ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3059/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anularea sentinței civile nr. 870 din 25 noiembrie 2002 a

Tribunalului Mehedinți, secția civilă, și a deciziei civile nr. 96 din 3

februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, susținând

că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că nelegal instanțele au

considerat că magistrații fac parte din categoriile de persoane care sunt

asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate.

Recursul în anulare urmează să fie

admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul Mehedinți, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 870 din 25 noiembrie 2002, definitivă prin decizia

civilă nr. 96 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte

de muncă, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.P., ș.a. și a obligat

Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți să-i restituie sumele reținute cu

titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%,

raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în

garanție formulată de pârâți și a fost obligată chemata în garanție CASA OPSNAJ

să le achite sumele la plata cărora au fost obligați către reclamanți.

Instanțele au reținut în esență, că,

în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de asistență

medicală și medicamente astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Instanțele au considerat nelegal că

aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997.

Astfel, în conformitate cu art. 1

alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor; art. 4 din același

act normativ prevede că cetățenii români, cetățeni străini și apatrizii care au

reședința în România, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării.

Art. 6 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de

asigurări de sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

Cum magistrații nu sunt incluși în

categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale

de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează

decizia nr. 96 din

3 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, precum și

sentința nr. 870 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă,

și respinge acțiunea și menține restul dispozițiilor sentinței tribunalului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.