ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 24/A/2016

Deliberând asupra apelurilor, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175 din 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Galați a dispus:

A condamnat inculpata A., cetățenie română, studii superioare, necăsătorită, situație militară neîndeplinită, are un copil minor, avocat în cadrul Baroului Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 5 din C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a. c și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată B.).

A condamnat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., la o pedeapsă de 2 luni închisoare, reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a. c și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen.

A condamnat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, la o pedeapsă principală de 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) vechiul C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 334 vechiul C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) vechiul C. pen. (parte vătămată SC C. Târgu Bujor, jud. Galați) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) vechiul C. pen. și, în baza acestei reîncadrări juridice condamnă pe inculpată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a. c și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

A condamnat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) din vechiul C. pen., la o pedeapsă 2 luni închisoare, reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen., în referire la art. 76 lit. e) C. pen.

A condamnat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 vechiul C. pen., la o pedeapsă 2 luni închisoare, reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a. c și art. 74 alin. (2) vechiul C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) din vechiul C. pen. în referire la art. 5 noul C. pen. a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) vechiul C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II. b) și c) vechiul C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 81 - 82 vechiul C. pen. și art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. în referire la art. 5 noul C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 10.550 lei și la plata sumei de 5.100 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul Băncii Naționale a României (BNR) din data efectuării plății, către partea vătămată constituită parte civilă B. cu titlul de despăgubiri civile.

Inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 14.873 lei. către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, cu titlul de despăgubiri civile.

Inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei către partea vătămată constituită parte civilă D., cu titlul de despăgubiri civile.

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de către inculpata A. ca urmare a activității sale infracționale, respectiv:

- Contractele de asistență juridică nr. 8 din 08 august 2010 (încheiat cu partea E.) și nr. 9 din 09 august 2010 (încheiat cu partea B.);

- Împuternicirile avocațiale nr. 29 și nr. 30 încheiate cu numiții F. și G.;

- Copia xerox a recipisei nr. 1641 având ca destinatar Judecătoria Galați și purtând ștampila Oficiului Poștal nr. 6 din 01 iunie 2010. precum și mențiunea "conform cu originalul", folosită de inculpată la săvârșirea faptei.

S-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. prevăzute de:

- art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.);

- art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată;

- art. 215 alin. (1). (2) C. pen. (parte vătămată SC C. Târgu Bujor);

-art. 288 alin. (1) C. pen.;

- art. 291 C. pen.

În fapt, cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (parte vătămată B.), Curtea a reținut că inculpata A. este avocat în cadrul Baroului Galați. La data de 05 august 2010, numitul H., lucrător la Penitenciarul Galați, a fost reținut, pe o durată de 24 de ore, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, purtare abuzivă și fals intelectual. În acest context, martorul E., care era agent șef principal în cadrul Penitenciarului Galați, a mers la domiciliul inculpatei A. și a solicitat să-i asigure asistență juridică numitului H. Pentru această întrevedere, inculpata A. a încheiat contractul de asistență juridică din 08 august 2010, în care s-a menționat că obiectul contractului îl constituie studiul Dosarului cu nr. x/44/2010 al Curții de Apel Galați, pentru care s-a fixat un onorariu în sumă de 1.000 lei. În continuare, din proprie inițiativă, martorul E. a plătit suma de 1.000 lei inculpatei A., iar aceasta a eliberat chitanța din 08 august 2010.

Prima instanță a reținut că inculpata A. nu a înmânat martorului E. vreun exemplar al contractului de asistență juridică din 08 august 2010, deși în contract s-a stipulat că s-a încheiat în două exemplare și că ambele părți atestă că se află în posesia unui exemplar din contract.

În ziua de 09 august 2010, după ce a fost informată de nașul de cununie E. că a angajat, în calitate de apărător ales pe inculpata A., partea vătămată B. a mers la biroul acesteia, pentru a discuta despre situația juridică în care se afla soțul său H. Astfel, partea vătămată B., însoțită de rudele acesteia, de I. și J. și de martorul E., a mers la domiciliul inculpatei A. În aceste împrejurări, inculpata A. a încheiat contractul de asistență juridică din 09 august 2010 cu partea vătămată B. având ca obiect recursul declarat de numitul H. împotriva încheierii de ședință pronunțată în Dosarul cu nr. x/44/2010 al Curții de Apel Galați, pentru care a stabilit ca onorariu suma de 4.000 lei și 1.000 lei reprezentând cheltuieli. În acest sens, inculpata a emis chitanța din 09 august 2010 în care a menționat că a primit de la partea vătămată B. doar suma de 4.000 lei, încheindu-se contractul de asistență juridică din 09 august 2010.

Profitând de starea psihică în care se afla partea vătămată B. datorată arestării preventive a soțului acesteia, inculpata A. a hotărât să obțină diferite sume de bani, sub pretextul invocării unor aspecte de natură juridică, împrejurări care ar fi condus la eliberarea numitului H.

