ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2308/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 655 din 2 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpatul P.C. a fost condamnat la 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20, art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., combinat cu art. 74 – art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit și descris în procesul verbal. Inculpatul a fost obligat la 5.673.896 lei către C.A.S. Prahova și la plata sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile, din care 2 milioane lei reprezintă daune materiale.

Inculpatul a fost obligat la tratament medical atât pe perioada detenției, cât și ulterior, până la însănătoșire. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la 7 martie 2004, inculpatul P.C. a mers în vizită la fratele său P.G., din comuna Drajna, unde s-a întâlnit cu un coleg de serviciu și soția acestuia. Au consumat băuturi alcoolice și toți au plecat spre satul Ogretin. Inculpatul se afla în stare de ebrietate și mergând pe bicicletă sinuos, s-a îndreptat spre grupul persoanelor aflate pe acostamentul șoselei, așteptând autobuzul. Inculpatul a reproșat acestora că stau în drum, iar partea vătămată i-a răspuns, „Cât este strada de mare nu ai loc să treci?” În această atmosferă tensionată, inculpatul a lovit-o în zona feței pe partea vătămată, fracturându-i doi dinți.

Au intervenit persoanele prezente să-l oprească, dar inculpatul s-a smucit, a scos un briceag din buzunar cu care a lovit pe partea vătămată în spate de trei ori. Expertiza medico-legală a concluzionat că partea vătămată a suferit avulsia dinților 2.1 și 2.2, precum și 3 plăgi prin înjunghiere în regiunile subscapular stânga în spațiul VII intercostal stâng și lombară stânga; s-a mai arătat că una din cele trei plăgi a interesat aparatul respirator, cauzând pneumotorax total stâng, aceste leziuni punând viața în primejdie a părții vătămate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.C. care a criticat-o pentru nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 14 din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că starea de fapt, încadrarea juridică au fost corect reținute, după cum și pedeapsa aplicată inculpatului.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat critici în ce privește pedeapsa aplicată și omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., ale căror efecte trebuiau să se reflecte și în pedeapsa aplicată. Criticile vor fi examinate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., dar se va constata că ele sunt nefondate, pentru motivele ce urmează. Instanțele au reținut o corectă stare de fapt, care nu a pus în evidență, în raport de probele administrate, existența cumulativă a condițiilor necesare reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Activitatea infracțională a fost percepută, în mod nemijlocit, de mai multe persoane, care însă în declarațiile lor (C.V., V.M.D., M.A.I.

nu au învederat o atitudine agresivă a părții vătămate. Este adevărat că între inculpat și partea vătămată a existat un schimb de replici, dar inculpatul a insultat mai întâi, după care cei doi s-au îmbrâncit reciproc. Pe acest fond, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a lovit mai întâi, în față, pe partea vătămată, fracturându-i doi dinți, după care, a lovit-o de trei ori în spate cu un briceag ce-l avea asupra sa. Desigur, în acest context, partea vătămată nu a manifestat față de inculpat o atitudine de natură a-i provoca o puternică tulburare, inculpatul fiind cel care a agresat verbal apoi fizic pe partea vătămată. Acestea sunt considerentele pentru care nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., aspect sub care hotărârile recurate sunt temeinice și legale.

Tot astfel și pedeapsa aplicată inculpatului respectă dispozițiile art. 72 C. pen., reflectând atât pericolul social al faptei, cât și al făptuitorului. Reținând în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare personale atenuante, instanța de fond a coborât pedeapsa sub limita minimă legală, așa încât, pentru aceleași considerente nu se mai putea opera o nouă reducere a pedepsei. De altfel, în condițiile de fapt și de drept cunoscute, numai o astfel de pedeapsă este de natură să asigure cerințele înscrise în art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, criticile sunt nefondate și cum nu se constată nici alte motive, care luate în considerare din oficiu, să conducă la casare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată detenția preventivă. Conform cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 14 din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2004 la 6 aprilie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2005.