ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3182/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.09.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând suspendarea și anularea constatărilor de la punctele 1 și 2 și a măsurilor de la pct. II.1 și II.2. din Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014, emisă de Șeful Departamentului III al Curții de Conturi, precum și suspendarea și anularea încheierii nr. 108 din 29 august 2014 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

Prin sentința nr. 467 din data de 20.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicarea a legii atât în ceea ce privește cererea de suspendare cât și în ceea ce privește soluția pe fond dispusă în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de suspendare recurenta-reclamantă arată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit norma de drept material respectiv dispozițiilor art. 14 alin. (1) din legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a actelor contestate până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond.

În opinia recurentei-reclamante în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004 cât și existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ.

Aceasta deoarece arată reclamanta actele contestate prin care s-au impus anumite obligații în sarcina recurentei ca autoritate sunt vădit nelegale în cauză neexistând abateri de la legalitate și regularitate "cauzatoare de prejudicii". Se arată că respingerea cererii de suspendare a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește fondul cauzei recurenta-reclamantă arată că soluția de respingere a acțiunii este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) din Ordinul MADRT nr. 687/2007 precum și cele prevăzute de art. 15(3) din anexa F a aceluiași act normativ.

Prin actele contestate s-au reținut de către intimați în sarcina recurentei următoarele abateri de la legalitate și regularitate.

Cu privire la neregularitățile contestate la pct. 1 arată că a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) din OMADR nr. 687/2007 în condițiile în care în cauză față de societățile vizate s-a constatat că este vorba de sprijin financiar nejustificat - respectiv fermierul nu a îndeplinit condițiile de acordare a subvenției, fără să existe suspiciunea de fraudă în acest caz fermierul trebuie să restituie sprijinul financiar nejustificat conform art. 5 alin. (3) și (4) din OMADR nr. 687/2007 fără obligația de plată a majorărilor. Recurenta - reclamantă arată că față de toate societățile agricole verificate s-a constatat că sumele stabilite sunt nejustificate și nu necuvenite.

În cazul sprijinului financiar necuvenit a fost dovedită intenția de fraudă în obținerea subvenției și se naște conform art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2005 obligația de recuperare a prejudiciului care cuprinde și obligațiile accesorii precizate de legislația în vigoare situație care nu era îndeplinită deoarece nu a fost dovedită intenția de fraudă în obținerea subvenției.

Cu privire la neregularitatea constatată la pct. 2 recurenta-reclamantă arată că procesul-verbal de recepție și restituirea nu constituie un titlu de creanță în raport de dispozițiile art. 43 din Cod procedură fiscală, iar în cazul societăților certificate nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din O.U.G. nr. 123/2006 în sensul existenței unui sprijin financiar necuvenit (intenție de fraudă probată) pentru ca obligația de recuperare a sprijinului să cuprindă și obligația de plată a majorărilor de întârziere.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 731 din legea nr. 500/2002 în condițiile în care acest articol a fost introdus în anul 2013 nefiind aplicabil situației unor debite constatate începând cu anul 2006.

La dosar intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat în principal respingerea recursului ca tardiv formulat și în subsidiar ca nefondat.

Prin raport s-a constatat că recursul a fost declarat în termenul legal fiind admis în principiu conform încheierii din 18.05.2017 - fila 56 dosar recurs.

La dosar s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către una din societățile centrale S.C. A. S.A. în interesul reclamantei-recurente, cerere pusă în discuția părților și respinsă motivat în ședința publică din 10 octombrie 2017.

În termenul de amânare a pronunțării recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Ordinului nr. 687/2007 - art. 5 alin. (3) și (4) din Anexă și a dispozițiilor art. 15 și 17 din O.U.G. nr. 123/2006 în ceea ce privește fondul cauzei.

În ceea ce privește cererea de suspendare a actelor contestate formulate în baza art. 4 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 Curtea ținând cont că s-a solicitat suspendarea până la soluționarea definitivă a cauzei, iar soluționarea recursului a avut loc în ședință publică din 10 octombrie 2017, urmează a constata că cererea de suspendare a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare ca efect al admiterii recursului.

Curtea pe fondul recursului apreciază pentru următoarele considerente că recursul este fondat urmând a fi admisă în parte acțiunea pe fond având ca obiect încheierea nr. 108/2014 și Decizia nr. 16/2014 cu privire la Măsurile de la pct. II.1 și II.2, măsuri menținute greșit de instanța de fond prin soluția de respingere a acțiunii.

Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a menținut abaterile de la legalitate și regularitate reținute de intimată deoarece pentru ambele abateri nu sunt îndeplinite condițiile legale.

Prima abatere reținută constă în aplicarea de către recurentă prin centrul județean, a dispozițiilor art. 15 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 687/2007 respectiv aprecierea existenței față de societățile vizate a condițiilor existenței unui sprijin nejustificat.

Intimata a apreciat că față de societățile controlate sunt îndeplinite condițiile existenței unui sprijin financiar necuvenit care trebuie susținut conform art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, cu obligația de plată a majorărilor și penalităților. Obligația de plată a accesoriilor impusă în cazul nerespectării condițiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) și (2) din Ordinul MADR nr. 687/2007 a fost contestată de recurentă, Curtea apreciind recursul ca fiind fondat.

Aceasta deoarece în cauză pentru toate societățile agricole verificate sprijinul financiar a fost nejustificat și nu a fost sprijin necuvenit, probată suspiciunea de fraudă. Intimata nu a fost distinctă între sprijinul financiar nejustificat - care trebuie restituit fără plata accesoriilor deoarece nu a fost probată intenția de fraudă și sprijin financiar necuvenit, care trebuie restituit plus accesorii existând dovada situației premisă respectiv intenția de fraudă în obținerea subvenției.

Se poate vorbi de sprijinul financiar nejustificat în acea situație în care fermierul nu a îndeplinit condițiile de acordare a subvenției, fără să existe suspiciunea de fraudare (existența culturii, asigurarea acesteia și folosirea de sămânță certificată și de calitate).

Sprijinul financiar nejustificat conform art. 15 alin. (1) și (2) din O.M.A.D.R. nr. 687/2007, reprezintă nefolosirea bonurilor valorice dobândite în urma cererii pentru sămânță certificată și de calitate, motorină, îngrășăminte și pesticide.

În cazul sprijinului financiar nejustificat, care a fost probat în cazul tuturor societăților verificate, fermierul nu îndeplinește condițiile de eligibilitate și acesta trebuie să restituie sprijinul financiar nejustificat conform art. 5 alin. (3) și (4) din OMADR nr. 687/2007.

Se poate vorbi de sprijinul financiar necuvenit în acea situație în care a fost dovedită intenția de fraudă în obținerea subvenției.

Sprijinul financiar necuvenit, conform art. 17 alin. I din O.U.G. nr. 123/2006, reprezintă crearea de situații nereale în vederea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate sau folosirea bonurilor valorice sau a resurselor materiale dobândite cu bonuri valorice, în alte scopuri decât acela de a cultiva terenul. Totodată poate fi considerat sprijin financiar necuvenit declarația falsă a fermierul privind plata arendei, redevenței sau altor obligații contractuale, și chiar prezentarea de documente false privind dovada proprietății sau a dreptului de folosință asupra terenului.

Toate societățile verificate față de care s-au impus măsurile contestate ca nelegale au beneficiat de sprijin financiar nejustificat.

Aceste societății nu se încadrează la art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 123/2006 deoarece ele nu au înscris sau atestat date ori situații nereale pe documentele de decontare aferente sprijinului financiar, această situație de fapt rezultând din Decizia Curții de Apel Constanța nr. 2468/CA din 29 octombrie 2012 pentru S.C. A. S.A. în sentința civilă nr. 467 din 20 februarie 2015 cu privire la S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L..

Pentru cele expuse Curtea apreciază că sentința recurată a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din Ordinul MADR nr. 687/2007 art. 15 alin. (3) din aceleași act normativ și art. 17 din O.U.G. nr. 123/206, fiind întemeiată critica recurentei privind măsura dispusă la pct. 1 din Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014.

Cu privire la cea de-a doua abatere reținută respectiv necalcularea și neînregistrarea în evidența tehnico-operativă și contabilă și nerecuperarea și nevirarea la bugetul de stat a obligațiilor accesorii precizate de legislația în vigoare, Curtea apreciază ca întemeiate susținerile din recurs.

În cazul constatării unui debit față de recurentă - în prezenta cauză obligația de restituire a sprijinului nejustificat, fără majorări nefiind probată frauda, procesul-verbal de recepție și restituire întocmit în baza OMADR nr. 687/2007 nu constituie în baza legii un titlu de creanță admisibil a fi pus în executare directă, ci doar un act administrativ care atestă faptul că nu s-au îndeplinit anumite condiții. Acest proces-verbal nu constituie un titlu executoriu, nefiind titlu de creanță în sensul dispozițiilor art. 43 din Codul de procedură fiscală, nefiind suficient prin el însuși a demara procedura de executare silită. Executarea silită, conform art. 372 C. proc. civ. se poate efectua numai în baza unei hotărâri judecătorești ori a altui înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu, fiind necesar a se introduce acțiune la instanțele judecătorești pentru a obține un titlu executoriu.

Pentru plățile nejustificate sprijinul financiar trebuie restituit fără obligația de plată a accesoriilor în baza unei hotărâri judecătorești, iar conform art. 17 din O.U.G. nr. 123/2006 numai sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată și rejudecând admite în parte acțiunea și în consecință:

Anulează în parte încheierea nr. 108 din 29 august 2014 și Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014 cu privire la pct. II.1 și II.2.

Va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 467 din 20 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite în parte acțiunea și în consecință:

Anulează în parte încheierea nr. 108 din 29 august 2014 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014, emisă de Șeful Departamentului III al Curții de Conturi cu privire la măsurile de la pct. II.1 și II.2.

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2017.