Astfel, s-a reținut că în cursul lunii august 2010, la diferite intervale de timp, inculpata A. a solicitat și a primit de la partea vătămată B. suma de 1.900 lei și suma de 100 euro, în două tranșe, pentru care nu a emis nicio chitanță, invocând diferite necesități pentru soluționarea cauzei în care era angajată, fără a justifica, prin prisma activității desfășurate, aceste sume de bani primite de la partea vătămată. De asemenea, înainte de a se judeca recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpata A. a solicitat și a primit de la partea vătămată B. suma de 2.400 lei, sub pretextul că urma să organizeze o masă la restaurant, la care trebuia să participe persoane "importante" care aveau "posibilitatea să ajute"" la punerea în libertate a numitului H.

S-a reținut că inculpata nu a indicat părții vătămate ce funcții dețineau persoanele respective și nici modalitatea în care ar fi avut posibilitatea să o ajute la punerea în libertate a numitului H.

La data de 18 august 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, printre altele, și recursul declarat de numitul H. împotriva încheierii de ședință din data de 06 august 2010 a Curții de Apel Galați, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, pentru faptele comise.

Pentru a obține alte sume de bani, inculpata A. a solicitat părții vătămate B. suma de 5.000 euro, sub pretext că s-au încălcat anumite dispoziții legale, cu ocazia judecării recursului de către magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, și în acest sens va formula plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a fi mai credibilă, în prezența martorului E., inculpata A. a asigurat-o pe partea vătămată B. că are trei cetățenii, respectiv română, germană și italiană, că a absolvit un masterat în Germania și că este înscrisă la un Barou de Avocați din Germania. În același context, inculpata A. a susținut că va depune plângerea pentru numitul H. de pe teritoriul Germaniei. Întrucât statul german ar avea mai puține cauze pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului și, în acest mod, se va judeca cu prioritate plângerea respectivă, cu finalitate în 1 - 2 luni.

Fiind convinsă de afirmațiile și promisiunile inculpatei, la data de 23 august 2010, partea vătămată B., împreună cu martorul E. au mers la domiciliul inculpatei A., pentru a plăti suma de 5.000 euro, bani obținuți din vânzarea unui autoturism de către părinții părții vătămate B. și din împrumutul dat de o rudă apropiată.

Inculpata A. a primit suma de 5.000 de euro de la partea vătămată B., dar nu a încheiat niciun contract de asistență juridică, cu aceasta, vizând formularea vreunei plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

După ce au părăsit domiciliul inculpatei, partea vătămată a realizat că nu i s-a emis niciun înscris pentru plata sumei de 5.000 euro.

Fiindu-i teamă de reacția membrilor familiei B. deoarece nu avea nicio dovadă că a dat suma de 5.000 euro inculpatei, partea vătămată B. l-a rugat pe martorul E. să revină la domiciliul inculpatei A. și să-i solicite măcar o chitanță pentru suma de bani plătită. În aceeași zi, martorul E. a revenit la domiciliul inculpatei A., iar aceasta din urmă a emis chitanța din 23 august 2010, în care a menționat că a primit de la H., suma de 21.000 lei, reprezentând onorariu avocat. După ce a primit suma de 5.000 euro, inculpata A. i-a asigurat pe partea vătămată B. și pe martorul E. că va trimite plângerea formulată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

S-a mai reținut că la sfârșitul lunii august 2010, inculpata A. a luat legătura, prin telefon, cu partea vătămată B., căreia i-a solicitat să plătească diferite sume de bani necesare pentru traducerea unor acte procedurale din Dosarul nr. x/44/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în limba franceză. Partea vătămată a plătit inculpatei, în trei tranșe, sumele de 870 lei, 1.100 lei și 1.400 lei, de fiecare dată, inculpata asigurând-o pe partea vătămată B. că sumele de bani plătite sunt folosite pentru traducerea și legalizarea actelor procedurale, ce urmau a fi transmise la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, inculpata A. a solicitat părții vătămate să-i plătească eventualele cheltuieli de judecată, care i-ar fi fost comunicate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul secretarei de la Baroul Galați, cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpatul H. Astfel că partea vătămată a plătit inculpatei A., la diferite intervale de timp, sumele de 1.500 lei, respectiv 1.380 lei. Pentru suma de 1.500 lei, inculpata A. a emis chitanța din 08 octombrie 2010, în care a menționat însă că suma respectivă reprezenta onorariu avocat.

Ulterior, inculpata A. a început să o evite pe partea vătămată B.

Bănuind că a fost înșelată în ceea ce privește suma de 5.000 euro pentru formularea de plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în scopul puneri în libertate a soțului său (bănuială rezultată din discuțiile ulterioare avute de partea vătămată cu nașul ei - martorul E. și cu soțul său), partea vătămată l-a rugat pe martorul J., socrul acesteia, să o contacteze, prin telefon, pe inculpata A. pentru a-i solicita relații în legătură cu sumele de bani plătite.

La sfârșitul lunii noiembrie 2010, martorul J. a luat legătura, prin telefon, cu inculpata A., iar în urma discuțiilor avute a realizat că. în realitate, aceasta nu a transmis nicio plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În final, martorul J. a solicitat inculpatei să-i restituie părții vătămate măcar suma de 5.000 euro.

Inculpata a comunicat martorului J., că aspectele respective le va discuta doar cu partea vătămată B.

La începutul lunii decembrie 2010, partea vătămată B. a mers la un alt avocat din cadrul Baroului Galați, cu intenția de a-l angaja, pentru a-i asigura asistența juridică necesară soțului său H.

