ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 903/2011

Prin Sentința civilă nr. 699/P.I. din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins cererea formulată de reclamanta SC B.M. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC P.B. SA București - Sucursala Timișoara, având ca obiect deblocarea contului societății, ca rămasă fără obiect, luându-se act că partea a renunțat la judecarea capătului de cerere privind plata daunelor morale, fiind respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța Sentința nr. 699/P.I. din 15 iunie 2009 prima instanță a reținut că, datorită inițiativei băncii pârâte de a debloca contul reclamantei, cererea a rămas fără obiect.

Cu toate acestea, s-a apreciat că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, deoarece pârâta a procedat la deblocarea provizorie a contului reclamantei, până la soluționarea cererii de suspendare a executării Sentinței civile nr. 432 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Timiș prin care s-a deschis procedura insolvenței reclamantei. Apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței nr. 699/P.I. din 15 iunie 2010 din 25 februarie a fost admis prin Decizia civilă nr. 177 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanță. Totodată, prin Decizia nr. 177 din 26 octombrie 2010 s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 2.616 RON cu titlu de taxe judiciare datorate pentru faza procesuală anterioară.

În considerentele Deciziei nr. 177 din 26 octombrie 2010 instanța de apel a reținut că pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinindu-și obligațiile pe parcursul procesului, deși avea această posibilitate anterior promovării acțiunii, în urma solicitărilor reclamantei în acest sens. În privința dispoziției de obligare a reclamantei la plata sumei aferente taxei judiciare de timbru datorate în primă instanță, curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Astfel, a reținut că cererea reclamantei privind acordarea daunelor morale are caracter patrimonial și se timbrează la valoare, partea fiind citată în acest sens pentru primul termen de judecată, iar prima instanță trebuia să facă aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și să anuleze cererea ca insuficient timbrată, de vreme ce nu a mai fost susținută, fără ca avocatul să aibă mandat pentru aceasta, precum și în condițiile în care cuantumul nu a fost contestat.

Totodată s-au reținut și prevederile art. 35 din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 conform cărora atunci când se micșorează valoarea pretențiilor formulate, după înregistrarea acțiunii, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară, iar dacă în momentul înregistrării acțiunea a fost taxată corespunzător obiectului inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru a fost plătită. Împotriva Deciziei nr. 177 din 26 octombrie 2010 reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei în parte, în sensul anulării ca netimbrat al celui de-al doilea capăt al acțiunii, cu înlăturarea dispoziției de dare în debit și obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta-recurentă arată că în mod nelegal nu s-a dispus suportarea de către pârâtă a tuturor cheltuielilor de judecată, deși s-a reținut culpa procesuală a acesteia, ocazionate cu plata taxelor de timbru, inclusiv cu privire la cele cu care a fost dată în debit. De asemenea este criticată aplicarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, cu privire la care arată că greșit s-a reținut existența în fața primei instanțe a unei cereri de renunțare la judecată, în condițiile în care primează achitarea taxelor de timbru, iar eroarea în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor procedurale nu îi este imputabilă. Prin întâmpinarea înregistrată la 17 februarie 2011, intimata a solicitat respingerea recursului.

În apărare arată că în mod corect s-a reținut lipsa culpei sale procesuale în ceea ce privește blocarea și respectiv deblocarea ulterioară a contului SC B.M. SRL Timișoara, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în prima instanță reclamanta nu a renunțat expres la judecată, pe considerentul că nu mai susține al doilea capăt de cerere, intimata arată că, fiind reprezentată de avocat conform legii, acesta a avut mandat valabil, astfel că nefiind timbrat acest capăt de cerere consecința finală din punct de vedere juridic rămâne aceiași, de anulare. De aceea, apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect aplicabilitatea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se va reține că este fondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC B.M. SRL Timișoara a solicitat obligarea pârâtei SC P.B. SA București - Sucursala Timișoara, să-i deblocheze contul bancar și să-i plătească daune morale de 5.000 RON, cu cheltuieli de judecată. Cererea patrimonială privind daunele morale nu a fost timbrată, deși reclamantei i s-a pus în vedere această obligație odată cu citația, pentru primul termen de judecată. Ulterior, pârâta a procedat la deblocarea contului reclamantei, situație în care, la termenul din 15 iunie 2010 mandatarul ales în persoana avocatului reclamantei a declarat în ședință publică faptul că nu înțelege să mai susțină cererea privind daunele morale, fără a deține o procură specială în acest sens, conform art. 69 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia „Recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale”. Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. Întrucât o atare manifestare de voință expresă și neechivocă nu a existat din partea reclamantului, iar mandatarul acestuia nu a avut procură specială în acest sens, hotărârile prin care s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii privind daunele morale sunt date cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate. Prin urmare, prima instanță trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și să anuleze ca netimbrat acest capăt de cerere.

Instanța de apel, învestită cu motive de apel cu privire la această chestiune trebuia ca, în urma constatării aplicării greșite de către prima instanță a prevederilor art. 246, raportat la art. 69 alin. (1) C. proc. civ. să modifice sentința și în sensul anulării ca netimbrate a cererii de daune morale. În raport de cele reținute se constată că greșit a fost reținută și incidența art. 35 din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, deoarece o cerere netimbrată și pentru care nu există renunțare la judecată valabilă, nu poate fi soluționată, decât în sensul anulării pentru netimbrare.

Cu privire la motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată se reține că, în raport de împrejurarea că dispoziția de obligare a reclamantei la plata taxei de timbru pentru cererea de daune morale urmează a fi înlăturată potrivit celor mai sus reținute și reținând că în primă instanță reclamanta a solicitat doar plata cheltuielilor ocazionate cu onorariul avocațial, urmează ca acest motiv să fie respins. În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamantă, cu consecința modificării în parte a Deciziei nr. 177 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara și a Sentinței civile nr. 699/P.I. din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a reclamantei la plata sumei de 2.616 RON taxă judiciară de timbru pentru prima instanță și respectiv, a anulării ca netimbrată a cererii pentru acordarea daunelor morale.

Se vor menține celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 177 din 26 octombrie 2010 și Sentinței nr. 699/P.I. din 15 iunie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.M. SRL Timișoara și în consecință: Modifică în parte Decizia nr. 177 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, și Sentința civilă nr. 699/P.I. din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a apelantei-reclamante la plata sumei de 2.616 RON taxă judiciară de timbru pentru prima instanță și anulează ca netimbrată cererea pentru acordarea daunelor morale. Menține restul dispozițiilor Deciziei nr. 177 din 26 octombrie 2010 și Sentinței nr. 699/P.I. din 15 iunie 2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2011.