ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2308/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 655

din 2 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpatul P.C. a fost

condamnat la 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20, art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen., combinat cu art. 74 – art. 76 C. pen., în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit și descris în procesul

verbal.

Inculpatul a fost obligat la

5.673.896 lei către C.A.S. Prahova și la plata sumei de 20 milioane lei

despăgubiri civile, din care 2 milioane lei reprezintă daune materiale.

Inculpatul a fost obligat la

tratament medical atât pe perioada detenției, cât și ulterior, până la

însănătoșire.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, la 7 martie 2004, inculpatul P.C. a mers în vizită

la fratele său P.G., din comuna Drajna, unde s-a întâlnit cu un coleg de

serviciu și soția acestuia.

Au consumat băuturi

alcoolice și toți au plecat spre satul Ogretin. Inculpatul se afla în stare de

ebrietate și mergând pe bicicletă sinuos, s-a îndreptat spre grupul persoanelor

aflate pe acostamentul șoselei, așteptând autobuzul.

Inculpatul a reproșat

acestora că stau în drum, iar partea vătămată i-a răspuns, „Cât este strada de

mare nu ai loc să treci?”

În această atmosferă

tensionată, inculpatul a lovit-o în zona feței pe partea vătămată,

fracturându-i doi dinți. Au intervenit persoanele prezente să-l oprească, dar

inculpatul s-a smucit, a scos un briceag din buzunar cu care a lovit pe partea

vătămată în spate de trei ori.

Expertiza medico-legală a

concluzionat că partea vătămată a suferit avulsia dinților 2.1 și 2.2, precum

și 3 plăgi prin înjunghiere în regiunile subscapular stânga în spațiul VII

intercostal stâng și lombară stânga; s-a mai arătat că una din cele trei plăgi

a interesat aparatul respirator, cauzând pneumotorax total stâng, aceste

leziuni punând viața în primejdie a părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul P.C. care a criticat-o pentru nereținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 14

din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat cu motivarea că starea de fapt, încadrarea juridică au

fost corect reținute, după cum și pedeapsa aplicată inculpatului.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat critici în ce

privește pedeapsa aplicată și omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b)

C. pen., ale căror efecte trebuiau să se reflecte și în pedeapsa aplicată.

Criticile vor fi examinate

în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct.

14 și 17 C. proc. pen., dar se va constata că ele sunt nefondate, pentru

motivele ce urmează.

Instanțele au reținut o

corectă stare de fapt, care nu a pus în evidență, în raport de probele

administrate, existența cumulativă a condițiilor necesare reținerii

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Activitatea infracțională a

fost percepută, în mod nemijlocit, de mai multe persoane, care însă în

declarațiile lor (C.V., V.M.D., M.A.I. nu au învederat o atitudine agresivă a

părții vătămate. Este adevărat că între inculpat și partea vătămată a existat

un schimb de replici, dar inculpatul a insultat mai întâi, după care cei doi

s-au îmbrâncit reciproc.

Pe acest fond, inculpatul,

aflat în stare de ebrietate, a lovit mai întâi, în față, pe partea vătămată,

fracturându-i doi dinți, după care, a lovit-o de trei ori în spate cu un

briceag ce-l avea asupra sa.

Desigur, în acest context,

partea vătămată nu a manifestat față de inculpat o atitudine de natură a-i

provoca o puternică tulburare, inculpatul fiind cel care a agresat verbal apoi

fizic pe partea vătămată.

Acestea sunt considerentele

pentru care nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.

73 lit. b) C. pen., aspect sub care hotărârile recurate sunt temeinice și

legale.

Tot astfel și pedeapsa

aplicată inculpatului respectă dispozițiile art. 72 C. pen., reflectând atât

pericolul social al faptei, cât și al făptuitorului.

Reținând în favoarea

inculpatului circumstanțe judiciare personale atenuante, instanța de fond a

coborât pedeapsa sub limita minimă legală, așa încât, pentru aceleași

considerente nu se mai putea opera o nouă reducere a pedepsei.

De altfel, în condițiile de

fapt și de drept cunoscute, numai o astfel de pedeapsă este de natură să

asigure cerințele înscrise în art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente,

criticile sunt nefondate și cum nu se constată nici alte motive, care luate în

considerare din oficiu, să conducă la casare, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca

nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată detenția preventivă.

Conform cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 14 din 14

ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2004 la 6

aprilie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.