ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4276/2004

Asupra recursului în anulare de față. Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 2160 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, și a deciziei civile nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat că nelegal instanțele au considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente. Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2160 din 12 decembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții D.N., ș.a. și a obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara să restituie sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. Totodată, a fost respinsă acțiunea față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum și cererea de chemare în garanție C.N.A.S.

Instanțele au reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații, în activitate sau pensionari, precum soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Instanțele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act normativ prevede că cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 2160 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă. Respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2004.