Întrucât existau indicii cu privire la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, avocatul respectiv a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În luna decembrie 2010, data nu s-a putut stabili exact, partea vătămată B., împreună cu cumnatul său K. au mers la domiciliul inculpatei A., pentru a-i aduce la cunoștință că a renunțat la serviciile acesteia, întrucât a angajat un alt avocat. În același context, partea vătămată a solicitat să-i înmâneze un exemplar de pe plângerea formulată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și de pe documentele efectuate la diferite instanțe judecătorești și la organele de urmărire penală pentru soțul său H., însă inculpata A. a refuzat.

La data de 14 decembrie 2010. pentru a preîntâmpina o eventuală plângere penală, inculpata A. i-a înmânat părții vătămate B. un exemplar de pe o plângere adresată în numele lui H. la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și datată 12 decembrie 2010.

De asemenea, în ziua de 17 decembrie 2012, inculpata A. a înaintat o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numele lui H.

În realitate, după discuția avută cu partea vătămată B., inculpata A. a completat un formular de plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, formular tipizat, cu datele pe care le avea invocând pretinsa încălcare a unor dispoziții legale, la data de 02 octombrie 2010, de către magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul cu nr. x/44/2010, însă nu a prezentat toate informațiile și documentele pertinente.

S-a apreciat că aceste demersuri au fost efectuate de inculpata A. pentru a crea aparența legală cu privire la modul în care a încasat suma de 5.000 euro de la partea vătămată B.

În același sens, inculpata a completat contractul de asistență juridică din 08 august 2010, căruia i-a schimbat numărul, prin ștergerea cifrei, și astfel a rezultat contractul de asistență juridică din 08 august 2010. În continuare, la art. 1. pct. 1.1. la rubrica "obiectul contractului", inculpata A. a adăugat "asistența juridică Dosar nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați", și 23 august 2010 - redactare plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului".

În contractul de asistență juridică menționat, la art. 2, inculpata A. a adăugat "23 august 2010 - Se suplimentează onorariu cu 26.000 ce va fi achitat până la 01 decembrie 2010".

Aceste mențiuni au fost efectuate de inculpata A. în contractul de asistență juridică încheiat cu martorul E., în condițiile în care în Dosarul cu nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați se efectuau cercetări față de numitul H. De asemenea, după data de 09 august 2010, inculpata a primit bani doar de la partea vătămată B.

În legătură cu aceste adăugiri, martorul E. a precizat că nu a discutat vreodată, după data de 08 august 2010, cu inculpata A. în legătură cu inserarea acestor clauze contractuale.

Inculpata A., după ce a aflat că partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală, a efectuat adăugirile menționate în contractul de asistență juridică încheiat cu martorul E., care nu avea niciun alt exemplar în posesia sa, pentru a crea o aparență legală actului. Pentru a nu fi descoperită, inculpata a modificat și numărul contractelor de asistență juridică din nr. 18 și 19 în cele cu nr. 8 și 9.

Pe parcursul cercetărilor prealabile, inculpata i-a înmânat o xerocopie de pe contractul cu nr. 18 din 08 august 2010 martorului E.

În acest context, la data de 21 martie 2011, în faza actelor premergătoare, martorul E. a depus la procuror o xerocopie de pe contractul de asistență juridică din 08 august 2010, dar a precizat că suma de 26.000 lei stipulată în contract nu a fost plătită inculpatei A.

Fiind reaudiat, cu respectarea drepturilor procesuale, martorul E. a revenit asupra declarației inițiale și a menționat că în realitate, la data de 08 august 2010, inculpata A. nu i-a înmânat niciun exemplar de pe contractul de asistență juridică nr. 18. De asemenea, a confirmat împrejurările relatate de partea vătămată B. cu privire la înmânarea sumei de 5.000 euro inculpatei A.

Pe timpul urmăririi penale, inculpata care se afla în Germania a trimis un plic la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în care se afla, printre alte acte și contractul de asistență juridică încheiat cu martorul E.0 în original, care este înregistrat însă cu nr. 8.

Tot pe timpul urmăririi penale, la data de 05 octombrie 2011, inculpata A. a trimis, prin poștă, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, mai multe acte care ar fi fost întocmite sau primite de aceasta în perioada în care a asigurat asistența juridică numitului H., printre care și un formular al unei presupuse cereri datată 06 septembrie 2010, care ar fi fost adresată Curții Europene a Drepturilor Omului pentru persoana pe care o apăra.

Pentru a verifica dacă inculpata A., în perioada 09 august 2010 - 12 decembrie 2010, a depus vreo plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a solicitat relații în acest sens. Astfel, prin adresa din 26 august 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați că inculpata A. a introdus abia la data de 17 decembrie 2010 o cerere în fața Curții în numele lui H. Prin adresa din 16 ianuarie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, în perioada 06 septembrie 2010 - 15 octombrie 2010, inculpata A. nu a înaintat acestei instanțe de judecată nicio cerere în numele lui H. De asemenea, s-a menționat că, la data de 06 noiembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat și a declarat inadmisibilă cererea introdusă la data de 17 decembrie 2010 în numele lui H. de către avocata K. Prin adresa din 06 aprilie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trimis o comunicare inculpatei A., prin care i-a adus la cunoștință că plângerea transmisă la data de 17 decembrie 2010 privind pe numitul H. a fost înregistrată cu nr. 2588/11. Prin aceeași adresă, i s-a precizat că nu a prezentat toate informațiile și documentele pertinente, în conformitate cu art. 47 alin. (1) și (2) din Regulamentul Curții iar, în aceste condiții, cererea prezentată nu poate fi examinată de către Curte.

