ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3059/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 870 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, și a deciziei civile nr. 96 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, susținând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat că nelegal instanțele au considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința civilă nr. 870 din 25 noiembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 96 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.P., ș.a. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție CASA OPSNAJ să le achite sumele la plata cărora au fost obligați către reclamanți.

Instanțele au reținut în esență, că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Instanțele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același act normativ prevede că cetățenii români, cetățeni străini și apatrizii care au reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Cum magistrații nu sunt incluși în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 96 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, precum și sentința nr. 870 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, și respinge acțiunea și menține restul dispozițiilor sentinței tribunalului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.