ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea

executării Deciziei nr. 8 din 17 august 2010, emisă de aceasta, până la

soluționarea pe fond a cererii de anulare.

In motivarea

acțiunii s-a arătat că o echipă de auditori publici externi ai Curții de

Conturi ai României au efectuat în perioada 10 mai 2010-02 iulie 2010 auditul

financiar al contului de execuție pe anul 2009 la A.P.I.A., în urma căruia au

fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate

detaliat în Procesul-verbal de constatare mai sus menționat la entitatea

controlată.

Ulterior în

baza Procesului-verbal de constatare nr. 21761 din 06 iulie 2010 a fost emisă

Decizia nr. 8 din 17 august 2010 prin care au fost valorificate constatările

cuprinse în procesul verbal de constatare.

Împotriva deciziei

a cărei suspendare se solicită, A.P.I.A. a formulat contestație, soluționată

prin încheierea nr. 31 din 12 octombrie 2010 de către Comisia de soluționare a

contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României, în sensul respingerii

acesteia.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 4871 din 3 decembrie 2010 a respins ca nefondată cererea Agenției de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că prin cererea depusă reclamanta

nu a demonstrat cazul bine justificat, în speță nu a indicat îndoieli serioase

de nelegalitate a Deciziei nr. 8 din 17 august 2010, rezumându-se a prezenta

aspecte de fapt care în opinia sa nu ar mai justifica în prezent Decizia Curții

de Conturi.

S-a mai

reținut că reclamanta nu a demonstrat o îndoială serioasă asupra legalității

actului atacat, ci a încercat să prezinte o varietate de fapte care fac

indescifrabil adevăratul sens al măsurilor dispuse de A.P.I.A., la acest

stadiu.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură care și-a întemeiat calea de

atac pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. ,

solicitând casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată, respectiv dispunerea suspendării executării dispozițiilor Deciziei

nr. 8 din 17 august 2010.

În motivarea

căii de atac se arată că A.P.I.A. a respectat condiția impusă de prevederile art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și prin înscrisul depus la dosar, însoțit

de dovada comunicării acestuia autorității pârâte, justifică a fi sesizat

autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind

profund netemeinic actul administrativ unilateral prin care a solicitat

revocarea în parte a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,

obligație impusă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Se mai arată

că pe baza înscrisurilor atașate la dosar, în limitele permise de natura

specială a procedurii instituite de art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de

fond putea constata pe deplin îndeplinită cerința cazului bine justificat,

astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

respectiv dovedirea de către recurentul-reclamant a unor „împrejurări legate de

starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ".

A mai susținut

recurenta că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 8 din 17 august 2010

până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a acestui act

administrativ este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube

iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, respectiv „un prejudiciu material viitor și

previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public".

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate de recurentă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Soluția

pronunțată de instanța de fond a fost argumentată în mod corect reținându-se că

în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ: „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate".

Cu privire la

condiția îndoielii serioase asupra legalității actului, se reține că prin

cererea dedusă judecății reclamanta nu a demonstrat cazul bine justificat,

neindicând îndoieli serioase de nelegalitate a Deciziei nr. 8/2010.

Recurenta-reclamantă

își motivează cererea de suspendare tocmai pe faptul că orice demers de

recuperare a sumelor considerate de Curtea de Conturi printr-o decizie

executorie ca fiind plătite în mod nejustificat „ar aduce atingere drepturilor

de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul instituției înainte

ca instanța competentă să se pronunțe asupra acestor măsuri și consecințele

acestor măsuri pot fi extrem de grave pentru buna funcționare a

instituției", ar putea fi eliminate prin suspendarea actului administrativ

de către instanța de judecată încercând să omită astfel faptul că actul

administrativ este emis în regim de putere publică și se bucură de prezumția de

legalitate.

Așadar, nu se

poate solicita suspendarea unui act administrativ presupus vătămător fără să se

demonstreze în ce constă prejudiciul și totodată iminența producerii acestuia.

Existența

„cazului bine justificat"nu presupune invocarea unor motive de

nelegalitate, întrucât o asemenea cerință și interpretare, ar echivala cu

prejudecarea fondului cauzei.

Or, instanța

învestită cu o cerere de suspendare nu este competentă să analizeze motivele de

nelegalitate ale actului administrativ, ci doar să verifice dacă sunt

îndeplinite cele două condiții cumulative cazul bine justificat și paguba

iminentă.

De asemenea,

recurenta-reclamantă nu a probat în nici un fel paguba iminentă pe care ar

suferi-o în cazul conformării deciziei contestate și nici nu a indicat care

sunt împrejurările de fapt care ar justifica temeinic admiterea cererii de

suspendare a executării actului administrativ emanat de la Departamentul III

din cadrul Curții de Conturi a României.

Pe de altă

parte, așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată,

recurenta-reclamantă a prezentat doar unele aspecte de ordin general, fără să

circumstanțieze în concret starea de fapt temeinic justificată și eventuala

paguba iminentă, fără putință a fi reparată, care i-ar provoca-o punerea în

executare a deciziei contestate.

Așa cum în mod

corect a reținut și instanța de fond Decizia nr. 8 din 17 august 2010 a

Departamentului III se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte

juridice de plin drept atât timp cât nu a fost anulată de Comisia de

soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României sau de

către instanța de contencios administrativ competentă.

Raportat la

aceste împrejurări se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat.

Apreciind că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. , va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I DE

Respinge

recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

împotriva sentinței nr. 4871 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 martie 2011.