ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 26

septembrie 2002 a Tribunalului Buzău, inculpatul R.F. a fost condamnat la 6 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 6 februarie 2002, la zi și l-a obligat la 25.000.000 lei

despăgubiri civile și 10.000.000 lei daune morale părții civile (P.V.C.).

S-a reținut în fapt că inculpatul,

în seara zilei de 5 februarie 2002, a consumat băuturi alcoolice la un bufet

din satul Robești, com. Pîrscov, unde datorită stării de ebrietate a răsturnat o

masă, s-a certat cu mai multe persoane și după ieșirea din local, pe drum, a

amenințat cu cuțitul o persoană.

În timp ce partea vătămată P.V.C.

circula pe șosea cu autoturismul, inculpatul i-a sărit în față, determinând-o

să oprească autoturismul și după ce partea vătămată i-a reproșat conduita

imprudentă, inculpatul a scos cuțitul de la brâu și a lovit-o, repetat, în zona

brațului stâng și torace, producând-i o plagă penetrantă hemitorace stâng.

Pentru salvarea vieții a fost

necesară internarea în spital și efectuarea intervenției chirurgicale și

aplicarea tratamentului medical adecvat.

Prin decizia penală nr. 558 din 4

decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, s-a desființat parțial sentința penală

în sensul că prin înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen., s-a majorat pedeapsa

la 8 ani închisoare și totodată, s-a respins apelul declarat de inculpat prin

care solicită reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, reiterând motivul din apel în sensul reducerii pedepsei,

temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei, instanța de

apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens, a ținut seama de gradul de pericol social deosebit al

infracțiunii comise, în împrejurările de fapt expuse (după ce a provocat

scandal la un local și s-a comportat violent față de persoanele întâlnite, pe

drum public, a sărit agresiv în fața unui autoturism și a lovit pe conducătorul

auto, cu intenția de a-l omorî), cât și al persoanei inculpatului (cu

comportări violente, purtător de cuțit asupra sa, la ciorap și la „brâu”)

astfel că pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute de lege, este necesară

pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat, recursul declarat și a fi obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 558 din 4 decembrie

2002 a Curții de Apel Ploiești.

Compută din pedeapsă, durata arestării

preventive a inculpatului de la 6 februarie 2002, la 9 aprilie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

aprilie 2003.