Situația de fapt menționată anterior a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv declarațiile părții vătămate B.; declarațiile martorului E.; declarațiile martorului J.; declarația martorei K. care a avut o poziție oscilantă pe timpul procesului penal, declarațiile date în faza de urmărire penală fiind în contradicție cu declarațiile date în faza cercetării judecătorești, iar instanța a avut în vedere declarația dată de aceasta în faza de urmărire penală, declarație care se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză; declarația martorului L.; declarația martorului M.; înscrisuri, respectiv contract de asistență juridică din 08 august 2010; chitanță din 08 august 2010; contract de asistență juridică din 09 august 2010; chitanță din 23 august 2010; chitanța din 08 octombrie 2010; contract de asistență juridică din data de 08 august 2010; cerere din data de 06 septembrie 2010 care ar fi fost adresată Curții Europene a Drepturilor Omului pentru inculpatul H. și un formular al acestei cereri datat din 06 septembrie 2010; adresa din 26 august 2011 a Curții Europene a Drepturilor Omului; adresa din 16 ianuarie 2013 a Curții Europene a Drepturilor Omului; adresa din 06 aprilie 2011 a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Raportat la aceste fapte, inculpata A. a precizat că nu este vinovată, cauza fiind un litigiu civil, precizând că potrivit art. 36(1) din Legea nr. 51/1995, republicată la data de 7 februarie 2011 (M. Of. nr. 98/2011), "Contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului", iar. potrivit art. 31(1) din această lege. "Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său" - texte care reprezintă legea specială în materia contractelor de asistență juridică și care prevalează oricăror reglementări legale de drept comun, inclusiv reglementărilor C. pen. În baza principiului constituțional privind accesul la justiție. În situația în care clientul nu este mulțumit de soluția decanului sau a consiliului baroului, el are la dispoziție calea în justiție, fie prin acțiune în răspundere civilă contractuală, fie prin acțiune civilă în răspundere civilă delictuală, în baza prevederilor art. 998 C. civ. vechi, aplicabil în cauza de față. În nicio situație nu se poate aborda plângerea penală pentru înșelăciune.

Curtea a reținut ca veridică împrejurarea că încheierea contractului de asistență juridică reprezintă voința părților, iar în cazul în care clientul, respectiv partea vătămată, este nemulțumită de prestația avocatului ales, se poate adresa decanului Baroului sau poate acționa în instanță în vederea recuperării prejudiciului (onorariul de avocat). Însă prima instanță a opinat în sensul că această situație este valabilă cu excepția cazului când activitatea avocatului ales, în raport de clientul său, intră în sfera ilicitului penal, respectiv când avocatul ales cu bună știință efectuează acte și activități în scopul prejudicierii acestuia și obținerii unor avantaje materiale ilicite și nu rezultate din contractul încheiat cu partea vătămată.

Curtea a reținut că probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine că inculpata a urmărit, după ce a fost angajată de partea vătămată B., obținerea de avantaje materiale, în afara cadrului stabilit conform contractului de asistență juridică încheiat cu aceasta, nr. 19/2010.

Astfel, inculpata a solicitat de la partea vătămată, în două rânduri, suma de 1.900 lei și suma de 100 euro, invocând diferite motive și pentru care nu a eliberat nicio chitanță justificativă. Neeliberând nicio chitanță justificativă pentru a dovedi serviciul prestat pentru clienta sa, B. În baza contractului de asistență juridică încheiat cu aceasta, curtea a concluzionat că aceste sume au fost folosite de inculpată în interes personal și, pe cale de consecință, dacă partea vătămată ar fi cunoscut că banii dați nu ar fi fost folosiți de inculpată în scopul asigurării unei bune apărări soțului ei, ci în interesul ei personal, nu ar fi dat sumele de bani menționate mai sus.

Curtea a apreciat că activitatea desfășurată de inculpată, de a solicita în două rânduri de la partea vătămată B. suma de 1.900 lei și suma de 100 euro, fără a elibera vreo chitanță justificativă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatei A., de a solicita de la partea vătămată B. suma de 2.400 lei pentru a da o masă în București unor persoane influente înainte de judecata recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, considerând că dacă partea vătămată B. ar fi cunoscut că inculpata va folosi banii în interes personal, sau că masa la restaurant dată unor anumite persoane era pentru interesul propriu al inculpatei A. și nu pentru buna desfășurare a recursului pe care soțul ei îl avea la Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta nu ar fi dat suma de bani solicitată de inculpată.

De asemenea, curtea a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune fapta inculpatei A. de a solicita de la partea vătămată B. să-i plătească cheltuielile de judecată ce i-au fost comunicate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul secretarei de la Baroul Galați, cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpatul H. Astfel, partea vătămată a plătit inculpatei A., la diferite intervale de timp. sumele de 1.500 lei, respectiv 1.380 lei, inculpata eliberând chitanța din 08 octombrie 2010, în care a menționat însă că suma respectivă reprezenta onorariu avocat, numai pentru suma de 1500 lei.

Dacă partea vătămată B. ar fi cunoscut faptul că cheltuielile ocazionate de judecarea recursului avut de inculpatul H., soțul ei, la Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt cheltuieli care să fie plătite avocatului ales, neintrând în cheltuielile stabilite conform contractului de asistență juridică, fiind cheltuieli care urmau să fie suportate direct de către recurentul-inculpat H., partea vătămată nu ar fi dat aceste sume de bani inculpatei, fiind deci indusă în eroare de către aceasta.

În ceea privește suma de 5.000 euro solicitată de inculpată pentru formularea unei plângerii în numele inculpatului H. la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în scopul punerii sale în libertate, activitățile desfășurate de inculpată și prezentate pe larg în situația de față. Curtea constată că inculpata a acționat cu intenție de a induce în eroare pe partea vătămată B. în scopul obținerii pentru sine a unui venit ilicit de 5.000 euro, deoarece:

- din declarațiile martorilor E. și K., rezultă că inculpata profitând de lipsa de cunoștințe juridice, de starea psihică a părții vătămate B., al cărei soț. H. era arestat preventiv și dorea foarte mult punerea acestuia în libertate, rezultă că inculpata i-a adus la cunoștință părții vătămate că are pe cineva în Germania care are posibilitatea să determine o judecată mai rapidă a plângerii ce urma să o facă în numele numitului H. la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Au precizat martorii că suma de 5.000 euro nu i-a fost solicitată de inculpata A. ca onorariu pentru întocmirea acestei plângeri, ci a fost dată în vederea soluționării cu celeritate a plângerii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpata A. a adus la cunoștința părții vătămate B. că are o dublă naționalitate română și germană, și că are studiile juridice necesare întocmirii dosarului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Chiar dacă aceste aspecte sunt adevărate, curtea a apreciat că ele au fost însă de natură de a întări convingerea părții vătămate că inculpata A. poate ca, prin mijloace de ea știute, să se adreseze cu plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocând anumite vicii de procedură, plângere care să fie trimisă din Germania către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în scopul judecării ei cu celeritate, respectiv în două, trei luni și, în urma căreia, prin admiterea ei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului să dispună punerea în libertate a soțului ei, H. aflat în stare de arest preventiv.

Aceste aspecte au determinat, pe plan subiectiv, pe partea vătămată B. să îi determine pe părinții ei să își vândă autoturismul, pentru ca în acest fel să facă rost de banii necesari.

Dacă partea vătămată ar fi cunoscut că suma de 5.000 euro, solicitată de inculpată pentru formularea plângerii, întocmirea dosarului, traducerea actelor din dosar și înaintarea acestora din Germania de către inculpata A. pentru ca plângerea soțului ei să se judece cu celeritate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care să dispună punerea în libertate a acestuia, nu a fost folosită de inculpată în acest scop, partea vătămată nu ar fi dat această sumă inculpatei.

De asemenea, dacă inculpata ar fi adus la cunoștința părții vătămate că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este o instanță extraordinară, care să poată dispună punerea în liberate a soțului ei pe motivul unor vicii de procedură, neavând nicio competență în ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpatului H., partea vătămată de asemenea nu ar fi dat acești bani inculpatei A. În același timp, curtea a apreciat că dacă inculpata ar fi adus la cunoștința părții vătămate că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu judecă pe fondul cauzei precum o instanță de drept comun și că, în cazul în care constată încălcări ale dreptului omului într-o cauză, pronunță o hotărâre de condamnare a statului român, neputând dispune pe fondul cauzei (exemplu: să dispună punerea în libertate a unei persoane), partea vătămată nu ar fi dat banii inculpatei.

În concluzie, curtea a constatat că inculpata, care avea cunoștințele juridice necesare, nu numai că nu a adus la cunoștința părții vătămate B. aceste aspecte, pe care le cunoștea foarte bine, dar a urmărit să o mențină în eroare, după ce a primit suma de 5.000 euro, pe partea vătămată.

S-a reținut că la insistențele părții vătămate inculpata a formulat o plângere tip (care poate fi găsită de orice persoană accesând site-ul Curții Europene a Drepturilor Omului), pe care a înaintat-o după ce organele de urmărire penală au început verificări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin intermediul martorei K., plângere respinsă ca inadmisibilă deoarece nu avea anexate toate actele necesare.

Prin adresa din 26 august 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați că inculpata A. a introdus abia la data de 17 decembrie 2010 o cerere în fața Curții în numele lui H., iar prin adresa din 16 ianuarie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, în perioada 06 septembrie 2010 - 15 octombrie 2010, inculpata A. nu a înaintat acestei instanțe de judecată nicio cerere în numele lui H. De asemenea, s-a menționat că, la data de 06 noiembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat și a declarat inadmisibilă cererea introdusă la data de 17 decembrie 2010 în numele lui H. de către avocata K.

