ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.06.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat - în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 07.04.2014 (înregistrat la MADR - APDRP sub nr. x din 11.04.2014) și a Deciziei nr. 18552 din 04.06.2014, prin care s-a respins contestația administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 3118 din 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 07.04.2014 și Decizia nr. 18552 din 04.06.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 07.04.2014, s-a constatat că reclamanta a încălcat prevederile Contractului de finanțare nr. x din 16.06.2010, încheiat pentru investiția "Înființare prestator servicii S.C. A. S.R.L. în satul Stănești, comuna Stănești, județul Giurgiu", prin nerespectarea art. 1 din contract și a art. 1, 3 din Anexa 1 - "Prevederi Generale" la contract, dar și prin nerespectarea legislației în vigoare.
Prin acest act administrativ s-a dispus obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 601.045,60 RON (147.279 euro), constând în sprijinul financiar nerambursabil pe care l-a primit conform Contractului de Finanțare, apreciat neeligibil de echipa de control.
S-a apreciat, în cuprinsul Capitolului 8 - Concluziile activității de verificare, că investiția realizată de S.C. A. S.R.L. a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării prevederilor legale și contractuale prezentate la Capitolul 7 - Temeiul de drept, însă nu s-a arătat concret care sunt acele prevederi și în ce mod s-au încălcat.
Echipa de control a motivat pretinsa constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, în cuprinsul Capitolului 6 din procesul-verbal, prin aceea că "în urma verificării legăturilor între asociatul/administratorul beneficiarului S.C. A. S.R.L. și administratorul agentului economic către care prestează servicii - S.C. B. S.R.L., s-a constatat că există legături între aceștia, respectiv administratorul celor două societăți este una și aceeași persoană - doamna C.; se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea nr. 346 din 14.07.2004, privind înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii".
Din cuprinsul actului administrativ contestat și din documentația care a stat la baza întocmirii sale, așa cum sunt aceste documente enumerate în cuprinsul Capitolului 11, intitulat "Documente probante", nu rezultă faptul că proiectul a fost modificat substanțial, nu rezultă date care să confirme că a fost afectată natura sau condițiile de punere în aplicare a acestui proiect și nici că s-a creat un avantaj nejustificat vreunei întreprinderi.
SC " A." S.R.L. a fost înființată în anul 2009, având asociat unic și administrator pe doamna C., firmă care a semnat Contractul de Finanțare în cauză la data de 16.06.2010.
SC " B." S.R.L. a fost înființată în anul 1997, având ca asociat unic pe numitul D., iar în 2004 a devenit administrator și asociat unic C.
Din anul 2008 a devenit asociat unic E., C. rămânând doar administrator.
În urma controlului efectuat de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, doamna C. a renunțat la calitatea de administrator al acestei din urmă societăți comerciale, înțelegând să remedieze pretinsa "neregulă" constatată de echipa de control.
Beneficiarul finanțării este întreprinderea și, respectiv, asociații acesteia, care obțin beneficii, dividende sau pierderi, și nu administratorul acesteia.
De la realizarea investiției și până în prezent S.C. A. S.R.L. a încheiat un număr de contracte, respectiv 84, din care doar 11 cu S.C. B. S.R.L., atât cu persoane fizice, cât și cu persoane juridice, societatea, îndeplinindu-și obligațiile contractului de finanțare și fiind pe profit.
Reclamanta a mai fost controlată de către A.P.D.R.P. - C.R.P.D.R.P. în anul 2012, constatările nefiind de natură să pună problema că investiția ar fi neeligibilă.
Asociatul unic sau asociații societăților comerciale subscriu capitalul social, cofinanțează investiții, oferă garanții, iau hotărâri în numele societății etc. și nu administratorul, acesta punând în executare deciziile/hotărârile asociatului sau asociațiilor.
Aprecierea echipei de control emitentă a procesului-verbal contestat, referitor la crearea unui avantaj nejustificat S.C. B. S.R.L. este o apreciere nefundamentată.
În cauza de față nu s-a dovedit crearea unui avantaj nejustificat vreunei întreprinderi, așa încât să se poată aprecia că reclamanta ar fi modificat substanțial proiectul și, astfel, ar fi încălcat prevederea contractuală cuprinsă în art. 3 - "Obligații", punctul 3 (1), din Anexa la Contractul de Finanțare.
