ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1961/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.04.2014, și a Deciziei nr. 18552 din 04 iunie 2014, emise de către pârâtă, privind proiectul "înființare prestator servicii SC "A." SRL în satul Stănești, comuna Stănești, județul Giurgiu, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014, având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 940 din 2 aprilie 2015, a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 7.04.2014 privind proiectul "înființare prestator servicii SC A. SRL, în sat Stănești, comuna Stănești, județul Giurgiu", înregistrat sub nr. x din 11 aprilie 2014 și a Deciziei nr. 18552 din 4 iunie 2014, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentei, în cauză nu a fost probată îndeplinirea condițiilor privind cazul bine justificat și paguba iminentă pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, care trebuie întrunite cumulativ, prin urmare actele contestate sunt legale.

Totodată, recurenta a apreciat că prezenta cerere este inadmisibilă prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind introdusă ulterior soluționării acțiunii în anulare a actelor atacate.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 7.04.2014 privind proiectul "înființare prestator servicii SC A. SRL, în sat Stănești, comuna Stănești, județul Giurgiu", înregistrat sub nr. x din 11 aprilie 2014 și a Deciziei nr. 18552 din 4 iunie 2014, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Sentința nr. 3118 din 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. S.R.L, dispunând anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 07.04.2014 și Decizia nr. 18552 din 04 iunie 2014, emise de pârâtă.

Totodată, prin Decizia nr. 999 din 15 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 3118 din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată, respingând acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Astfel, se constată că, în cauză, acțiunea în anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită a fost soluționată definitiv, împrejurare care, de altfel, pune și problema subzistenței interesului în soluționarea căii de atac exercitate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 940 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV