cererea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a apreciat că soluționarea excepției de
neconstituționalitate ridicată de reclamant nu influențează soluția ce va fi
dată fondului cauzei, nefiind, astfel, îndeplinită una din condițiile de
sesizare a Curții Constituționale.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
încheieri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul G.B.S., solicitând
respingerea excepției de inadmisibilitate a cererii de sesizare a Curții
Constituționale și sesizarea acestei instanțe pentru a se pronunța asupra
textelor de lege criticate de către recurent.
În motivarea cererii
de recurs, redând dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de
neconstituționalitate invocate, precum și prevederile constituționale astfel
încălcate, recurentul a
argumentat
că în speță erau întrunite condițiile de invocare a excepției de
neconstituționalitate și de
admisibilitate a sesizării Curții Constituționale,
dispozițiile criticate având legătură cu soluționarea prezentei cauze întrucât:
- aceste prevederi
legale au permis adoptarea actului administrativ contestat în prezenta cauză;
- raportul Agenției
Naționale de Integritate este produsul activității Agenției Naționale de
Integritate, activitate derulată pe premisa procedurii prevăzute de prevederile
legale contestate pentru neconstituționalitate;
- în situația
declarării neconstituționalității acestor prevederi legale, soluționarea
prezentului litigiu de contencios administrativ va fi direct influențată,
întrucât actele contestate se vor dovedi a fi lipsite de temeiul juridic al
adoptării lor, atât prin raportare la competențele Agenției Naționale de
Integritate, cât și prin raportare la conținutul concret al concluziilor și
dispozițiilor adoptate prin raportul contestat.
Soluția instanței
de control judiciar
Analizând argumentele
dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și
prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl
va admite, pentru considerentele ce urmează.
În speță, este
incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se
referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau
când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Reclamantul G.B.S. a
invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2)
și (3), art. 10 lit. f), art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 26 alin. (1)
lit. k) și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și a dispozițiilor art. 13
și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, solicitând sesizarea Curții Constituționale
cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecării
cauzei.
În motivarea
excepției, reclamantul a argumentat detaliat motivele pentru care consideră că
dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16, art. 21, art. 26,
art. 30, art. 11 și art. 20, art. 124, art. 126 și art. 44 alin. (8) din
Constituția României.
Prin încheierea din
15 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului G.B.S.
de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a apreciat, sumar, că soluționarea excepției de
neconstituționalitate ridicată de reclamant nu influențează soluția ce va fi
dată fondului cauzei, nefiind, astfel, îndeplinită una din condițiile de
sesizare a Curții Constituționale, fără însă a expune motivele care au dus la
formarea convingerii instanței sau rațiunile pentru care argumentele părții au
fost apreciate ca neîntemeiate.
Cu alte cuvinte,
judecătorul nu a examinat în cuprinsul încheierii recurate relevanța
împrejurărilor și argumentelor expuse în concret, în speță, de către reclamant,
raportat la dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992,
rezumându-se la o afirmație cu caracter echivoc.
Art. 261 alin. (1)
pct. 5 C. proc. civ. indică, între elementele de conținut ale hotărârii
judecătorești, și expunerea motivelor de fapt și de drept care au format
convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile
părților.
În dreptul intern,
nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de
la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,
drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Art. 6 parag. 1 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina
instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,
argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le
aprecia pertinența.
Înalta Curte
apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al
termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe
judecător să admită sau să respingă o cerere.
În speța de față,
instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplinește
cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța
de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea
convingerii sale.
În raport de
prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nemotivarea este un viciu de
formă care atrage nulitatea hotărârii.
O asemenea modalitate
de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului
cauzei, ceea ce impune, în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.
admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Rejudecând, după
casare, instanța fondului va examina îndeplinirea condițiilor de admisibilitate
a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2) și (3), art. 10
lit. f), art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 26 alin. (1) lit. k) și art.
26 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și a dispozițiilor art. 13 și art. 15 alin.
(1) din Legea nr. 144/2007, raportat la argumentele reclamantului, dispozițiile
art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 și practica Curții
Constituționale a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de G.B.S. împotriva încheierii din 15 martie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea
recurată.
Trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 mai 2013.
Procesat de GGC - AS