Pe de altă parte, în cauză nu este dovedită nici "influența dominantă", la care face referire textul art. 44 din Legea nr. 346/2004, și nici faptul că cele două societăți comerciale, S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., sunt "întreprinderi legate", în sensul acestui text de lege.
Procesul-verbal contestat este neîntemeiat, situația de fapt reținută de către organele de control neconstituind o încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenției ori neglijentei reclamantei, care sa conducă la rezilierea contractului si declanșarea procedurii de recuperare a avantajelor acordate.
În aceste sens este și Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C- 434/12 a CJUE.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că Procesul-verbal de constatare din 11.04.2014 este nelegal, întrucât:
"nu rezultă faptul că proiectul a fost modificat substanțial, nu rezultă date care să confirme că a fost afectată natura sau condițiile de punere în aplicare a acestui proiect și nici că s-a creat un avantaj nejustificat vreunei întreprinderi."
Prin această motivare, instanța a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, 1975/2006 și nr. 2988/1995.
Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari.
Verificarea privind autenticitatea documentației aferentă ofertelor din cadrul procedurii de achiziții și conformitatea și legalitatea acestor oferte este obligația exclusivă a beneficiarului.
În accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, recurenta având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană.
Beneficiarul este responsabil de a se asigura ca toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale și complete în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană.
În dosarul Cererii de Finanțare se regăsește declarația completata de beneficiar prin care acesta indica tipul întreprinderii S.C. A. S.R.L., ca fiind întreprindere autonomă care poate sa-si desfășoare activitatea in mod independent fără aportul altei societăți legate sau partenere, condiție asumata a fi respectata pe intreaga perioada de valabilitate a contractului de finanțare nr. x din 16.06.2010. în urma verificării legăturilor între acționariatul/administatorul beneficiarului S.C. A. S.R.L. și acționariatul/administatorul agenților economici către care a prestat servicii conform contractelor încheiate și a facturilor prezentate s-a constatat că există legături între administatorul S.C. A. S.R.L. și administratorul/actionariatul agenților economici către care prestează servicii S.C. B. S.R.L., respectiv administratorul celor doua societăți este una si aceeași persoana - d-na C.; se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea 346/14.07.2004 privind stimularea înființării și dezvoltării intreprinderilor mici și mijlocii. Cele doua societăți își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.
• Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al consiliului în ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: Art. 4, alin. (8), "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor",
• Contractul de finanțare conține obligațiile pe care părțile și le-au asumat prin semnarea acestuia în virtutea acordului de voința liber exprimat în vederea îndeplinirii obiectului acestui contract, conform art. 1 alin. (2)...Cererea de Finanțare depusa insotita de anexe este parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului art. 2 alin. (8). Cererea de finanțare depusa de beneficiar, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultata in urma verificărilor, modificărilor si completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare și implementare, face parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia.
Instanța a reținut că din totalul de 84 de contracte, doar 11 au fost incheiate cu S.C. B. S.R.L., dar a ignorat faptul că acestea reprezintă 66% din totalul prestațiilor.
Conform art. 16 alin. (1) din Anexa I Prevederi Generale, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanțare, caz in care cheltuiala este neeligibila si are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori in numele lor si a bugetului național."
Totodată, conform art. 11 alin. (3) din Anexa I Prevederi Generale, "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanțelor judecătorești. în aceste cazuri beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."
Neregula care conduce la încetarea valabilității contractului de finanțare și la recuperarea sumelor plătite de APDRP beneficiarului, constă în crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii finanțării, fapt ce are ca efect obținerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis". Acest fapt este interzis de art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 menționat mai sus.
Recurenta are, potrivit Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune, ca principală atribuție protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, iar acordarea finanțării prin încheierea contractelor cu solicitanții de sprijin trebuie corelată cu responsabilitatea angajării fondurilor europene, A.P.D.R.P. fiind supusă auditului din partea Curții de Conturi a României în ceea ce privește modul de gestionare a fondurilor alocate dar și din partea Departamentului de Luptă Antifraudă - organism abilitat cu verificarea și gestionarea fondurilor nerambursabile acordate din partea Comunității Europene.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 224/2008 noțiunea de proiect eligibil este definită ca fiind acel "proiect care îndeplinește condițiile minime prevăzute în fișa tehnică a măsurii și care poate fi selectat, conform criteriilor stabilite prin PNDR, pentru a primi asistență financiară nerambursabilă din FEADR" astfel că, deși reclamanta a avut la dispoziție toate informațiile necesare pentru a întocmi dosarul cererii de finanțare și deși avea obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și de a prezenta documente în acest sens, totuși aceasta nu a depus o documentație care să poate fi încadrată în categoria proiectelor eligibile.
Prin urmare, pentru selectarea și declararea ca eligibil a unui proiect este obligatoriu a fi îndeplinite cu rigurozitate toate criteriile de eligibilitate întocmai cum sunt ele impuse prin Ghidul solicitantului de legistalația națională dar și comunitară în vigoare, mai ales că perspectiva de realizare și implementare a unui proiect trebuie să fie reală, astfel încât acesta să se dovedească viabil și funcțional.
Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic CARE ARE SAU AR PUTEA AVEA CA EFECT UN PREJUDICIU la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.
Potrivit celui de al treilea și celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, "[...] trebuie combătute în toate domeniile acțiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților" și, în această privință, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conțin dispoziții cu privire la abateri, precum și la măsurile și sancțiunile administrative pentru sancționarea acestora".
Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.
Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului. Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Arătăm astfel că A.P.D.R.P. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.
În considerarea art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia "beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare" - pentru fiecare din măsurile acreditate în cadrul PNDR, a fost elaborat un Ghid al Solicitantului, ce se distribuie gratuit tuturor persoanelor care doresc informații despre accesarea fondurilor europene nerambursabile.
În dosarul Cererii de Finanțare se regăsește declarația completata de beneficiar prin care acesta indica tipul întreprinderii S.C. A. S.R.L., ca fiind întreprindere autonoma care poate să-și desfășoare activitatea in mod independent fără aportul altei societăți legate sau partenere, condiție asumata a fi respectata pe întreaga perioada de valabilitate a contractului de finanțare nr. x din 16.06.2010. în urma verificării legăturilor între acționariatul/administratorul beneficiarului S.C. A. S.R.L. și acționariatul/administratorul agenților economici către care a prestat servicii conform contractelor încheiate și a facturilor prezentate s-a constatat că există legături între administratorul S.C. A. S.R.L. și administratorul/actionariatul agenților economici către care prestează servicii S.C. B. S.R.L., respectiv administratorul celor doua societăți este una si aceeași persoana - d-na C.; se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea nr. 346 din 14.07.2004 privind stimularea înființării și dezvoltării intreprinderilor mici și mijlocii. Cele doua societăți își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.
Coroborând cele mai de sus, rezultă că Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici si mijlocii din anexa 4.2 ca întreprindere autonomă este neadevărată.
Procedura clasică pe care o aplică proprietarii/managerii entităților, și care se regăsește și în speța dedusă judecății, este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate, direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului inițial, vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții. Echipamentele achiziționate astfel vor servi, printr-un flux tehnologic, exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.
La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale:
indicatorii externi, fizici (de exemplu: o societate are aceeași adresa sau se regăsește alături de una sau mai multe alte societăți într-o identitate de spații sau spații alăturate; are asigurate identic aceleași facilități - fax, telefon, echipamente IT gen imprimante, xerox, etc.;
aceleași depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleași utilități - electricitate, apa, canal, gunoi, etc.), care, bineînțeles au fost identificați și menționați în procesul-verbal ce se dorește a fi anulat;
indicatorii structurali, legali, juridici (de exemplu: una sau mai multe societăți au aplicat/primit finanțare, iar investiția poate fi folosită numai în relație cu altele obținute de celelalte obiectul finanțării;
pentru obținerea finanțării mai multe societăți au apelat la același consultant - proiectele fiind identice sau aflate într-o strânsă interdependență; aceeași persoană este responsabilul legal/managerul mai multor companii legate între ele; managerii sunt diferiți ca persoană, dar între aceștia există relații de rudenie sau sunt afini; managerii unei companii sunt angajații celeilalte/celorlalte companii aflate în legătură; asociatul/managerul unei societăți care deși nu este asociat/responsabil legal în celelalte deține controlul conturilor sau are o influență dominantă asupra celeilalte societăți; societățile aflate în legătură își asigură sau garantează, una alteia, partea de cofinanțare privată, etc), de asemenea identificați și menționați în procesul-verbal.
indicatorii de afaceri, financiar-contabili (de exemplu: o societate are ca furnizor(i) sau/și client(i) exclusiv aceeași/aceleași altă/alte societăți; facturile cuprind prețuri ale serviciilor/bunurilor favorizante, nereale - fie peste, fie sub prețul pieții; facturi care deși au prețuri reale, acestea nu sunt achitate ci se invocă așa zisele compensări pentru care nu există dovezi că s-au realizat, invocându-se înțelegeri verbale;
o societate se divide în două sau mai multe societăți, dar rezultă din documentele financiar -contabile ulterioare că își continuă activitatea ca o singură societate).
Din analiza și coroborarea tuturor acestor indicatori și pe baza a diverse dovezi materiale rezultă că prin înființarea celor două societăți, respectiv intimata și S.C. B. S.R.L., nu s-au realizat microîntreprinderi de sine-stătătoare. apte să realizeze obiectivul general al măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005), ci societăți care au scopul clar de a obține în mod artificial o intensitatea mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.
În concluzie, este mai mult decât evident că prin actele administrative emise de AFIR în legătură cu cele două proiecte, s-a respectat atât legislația comunitară cât și legislația națională, toate considerentele CJUE menționate în cauza C-343/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze, judecătorul național având la dispoziție atât elemente subiective cât și elemente obiective care demonstrează neelibigitatea cererilor de finanțare ale celor trei beneficiari.
De asemenea, la judecata prezentei cauze trebuie avute în vedere și alte două hotărâri ale CJUE, menționate în cuprinsul Hotărârii "Slancheva", respectiv Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, punctul 39 prin care Curtea a statuat că:
"proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, in pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj-rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia" și Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stărke, C-110/99, Rec, p. 1-11569, punctul 54 prin care Curtea a statuat că:
"revine instanței naționale sarcina de a stabili existența acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii".
II. Procedura în fața instanței de recurs
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin Încheierea de ședință din 17.01.2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.
În faza procesuală a recursului a fost încuviințată și administrată, la propunerea intimatei reclamante, proba cu înscrisuri.
III. Analiza motivelor de casare
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 07.04.2014 (înregistrat la MADR - APDRP sub nr. x din 11.04.2014) și Decizia nr. 18552 din 04.06.2014, prin care i s-a respins contestația administrativă împotriva procesului-verbal.
Instanța de fond a admis acțiunea, considerând în esență că nu s-a făcut dovada celor reținute prin actele administrative contestate.
Cât privește criticile aduse de recurenta pârâtă hotărârii instanței de fond, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, reapreciind probatoriul din dosar, constată că sunt fondate, actele contestate în cauză fiind legale, contrar celor susținute de intimata reclamantă și reținute de prima instanță.
Astfel, intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. susține că organul e control nu a dovedit că proiectul a fost modificat substanțial, nici date care să confirme că a fost afectată natura sau condițiile de punere în aplicare a proiectului și nici că s-a creat un avantaj nejustificat vreunei întreprinderi nu pot fi apreciate ca fondate.
Or, din documentația care a stat la baza procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reiese că în anul 1997 a fost înființată S.C. B. S.R.L., având ca asociat unic inițial pe numitul D., iar din anul 2004 pe C. (care era și administrator).
Din anul 2008 a devenit asociat unic E., fiul celor doi, dar numita C. a continuat să fie administrator al S.C. B. S.R.L., iar în anul 2009 a înființat noua societate (SC A. SRL), în cadrul căreia figurează ca asociat unic și administrator și în numele căreia a accesat fonduri nerambursabile, semnând Contractul de finanțare nr. x la data de 16.06.2010.
Este adevărat că, după controlul efectuat de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, numita C. a renunțat la calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., însă această împrejurare nu este însă de natură "să remedieze pretinsa neregulă", așa cum consideră fără temei prima instanță.
Nu sunt relevante pentru situația de "întreprinderi legate" nici apărările intimatei reclamante referitoare la faptul că asociatul unic al societății este cel care ia hotărâri în numele societății, iar nu administratorul, care doar pune în executare deciziile/hotărârile asociatului unic, precum și la faptul că beneficiarul finanțării este întreprinderea și, respectiv, asociații acesteia, care obțin beneficii, dividende sau pierderi, nu administratorul.
Tot astfel, susținerea intimatei reclamante privind faptul că, de la realizarea investiției și până în prezent, S.C. A. S.R.L. ar fi încheiat un număr de 84 de contracte, cu persoane fizice și juridice, din care doar 11 contracte cu S.C. B. S.R.L., nu este de natură să înlăture concluziile controlului privind întreprinderile legate și beneficierea de un avantaj nejustificat, de vreme ce este necontestat faptul că acele 11 contracte încheiate cu S.C. B. S.R.L. reprezintă în fapt mai mult de jumătate (66%) din totalul serviciilor prestate.
