ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 4 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș în dosarul nr. 22/2003 a fost respinsă excepția de prematuritate și au fost admite în parte cererile formulate de reclamanta SC I.G. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC L.I.G. SRL și SC C.I.S.I. SRL și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 24 iulie 2003. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, fiind obligate pârâtele să predea originalele întregii documentații intrate în posesia lor de la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

Totodată pârâtele au fost obligate să predea toate activele existente la momentul rezoluțiunii contratului de vânzare-cumpărare, iar pentru activele nedezmembrate vândute de către pârâte, au fost obligate acestea să plătească în solidar reclamantei suma de 2.972.529.589 lei, reprezentând contravaloarea a 171.270 kg inox și 1.077.402.836 lei reprezentând contravaloarea a 600.080 kg fier. S-a restituit ca netimbrată cererea reconvențională și cererea de intervenție forțată formulate de pârâte. Împotriva acestei hotărâri au formulat acțiune în anulare pârâtele SC C.I.S.I. SRL și reclamanta SC I.G. SRL. Reclamanta invocă dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ., criticând soluția instanței arbitrale sub aspectul obligării pârâtelor în solidar la plata activelor dezmembrate vândute evaluate la 2.972.529.589 lei, reprezentând 171.270 kg inox și 1.077.402.836 lei, reprezentând contravaloarea a 600.800 kg fier și respingerea capătului de cerere cu referire la obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor interese. Pârâta susține anularea hotărârii arbitrale motivând că instanța arbitrală a fost necompetentă întrucât arbitrajul poate soluționa numai litigii patrimoniale tranzacționabile; nu s-a luat în considerație excepția de neexecutare a contractului atunci când a examinat existența condițiilor rezolutorii. În drept au fost invocate dispozițiile art. 364 lit. a) și g) C. proc.

civ. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2005 a anulat ca netimbrate acțiunile în anulare. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 123/1997 și prin O.G. nr. 10/1999, cererile introduse la instanțele judecătorești, sunt supuse taxelor judiciare de timbru și timbrului judiciar care se plătesc anticipat. Dacă plata nu a fost făcută în momentul introducerii cererii instanța trebuie să pună în vedere petentului suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.

În speță, deși li s-a pus în vedere petentelor să achite taxa de timbru fiindu-le comunicat și cuantumul acestora, acestea nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, fiind aplicată sancțiunea anulării cererilor. Împotriva acestei soluții au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtele, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel reclamanta arată că instanța a oscilat în stabilirea cuantumului taxei de timbru și nu i-a fost comunicat cuantumul acestuia nici după soluționarea cererii de reexaminare a taxei de timbru. Pârâtele prin criticile formulate au reținut că deși au solicitat termen pentru imposibilitatea prezentării avocatului, instanța a trecut la judecarea pricinii.

Recursurile sunt nefondate. Așa cum a reținut și instanța de apel potrivit art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și timbrului judiciar care se plătesc anticipat. Dacă plata nu a fost făcută în momentul introducerii cererii, instanța trebuie să pună în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În speță, instanța în ședința publică din 17 noiembrie 2004 în prezența reprezentanților legali ai părților a pus în vedere achitarea taxei de timbru în raport de valoarea pretențiilor contestate în conformitate cu art. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Ulterior, urmare precizărilor făcute de reclamantă la termenul din 15 decembrie 2004, instanța a procedat la recalcularea taxelor de timbru, făcându-le făcut cunoscut cuantumul acestora. Reclamanta-contestatoare SC I.G. SRL a formulat cerere de reexaminare privind cuantumul taxei de timbru, iar prin încheierea Camerei de Consiliu din 19 ianuarie 2005, instanța a respins cererea ca nefondată. Față de cele arătate, rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar la data de 26 ianuarie 2005 a procedat la soluționarea cauzei aplicând sancțiunea prevăzută de lege, chestiunea timbrajului având prioritate față de alte excepții.

Cum achitarea taxei de timbru revine părții în litigiu și nu apărătorului, justificat s-a procedat la soluționarea cauzei. În consecință, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC I.G. SRL Galați și pârâtele SC C.I.S.I. SRL București și SC L.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 6/ A-C din 28 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 martie 2006.