ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1495/2011

Asupra conflictului negativ de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 121 din 2 decembrie 2009 la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, reclamanta SC O.C. SRL Galați a chemat în judecată pe pârâta SC C. Tg. Bujor Societate Cooperativă, solicitând Curții de Arbitraj ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 8.342,91 lei cu titlu de preț și 354.621,9 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2009, precum și la plata taxei de timbru și onorariu de avocat.

Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, prin hotărârea nr. 121/2009 din 6 mai 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de: 5.398,24 lei reprezentând contravaloare prestări servicii; 363.719,65 lei reprezentând penalități de întârziere; 6.447,94 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare și 30.000 lei onorariu avocat. Împotriva acestei hotărâri SC C. Târgu Bujor Societate Cooperativă a formulat acțiune în anulare. Tribunalul Galați, din oficiu, a invocat, în raport de dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, iar prin sentința nr. 3770 pronunțată la data de 26 noiembrie 2010 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, căreia i-a înaintat dosarul cauzei.

Primind dosarul, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a reținut că litigiul nu este de competența sa, întrucât prin cererea de chemare în judecată, adresată Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.342,9 lei cu titlu de preț, ceea ce ar fi atras competența materială a judecătoriei să soluționeze în fond cauza, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din același act normativ. Curtea de Apel Galați a mai reținut că la stabilirea competenței materiale după valoarea obiectului cererii se are în vedere valoarea capătului principal de cerere privind prețul, fără penalități sau dobânzi ce reprezintă un capăt accesoriu de cerere.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 365 alin. (1) competența de soluționare a acțiunii în anulare hotărâre arbitrală aparține tribunalului. Față de aceste considerente, prin sentința nr. 4/2011 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați și întrucât a constatat conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență. Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: În cauză, fiind vorba de o acțiune în anularea unei hotărâri arbitrale, competența se stabilește după regulile prevăzute de art. 365 alin. (1) coroborate cu art. 342 C. proc. civ. Conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competența de a judeca în primă instanță acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de art. 342 C. proc. civ., în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul. La rândul său, art. 342 C. proc. civ., stabilește ca instanță competentă instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.

Astfel, în lipsa convenției arbitrale, litigiul dedus judecății, raportat la ambele capete de cerere, în raport de cuantumul pretențiilor solicitate prin cererea adresată Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, ar fi atras competența materială a tribunalului să soluționeze în fond cauza, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că influență asupra competenței materiale produce numai valoarea capătului principal de cerere în situația în care valoarea capetelor accesorii (dobânzi, fructe, penalități întârziere) depinde practic de durata procesului, ea neputând fi calculată la începutul acestuia.

Veniturile, dobânzile, penalitățile de întârziere etc. ce reprezintă sume certe calculate pe un interval premergător sesizării instanței, cum este cazul în speța de față, intră în determinarea obiectului cererii și prin urmare influențează competența. Având în vedere considerentele anterior expuse și ținând cont de dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 342 și art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., acțiunea în anularea hotărârii arbitrale urmează a fi judecată de Curtea de Apel Galați, ca instanță superioară celei ce ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță. În consecință, pentru toate argumentele în fapt și în drept evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.