ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5068/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 39 din 28

ianuarie 2005 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă excepția necompetenței materiale în soluționarea

recursului declarat de A.V.A.S., împotriva încheierii de suspendare din 8

ianuarie 2003 a Tribunalului Bacău, dată în dosarul nr. 12358/2002 și s-a

declinat competența soluționării acestui recurs în favoarea Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ.

În ceea ce privește contestația în

anulare a sentinței civile nr. 2218 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Bacău,

contestație cu care instanța fusese investită și în care s-a precizat că se

solicită și anularea încheierii de suspendare menționate, tribunalul a dispus

suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ.,

până la soluționarea recursului împotriva încheierii pentru care s-a constatat

necompetența.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că deși investită cu o contestație în anulare atât împotriva unei

hotărâri (de perimare) cât și unei încheieri de suspendare, întrucât încheierea

de suspendare a judecății nu a fost comunicată părților, contestatoarea este

încă în termenul de recurs împotriva acesteia și calificând calea de atac

contra încheierii drept recurs, a declinat competența în favoarea curții de

apel, disjugând această cale de atac de contestația în anularea sentinței,

pentru care a dispus suspendarea judecății.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 230 din 14 aprilie

2005 a declinat competența soluționării contestației în anulare în favoarea

Tribunalului Bacău și reținând ivirea conflictului negativ de competență, a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut în argumentarea acestei

soluții că tribunalul a fost investit cu soluționarea unei contestații în

anulare și nu cu o cerere de recurs cum greșit a calificat-o, dispozițiile art.

244

1

C. proc. civ., neimpunând exercitarea recursului împotriva unei

încheieri de suspendare de comunicarea acesteia, recursul putând fi declarat

oricând până la data perimării.

Competența în soluționarea cauzei

aparține Tribunalului Bacău pentru următoarele considerente:

Contestatoarea A.V.A.S. a investit

Tribunalul Bacău la 4 octombrie 2004 cu o contestație în anulare a sentinței

civile nr. 2218 din 26 septembrie 2003, hotărâre prin care se dispusese

perimarea acțiunii reclamantei contestatoare, invocându-se în motivarea acestei

căi de atac necomunicarea încheierii de suspendare a judecății din 8 ianuarie

2003, precizându-se la termenul din 26 noiembrie 2004 că înțelege să atace cu

contestație în anulare și această încheiere, nu numai sentința de perimare.

În raport de aceste precizări

instanța nu putea schimba obiectul cererii cu care era investită, cereri ce

intrau în competența tribunalului în conformitate cu dispozițiile art. 319 alin.

(1) C. proc. civ., contestatoarea înțelegând să uziteze de calea de atac

extraordinară a contestației în anulare și nu de cea a recursului, cum greșit

apreciază tribunalul, cererea petentei fiind întemeiată pe dispozițiile art. 317

C. proc. civ. și nu art. 304 C. proc. civ.

În consecință, soluționând

conflictul de competență în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului ivit între contestatoarea A.V.A.S. București și intimata SC I. SA

Onești în favoarea Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 octombrie 2005.