ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința nr. 1516 din 11 iunie 2004, a declinat competența de soluționare a acțiunii introdusă de reclamanta SC R.S.D.M.N. SRL, împotriva pârâtei SC R. SRL, pentru plata sumei de 25.144,40 euro, reprezentând contravaloare facturi, în favoarea Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ. Prin sentința nr. 19 din 20 ianuarie 2005, Tribunalul Alba, investit prin declinare a admis acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta SC R.S.D.M.N. SRL Arad, împotriva pârâtei SC R. SRL Alba Iulia și, în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea în lei la data plății a sumei de 25.144,40 euro cu titlu de debit restant și suma de 46.823.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut, în esență că prin acceptarea și plata facturilor emise de reclamantă, pârâta a acceptat prețurile solicitate de aceasta pentru manoperă și că în calitate de comisionară le-a livrat beneficiarului extern la un preț mai mic decât cel facturat de comitentă, în acord cu dispozițiile art. 408 pct. 1 C. com., pârâta va fi obligată să suporte diferența de preț. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 99/ A din 6 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate la fond, cu motivarea în esență, că cele 5 facturi în litigiu nu au fost contestate de către pârâtă după primirea lor, acest fapt producându-se numai când reclamanta a refuzat să mai lucreze pentru aceasta, astfel că după emiterea ultimei facturi din 15 noiembrie 2002, pârâta a comunicat că nu mai acceptă prețurile și reziliază contractul.

Prin urmare susținerea pârâtei în sensul că a refuzat repetat plata facturilor nu este dovedită, decât după încetarea raporturilor comerciale dintre părți. La data de 20 iunie 2005, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că pârâta a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nu pentru nelegalitate, așa cum prevede expres art. 304 C. proc. civ. Astfel, se susține că în baza contractului de comision din 14 mai 2002, între părți s-au derulat operațiuni comerciale, care nu au fost analizate temeinic de instanțele de judecată, în raport de probatoriul administrat în cauză, reținându-se greșit că pârâta n-ar fi făcut dovada primirii reclamațiilor primare de export de către reclamantă.

Mai susține pârâta, că s-a demonstrat în cauză, chiar prin recunoașterea reclamantei că aceasta nu a efectuat întregul proces de producție al unui articol exportat ci doar unele operații parțiale pentru obținerea produselor finite, neavând astfel dreptul să emită facturi de natura celor emise și contestate de către pârâtă. Recurenta mai face trimitere și la plata celor 5 facturi, pretinse a fi refuzate, arătând că s-au efectuat plăți anticipate, înainte de încasarea de la extern a mărfii, prin urmare obligarea acesteia la plata diferenței de preț este contrară evidențelor de la dosar.

În concluzie, recurenta arată că din întreaga probațiune rezultă cu prisosință că a dovedit achitarea integrală a obligațiilor potrivit situației centralizatoare aflată la dosarul nr. 4602/2004 astfel că, soluțiile pronunțate fiind nelegale, se impune admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate și a sentinței pronunțată la fond, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei. Examinând motivele de recurs formulate de pârâta SC R. SRL Alba-Iulia, Curtea constată că acestea nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. ci se circumscriu celor de netemeinicie, în accepțiunea fostului pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., întreaga argumentare privind situații de fapt și nu încălcări ale normelor de drept, care ar fi putut conduce la modificarea sau casarea deciziei atacate.

Potrivit art. 306 C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), iar în conformitate cu prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs care nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz mențiunea că motivele vor fi depuse, printr-un memoriu separat, se sancționează cu nulitatea. Ca atare, reținând, în raport de textele mai suscitate că recursul declarat de pârâtă nu cuprinde motive de nelegalitate și nici nu sunt motive de ordine publică invocate din oficiu de pus în discuția părților, Curtea va constata nul recursul declarat de pârâtă. Constatând că intimata a solicitat cheltuieli de judecată potrivit documentelor de la dosar, potrivit art. 274 C. proc.

civ., va obliga recurenta la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC R. SRL, împotriva deciziei nr. 99/ A din 6 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosarul nr. 1684/2005. Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 martie 2006.