În condițiile în care cele echipamentele achiziționate de intimata reclamantă cu fondurile nerambursabile au fost utilizate pentru prestarea de servicii preponderent către o întreprindere legată (SC B. SRL), obiectivul Măsurii 312 în mod evident nu poate fi considerat îndeplinit, proiectul nu a condus la dezvoltarea zonei în care a fost implementat, ci s-a finanțat o entitate a cărei activitate profită doar acesteia.
Intimata-reclamantă a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 și Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza nr. C-434/12 a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Înalta Curte reține că, într-adevăr, Hotărârea CJUE dată în cauza C-515/03, precum și hotărârea mai recentă a CJUE, pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva, impun, pentru aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulament, analizarea, atât a unor elemente obiective, cât și a unor elemente subiective.
În mod greșit însă judecătorul fondului nu a reținut elementele subiectiv și obiectiv (indicatorii de fraudă) pentru dovedirea creării de condiții artificiale, identificate prin actele administrative contestate.
Astfel, în speță, s-a dovedit că nu a fost finanțat un proiect complet independent, iar acesta nici nu a condus la dezvoltarea economică a zonei în care funcționează societatea intimată, prin creșterea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală.
Intimata-reclamantă, urmare a încheierii contractului de finanțare și a achiziționării utilajelor agricole ar fi trebuit să-și ofere serviciile populației rurale, însă aceasta a prestat servicii în proporție de peste 66% unei societăți în care avea calitatea de administrator, fiul său fiind asociat unic.
Este evident astfel că obiectivul general al măsurii nu a fost atins, constatarea fiind suficientă în scopul dovedirii obținerii unui avantaj care contravine dreptului comunitar, în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.
Culpa intimatei-reclamante nu a fost stabilită in abstracto, ci pe baza indicatorilor de fraudă, dovediți în speță, în sensul că administratorul S.C. A. S.R.L., beneficiara finanțării, este și administratorul S.C. B. S.R.L., către care s-au prestat preponderent serviciile și care are ca asociat unic pe fiul numitei C., întreprinderile fiind legate în sensul art. 44 din Legea nr. 346/2004.
Această împrejurare a fost ascunsă autorității recurente, nu prin omisiune/eroare, ci deliberat, de vreme ce situația de fapt era cunoscută de intimată, iar reprezentanta acesteia a atașat cererii de finanțare o declarație expresă în sensul că S.C. A. S.R.L. este o întreprindere autonomă, care poate să-și desfășoare activitatea în mod independent, fără aportul altei societăți legate sau partenere, această condiție urmând a fi îndeplinită pe întreaga perioadă de implementare și monitorizare a contractului de finanțare (conform art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (7) din contract).
Cât privește considerentul instanței de fond în sensul că societatea intimată a mai fost controlată de către autoritatea pârâtă chiar în anul 2012, constatările de la acel moment nefiind de natură să pună în discuție problema că investiția ar fi neeligibilă, Înalta Curte consideră că responsabilitatea în cauză revine intimatei beneficiare, conform prevederilor exprese ale contractului de finanțare, nefiind incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011, deoarece autoritatea publică ce are competențe în domeniul fondurilor europene nu a putut depista încă de la depunerea cererilor de finanțare eludarea schemei de ajutor.
Numai cu ocazia controalelor efectuate la beneficiari s-a putut stabili împrejurarea prestării serviciilor preponderant către o altă societate la care numita C. și membri familiei ei aveau calitate de asociat unic sau administrator, de unde rezultă că nu se poate vorbi de o eroare a autorității competente, în sensul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulament.
În sfârșit, se reține că Regulamentul (CE) nr. 65/2011 se referă la recuperarea sumelor deja plătite în funcție de gravitatea neconformității, or, cât timp s-a apreciat că însuși obiectivul măsurii a fost eludat, sancțiunea nu poate fi decât aceea a recuperării întregii sume.
Totodată, art. 4. alin. (3) din Regulamentul (CE, Euroatom) nr. 2988/1995 prevede că "Actele despre care se stabilește ca au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."
Față de împrejurările expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material (a dispozițiilor legale și regulamentare, precum și a prevederilor contractului-cadru) la situația de fapt rezultată din probele administrate.
IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 3118 din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.