Toate aceste aspecte au format convingerea instanței că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate B., de la care a solicitat și primit suma de 5.000 euro în scopul întocmirii plângerii, a documentelor anexă la aceasta cu traducerile aferente, adresate Curții Europene a Drepturilor Omului în scopul punerii în libertate a inculpatului H. soțul părții vătămate B.

Din modul în care inculpata a acționat, respectiv modul în care a prezentat posibilitatea admiterii cererii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și punerea în libertate a inculpatului H., în sensul că. suma de 5.000 euro va fi folosită de inculpata A. ca. prin intermediul unor cunoștințe din Germania, să reușească judecata cu celeritate a cauzei și punerea în libertate a numitului H. pe un viciu de procedură, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (lucruri neadevărate), precum și din activitatea ulterioară a inculpatei care și-a preconstituit probe pentru a face dovada că a formulat plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă pe latură subiectivă, că inculpata A. a urmărit inducerea în eroare a părții vătămate B. în scopul obținerii unor venituri ilicite pentru sine.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prima instanță a reținut că pe parcursul cercetărilor și având în vedere aspectele constatate cu privire la evidența contractelor de asistență juridică, precum și a chitanțelor emise părții vătămate B. și martorului E., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați precum și numita D. a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Galați să efectueze o inspecție fiscală la Cabinetul Individual de Avocatură A. În acest sens, s-a solicitat efectuarea unor verificări vizând modul de înregistrare în evidența contabilă a onorariilor plătite pentru contractul de asistență juridică din 09 august 2010.

Din verificările efectuate de organele de inspecție fiscală, care au vizat perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010. au rezultat următoarele:

- inculpata A. nu a înregistrat ca venit chitanța fiscală din 16 septembrie 2008, în valoare de 1.700 lei, onorariu încasat de la numita N.;

- inculpata a anulat chitanța din data de 20 decembrie 2008, în valoare de 4.000 lei, onorariu încasat de la martora K., chitanță care era însă utilizată;

- inculpata a efectuat restituiri în valoare de 14.000 lei către martora K. și numita N., fără a avea eventuale cereri de restituire din partea celor două persoane;

- în anul 2008. inculpata a înregistrat cheltuieli în sumă de 604 lei, în mod eronat, cu T.V.A.;

- în anul 2009, inculpata a înregistrat în Registrul jurnal de încasări și plăți, la rubrica încasări, chitanța din 19 iulie 2009 în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariul încasat de la partea vătămată D., conform contractului de asistență juridică din 19 iulie 2009. Chitanța prezentată de partea vătămată D. făcea parte dintr-un chitanțier pe care inculpata A. nu îl avea înscris în fișa de magazie a formularelor cu regim special;

- inculpata nu a prezentat organelor fiscale contractul de asistență juridică din 02 decembrie 2009, care a fost invocat însă de partea vătămată D., iar chitanța din 02 decembrie 2009, în sumă de 1.400 lei, și chitanța din 29 decembrie 2009, în sumă de 1.500 lei, nu sunt înregistrate în Registrul jurnal de încasări și plăți;

- în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, Cabinetul Individual de Avocatură A. nu a colectat T.V.A. pentru veniturile înregistrate și nu a declarat T.V.A. colectată, nedepunând niciun decont de T.V.A.

În final, organele de inspecție Fiscală au constatat faptul că inculpata A. nu a înregistrat în evidența contabilă suma de 19.700 lei, iar veniturile înregistrate de aceasta au fost înregistrate cu T.V.A.

Prin adresa din 27 septembrie 2012, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma totală de 14.873 lei împotriva inculpatei A., pentru faptele comise,

Situația de fapt a fost stabilită pe baza raportului de inspecție fiscală din 16 mai 2011, necontestat de inculpată. Inculpata A. a solicitat în apărare să se constate că, raportat la prejudiciul cauzat, această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 18

1

vechiul C. pen.

Raportat la apărările inculpatei, Curtea a constatat că vinovăția acesteia a fost stabilită, având în vedere concluziile raportului de inspecție fiscală din 16 mai 2011 al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Galați și că fapta inculpatei A. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere numărul de acte fiscale neînregistrate sau anulate de inculpată și perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv anii 2008 - 2010. S-a constatat că activitatea inculpatei, ce a dus la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, nu a avut un caracter izolat, întâmplător, (exemplu: omisiunea de a înregistra o chitanță fiscală, un contract de asistență juridică), pentru a se putea constata că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Practic, inculpata, prin acțiuni repetate, la diferite intervale de timp, a urmărit să se sustragă de la plata impozitelor către stat și astfel o parte din venituri, care trebuiau date statului, să îi rămână în folosință proprie, urmând a se respinge cererea formulată de inculpata A. de a se constata că, în concret, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În drept, fapta inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Galați, care în perioada 2008 - 2010, nu a înregistrat în evidențele contabile suma de 19.700 lei, iar veniturile obținute de aceasta au fost înregistrate cu T.V.A. cauzând un prejudiciu părții vătămate Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați în sumă totală de 14.873 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii. În actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2205. republicată, ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz ele fals. În legătură cu activitatea de la Penitenciarul Galați, curtea a reținut că în ziua de 01 octombrie 2010, inculpata A. a mers la Penitenciarul Galați, pentru a acorda asistență juridică numitului O. Pe parcursul discuțiilor avute, inculpata (care asigura asistența juridică a inculpatului H., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor și purtare abuzivă), a întrebat pe numitul O. dacă poate indica persoane private de libertate, care cunosc ce s-a întâmplat în noaptea de 03/04 iunie 2010 în camera 204 a Penitenciarului Galați, în acest context, numitul O. i-a indicat pe G. și F.

În aceste împrejurări, inculpata A. a completat împuternicirile avocațiale cu nr. 29 și 30, în care a menționat că a încheiat contractele de asistență juridică nr. 29 și 30 cu numiții F. și G. Inculpata A. a înmânat împuternicirile avocațiale cu nr. 29 și 30 din 01 octombrie 2010 ofițerului de penitenciare P., care deținea funcția de șef de tură la Penitenciarul Galați și a solicitat să-i fie aduși numiții F. și G.. pentru a le acorda consultanță juridică.

După ce a primit de la inculpata A. împuternicirile avocațiale, numitul P. a dispus aducerea persoanelor private de libertate F. și G., la sectorul 1 - vizite al Penitenciarului Galați, pentru a discuta cu aceasta.

Ulterior, inculpata A. le-a adus la cunoștință persoanelor private de libertate F. și G. că asigură asistența juridică lucrătorilor din penitenciar, care sunt acuzați de comiterea infracțiunii de omor asupra victimei Q., și le-a solicitat, fără drept, să-i dea declarații cu privire la aspectele pe care aceștia le cunoșteau că s-ar fi întâmplat în perioada 03 iunie - 04 iunie 2010 în Penitenciarul Galați.

După ce i-a audiat pe numiții F. și G., inculpata A. a solicitat ca aceștia să fie audiați ca martori în Dosarul penal cu nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În ziua de 01 octombrie 2010. împuternicirile avocațiale emise de inculpata A. pentru persoanele private de libertate O., R., F. și G., care erau întocmite cu nr. 19, 20, 29 și 30, au fost ridicate de lucrătorul de penitenciare S. și depozitate în fișetul acestuia.

Având suspiciuni că inculpata a discutat în prealabil, fără drept, cu persoanele invocate ca martori. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a solicitat Penitenciarului Galați să înainteze xerocopii de pe delegațiile emise de inculpata A. la data de 01 octombrie 2010, pentru numiții F. și G. Lucrătorii de penitenciare din cadrul Serviciului de Evidență al Penitenciarului Galați au verificat dosarele personale ale acestora și au constatat că împuternicirile avocațiale nu au fost atașate la acestea.

Deoarece împuternicirile avocațiale lipseau din dosarele persoanelor private de libertate privind pe F. și G., lucrătorul de penitenciare Ș. a luat legătura, prin telefon, cu inculpata A. în vederea emiterii unor duplicate de pe cele două delegații avocațiale.

Deoarece împuternicirile avocațiale emise în data de 01 octombrie 2010 conțineau date nereale și nu erau înregistrate în evidența acesteia, inculpata A. a emis împuternicirile avocațiale cu nr. 21 și 22, în sensul că ar fi în continuarea celor emise în ziua menționată, în care a întocmit și delegațiile avocațiale cu nr. 19 și 20, pentru persoanele private de libertate O. și R. De această dată, inculpata nu a mai menționat vreun contract de asistență juridică presupus a fi încheiat cu persoanele pe care le asista, ci doar a precizat că le-a acordat consultanță, fără a preciza în ce a constat activitatea respectivă în orice domeniu.

Aceste presupuse împuterniciri avocațiale au fost înmânate de inculpata A. martorului Ș., care ulterior le-a depus la Penitenciarul Galați.

Situația de fapt menționată mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului Ș.; înscrisurile falsificate de inculpată, respectiv împuternicirile avocațiale cu nr. 29 și 30, emise pe numele numiților F. și G.

Inculpata A., în apărare, a cerut să se constate că nu a acționat cu intenția ca fapta sa să producă consecințe juridice, solicitând să fie achitată motivat de faptul că a procedat în acest mod în virtutea contractului de asistență juridică încheiat cu inculpatul H., pentru a-i putea face o apărare cât mai pertinentă, neacționând deci în forma vinovăției prevăzută de lege.

Curtea, analizând apărările inculpatei a reținut că inculpata a emis împuternicire avocațiale nr. 29 și 30 privind persoanele privative de libertate F. și G., cu scopul de a reuși, în virtutea calității de avocat pe care o avea, să ia contact cu aceștia la Penitenciarul Galați unde se aflau încarcerați, cu scopul de a obține informații despre evenimentele ce au avut loc, soldate cu decesul unui deținut și arestarea preventivă a clientului său, inculpatul H. Dar, avocatul trebuie să își desfășoare activitatea în limitele prevăzute de lege. Calitatea de avocat ales al unei părți, nu îi dă dreptul apărătorului să efectueze orice act, orice activitate pentru a susține interesele părții care l-a angajat, în afara cadrului stabilit de lege.

Practic, inculpata, prin inducerea în eroare a lucrătorilor de la Penitenciarul Galați, prin folosirea acelor două împuterniciri avocațiale în care a menționat date nereale, a reușit să ia legătura cu acele persoane și să îi audieze, substituindu-se astfel organelor de urmărire penală și, ulterior să îi propună ca probă în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În consecință, din probele administrate în cauză a rezultat intenția inculpatei de a săvârși infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, vinovăția acesteia fiind pe deplin dovedită.

În drept, fapta inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Galați, care în perioada 10 august 2010 - 08 octombrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar la diferite intervale de timp, pentru a nu fi descoperită, a înscris date nereale în conținutul contractului de asistență juridică nr. 8 din data de 08 august 2010 încheiat cu martorul E. și la data de 01 octombrie 2010 a emis împuternicirile avocațiale cu numerele 29 și 30 în care a menționat, în mod nereal, despre încheierea contractelor de asistență juridică nr. 29 și nr. 30 din 2010 cu numiții F. și G., pentru a i se facilita întrevederea cu aceștia în incinta Penitenciarului Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals și uz de fals, în dauna părții vătămate SC C. Târgu Bujor, județul Galați prima instanță a reținut că la data de 27 mai 2010, inculpata A. a încheiat contractul de asistență juridică nr. 4, în care a precizat că a primit de la partea vătămată D., reprezentantul legal al SC C. Târgu Bujor, suma de 2.000 lei, pentru a redacta "recursul" formulat împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 121 din 06 mai 2010 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați.

Astfel, în ziua de 27 mai 2010, inculpata a eliberat și chitanța în care a menționat că a primit suma de 2.000 lei de la SC C. Târgu Bujor, deși în contractul de asistență juridică a menționat că părțile s-au înțeles asupra conținutului contractului, prin telefon. După ce a primit suma de 2.000 lei de la partea vătămată D., inculpata nu a depus motivele de recurs, în termenul legal, la instanța de judecată. Ulterior, la data de 16 iulie 2010, inculpata a depus o cerere la Tribunalul Galați în care a susținut că ar fi introdus, în mod greșit, o cerere de anulare a hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/2009 al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț. Industrie și Agricultură Galați, la Judecătoria Galați. Pentru a fi credibilă, inculpata A. a depus xerocopii de pe recipisa nr. 1641, pe care a menționat "conform cu originalul" și a semnat, iar la rubrica destinatar era menționată Judecătoria Galați și ștampila era a Oficiului Poștal nr. 6, fiind datată 01 iunie 2010. Această acțiune în anulare a Hotărârii Arbitrale cu nr. 121/2009 din 06 mai 2010 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a făcut obiectul Dosarului cu nr. x/44/2011* al Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Pe parcursul judecății acestei acțiuni în anulare, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare. Instanța de judecată a efectuat verificări atât în Ecris cât și în arhiva civilă a Judecătoriei Galați și a constatat că, în perioada 01 iunie 2010 - 30 iunie 2010, nu a fost înregistrată vreo cerere din partea SC C. Târgu Bujor.

Prin Decizia nr. 1715 din 27 martie 2012, pronunțată în Dosarul cu nr. x/44/2011* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, instanța de judecată a respins recursul declarat de SC C. Târgu Bujor împotriva Sentinței civile cu nr. 15 din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, ca fiind nefondat. Instanța de judecată a motivat că înscrisurile invocate de SC C. Târgu Bujor în dovedirea depunerii în termen a acțiunii în anulare, identificate în copie, conformă cu originalul din Dosarul cu nr. x/121/2010 al Tribunalului Galați, sunt două recipise poștale în care nu apar elemente care să indice în vreun fel care este obiectul comunicării, conținutul corespondenței sau instanța de destinație pentru a se putea stabili o relație cu demersul judiciar al reclamantei, acela de a fi transmis prin poștă acțiunea în anulare chiar și unei instanțe necompetente.

Prin adresa din 15 iunie 2012, Compania Națională Poșta Română SA - Direcția Regională de Poștă Sud-Est - Oficiul Poștal nr. 6 Galați a precizat că la data de 01 iunie 2010 nu este efectuată nicio prestație a cărei număr de recipisa să fie 1641.

Situația de fapt menționată mai sus a fost stabilită cu declarația martorei D., coroborate cu înscrisurile falsificate, respectiv cerere introdusă de inculpată la Tribunalul Galați, de anulare a hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/2009 al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați; xerocopia recipisei nr. 1641. pe care a menționat "conform cu originalul", datată 01 iunie 2010; adresa din 15 iunie 2012 a Companiei Naționale Poșta Română S.A. - Direcția Regională de Poștă Sud-Est - Oficiul Poștal nr. 6 Galați.

Inculpata A., cu privire la infracțiunile reținute a fi săvârșite în dauna părții vătămate C. Târgu Bujor, a avut același punct de vedere ca și în cazul părții vătămate B., în sensul că litigiul este de natură civilă și nu penală, iar probele administrate în cauză nu stabilesc cu certitudine că inculpata a falsificat recipisa poștală nr. 1641, adresa Oficiului Poștal nr. 6 Galați neputând fi luată în considerare ca probă deoarece evidența poștală nu se păstrează mai mult de 6 luni de zile și, pe cale de consecință, adresa mai sus menționată nu prezintă date corespunzătoare adevărului.

Analizând cauza prin prisma apărărilor formulate, curtea a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata, după ce a încheiat contractul de asistență juridică nr. 4/2010, în care a precizat că a primit de la numita D., reprezentantul