ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5068/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2005 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat de A.V.A.S., împotriva încheierii de suspendare din 8 ianuarie 2003 a Tribunalului Bacău, dată în dosarul nr. 12358/2002 și s-a declinat competența soluționării acestui recurs în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. În ceea ce privește contestația în anulare a sentinței civile nr. 2218 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Bacău, contestație cu care instanța fusese investită și în care s-a precizat că se solicită și anularea încheierii de suspendare menționate, tribunalul a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc.

civ., până la soluționarea recursului împotriva încheierii pentru care s-a constatat necompetența. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că deși investită cu o contestație în anulare atât împotriva unei hotărâri (de perimare) cât și unei încheieri de suspendare, întrucât încheierea de suspendare a judecății nu a fost comunicată părților, contestatoarea este încă în termenul de recurs împotriva acesteia și calificând calea de atac contra încheierii drept recurs, a declinat competența în favoarea curții de apel, disjugând această cale de atac de contestația în anularea sentinței, pentru care a dispus suspendarea judecății. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 230 din 14 aprilie 2005 a declinat competența soluționării contestației în anulare în favoarea Tribunalului Bacău și reținând ivirea conflictului negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut în argumentarea acestei soluții că tribunalul a fost investit cu soluționarea unei contestații în anulare și nu cu o cerere de recurs cum greșit a calificat-o, dispozițiile art. 244 1 C. proc. civ., neimpunând exercitarea recursului împotriva unei încheieri de suspendare de comunicarea acesteia, recursul putând fi declarat oricând până la data perimării. Competența în soluționarea cauzei aparține Tribunalului Bacău pentru următoarele considerente: Contestatoarea A.V.A.S. a investit Tribunalul Bacău la 4 octombrie 2004 cu o contestație în anulare a sentinței civile nr. 2218 din 26 septembrie 2003, hotărâre prin care se dispusese perimarea acțiunii reclamantei contestatoare, invocându-se în motivarea acestei căi de atac necomunicarea încheierii de suspendare a judecății din 8 ianuarie 2003, precizându-se la termenul din 26 noiembrie 2004 că înțelege să atace cu contestație în anulare și această încheiere, nu numai sentința de perimare.

În raport de aceste precizări instanța nu putea schimba obiectul cererii cu care era investită, cereri ce intrau în competența tribunalului în conformitate cu dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea înțelegând să uziteze de calea de atac extraordinară a contestației în anulare și nu de cea a recursului, cum greșit apreciază tribunalul, cererea petentei fiind întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ. și nu art. 304 C. proc. civ. În consecință, soluționând conflictul de competență în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între contestatoarea A.V.A.S. București și intimata SC I. SA Onești în favoarea Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2005.