ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării Deciziei nr. 8 din 17 august 2010, emisă de aceasta, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare. In motivarea acțiunii s-a arătat că o echipă de auditori publici externi ai Curții de Conturi ai României au efectuat în perioada 10 mai 2010-02 iulie 2010 auditul financiar al contului de execuție pe anul 2009 la A.P.I.A., în urma căruia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate detaliat în Procesul-verbal de constatare mai sus menționat la entitatea controlată.

Ulterior în baza Procesului-verbal de constatare nr. 21761 din 06 iulie 2010 a fost emisă Decizia nr. 8 din 17 august 2010 prin care au fost valorificate constatările cuprinse în procesul verbal de constatare. Împotriva deciziei a cărei suspendare se solicită, A.P.I.A. a formulat contestație, soluționată prin încheierea nr. 31 din 12 octombrie 2010 de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, în sensul respingerii acesteia. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4871 din 3 decembrie 2010 a respins ca nefondată cererea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că prin cererea depusă reclamanta nu a demonstrat cazul bine justificat, în speță nu a indicat îndoieli serioase de nelegalitate a Deciziei nr. 8 din 17 august 2010, rezumându-se a prezenta aspecte de fapt care în opinia sa nu ar mai justifica în prezent Decizia Curții de Conturi. S-a mai reținut că reclamanta nu a demonstrat o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, ci a încercat să prezinte o varietate de fapte care fac indescifrabil adevăratul sens al măsurilor dispuse de A.P.I.A., la acest stadiu. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură care și-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. , solicitând casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv dispunerea suspendării executării dispozițiilor Deciziei nr. 8 din 17 august 2010. În motivarea căii de atac se arată că A.P.I.A. a respectat condiția impusă de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și prin înscrisul depus la dosar, însoțit de dovada comunicării acestuia autorității pârâte, justifică a fi sesizat autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund netemeinic actul administrativ unilateral prin care a solicitat revocarea în parte a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Se mai arată că pe baza înscrisurilor atașate la dosar, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond putea constata pe deplin îndeplinită cerința cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea de către recurentul-reclamant a unor „împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". A mai susținut recurenta că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8 din 17 august 2010 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, respectiv „un prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Soluția pronunțată de instanța de fond a fost argumentată în mod corect reținându-se că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Cu privire la condiția îndoielii serioase asupra legalității actului, se reține că prin cererea dedusă judecății reclamanta nu a demonstrat cazul bine justificat, neindicând îndoieli serioase de nelegalitate a Deciziei nr. 8/2010.

Recurenta-reclamantă își motivează cererea de suspendare tocmai pe faptul că orice demers de recuperare a sumelor considerate de Curtea de Conturi printr-o decizie executorie ca fiind plătite în mod nejustificat „ar aduce atingere drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul instituției înainte ca instanța competentă să se pronunțe asupra acestor măsuri și consecințele acestor măsuri pot fi extrem de grave pentru buna funcționare a instituției", ar putea fi eliminate prin suspendarea actului administrativ de către instanța de judecată încercând să omită astfel faptul că actul administrativ este emis în regim de putere publică și se bucură de prezumția de legalitate. Așadar, nu se poate solicita suspendarea unui act administrativ presupus vătămător fără să se demonstreze în ce constă prejudiciul și totodată iminența producerii acestuia.

Existența „cazului bine justificat"nu presupune invocarea unor motive de nelegalitate, întrucât o asemenea cerință și interpretare, ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Or, instanța învestită cu o cerere de suspendare nu este competentă să analizeze motivele de nelegalitate ale actului administrativ, ci doar să verifice dacă sunt îndeplinite cele două condiții cumulative cazul bine justificat și paguba iminentă. De asemenea, recurenta-reclamantă nu a probat în nici un fel paguba iminentă pe care ar suferi-o în cazul conformării deciziei contestate și nici nu a indicat care sunt împrejurările de fapt care ar justifica temeinic admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ emanat de la Departamentul III din cadrul Curții de Conturi a României.

Pe de altă parte, așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a prezentat doar unele aspecte de ordin general, fără să circumstanțieze în concret starea de fapt temeinic justificată și eventuala paguba iminentă, fără putință a fi reparată, care i-ar provoca-o punerea în executare a deciziei contestate. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond Decizia nr. 8 din 17 august 2010 a Departamentului III se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte juridice de plin drept atât timp cât nu a fost anulată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României sau de către instanța de contencios administrativ competentă.

Raportat la aceste împrejurări se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. , va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 4871 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.