ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5374/2005

Asupra revizuirii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă, formulată la 11 iulie 2003, la Curtea de Apel Alba Iulia, contestatoarea SC S. SA, a solicitat în contradictoriu cu intimata SC C.I. SRL Brașov, anularea tuturor formelor de executare începute în dosarul execuțional al executorului judecătoresc T.V.P. din Mediaș și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare. Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința civilă nr. 263 din 23 iulie 2003 și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Mediaș. Împotriva acestei hotărâri de declinare a competenței materiale a formulat recurs contestatoarea, criticând sentința atacată sub aspectul neaplicării de către instanță a dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 521 din 10 februarie 2004, a respins ca tardiv recursul declarat de contestatoarea SC S. SA, împotriva sentinței civile nr. 263 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, având în vedere că acesta a fost introdus la 14 august 2003, cu depășirea termenului legal de 5 zile prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., care a început să curgă de la 23 iulie 2003, când s-a pronunțat hotărârea atacată. Prin decizia civilă nr. 2632 din 15 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins contestația în anulare formulată de contestatoare împotriva deciziei civile nr. 521 din 10 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, iar pe cale de consecință s-a respins și cererea accesorie de suspendare a executării.

Împotriva acestei decizii SC S. SA a formulat cerere de revizuire, invocând încălcarea dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că s-a procedat la judecarea cauzei în lipsa apărătorului ales, care și-a justificat absența prin plecarea în concediu de odihnă pentru termenul din 15 septembrie 2004, când a fost soluționată contestația în anulare și critici privind fondul acesteia. Conform dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., rezultă că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, cât și hotărârile date de instanțe de recurs, atunci când se evocă fondul. Decizia nr. 2632 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a cărei revizuire se cere, nu se încadrează în categoria hotărârilor pronunțate de instanța de recurs care evocă fondul, hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța supremă în cadrul altei căi de atac extraordinare, respectiv a unei contestații în anulare.

Prin urmare, se poate cere revizuirea hotărârilor pronunțate în recurs, numai în cazul în care instanța admite recursul și hotărăște asupra fondului, ceea ce în situația de față nu s-a întâmplat. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere în cazul în care partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată din cauza unei împrejurări mai presus de voința sa, dar cu condiția să înștiințeze instanța despre aceasta. Ori, în situația de față, critica formulată de revizuientă nu se încadrează în dispozițiile legale menționate, și ca atare, cererea de revizuire urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC S. SA, împotriva deciziei nr. 2632 din 15 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2005.