ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4276/2004

Asupra recursului în anulare de

față.

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele.

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 2160 din 12 decembrie 2002

a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, și a deciziei civile nr. 1011 din 21 aprilie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, susținând că au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au

considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt

asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 2160 din 12 decembrie 2002, definitivă prin decizia

civilă nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă,

a admis acțiunea formulată de reclamanții

D.N., ș.a.

și a obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara să restituie

sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în

procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate.

Totodată, a fost respinsă acțiunea

față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum și cererea de chemare în garanție

C.N.A.S.

Instanțele au reținut în esență că,

în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

magistrații, în activitate sau pensionari, precum soțul sau soția și copii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență

medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același

act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care

au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr.

145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de

asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de

plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuțiilor de asigurări

sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 2160 din 12

decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă.

Respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2004.