ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3544/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3544/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față
:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele
:
La data de 28 iunie 2004, reclamanta
SC A.F. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâții SC S. SRL Bacău și M.Ș., a
investit instanța de judecată cu acțiune posesorie, solicitând evacuarea
acestora din urmă.
Prin sentința nr. 1589 din 27
octombrie 2004, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată
de pârâta SC S. SRL și a declinat competența soluționării în fond a cauzei în
favoarea Judecătoriei Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că în raport de obiectul litigiului, cauza are natură civilă,
competența soluționării în fond revenind judecătoriei.
Judecătoria Bacău, prin sentința nr.
816 din 7 februarie 2005, a admis excepția necompetenței materiale a
judecătoriei, a declinat competența soluționării în fond a cauzei în favoarea
Tribunalului Bacău și a sesizat instanța competentă a pronunța regulatorul de
competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că în raport de obiect și părți, instanța de judecată a fost investită
cu o cerere de natură comercială, neevaluabilă în bani, de competența
tribunalului.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din 27 aprilie
2005, a stabilit în favoarea Tribunalului Bacău competența soluționării în fond
a cauzei menționate.
În motivarea acestei hotărâri,
instanța a reținut că cele două capete de cerere, cu referire la acțiunea
posesorie și evacuarea, sunt neevaluabile în bani, părțile au calitatea de
comerciant, iar bunurile fac parte din fondul de comerț.
În consecință, cauza aparține
jurisdicției comerciale și nu celei civile.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
pârâta SC S. SRL Bacău a declarat recurs, întemeiat pe art. 22 C. proc. civ.,
fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate conceptualizate în art. 304
din același cod.
În motivarea căii de atac
exercitate, pârâta a reiterat susținerile din întâmpinările privind excepția de
necompetență materială a tribunalului, în sensul că
:
- acțiunea posesorie cu care a
investit instanța de judecată este o acțiune reală imobiliară, care ocrotește
posesia bunurilor, competența de soluționare revenind judecătoriei de la locul
situării imobilului;
- faptul că bunurile fac parte din
fondul de comerț este irelevant în cauză.
Recursul este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare
:
Normele de competență, astfel cum au
fost stabilite de legea procesual civilă, au caracter imperativ, astfel că este
nulă orice hotărâre dată cu nesocotirea lor.
În cauză, prin regulatorul de
competență pronunțat de Curtea de Apel Bacău competența soluționării în primă
instanță a cauzei menționate a fost corect stabilită, reținându-se că litigiul
este supus jurisdicției comerciale.
De altfel, însăși recurenta nu
contestă calitatea de comerciant a părților și apartenența bunurilor la fondul
de comerț, cu referire la acest din urmă aspect invocând nerelevanța juridică,
fără însă a arăta temeiul legal pentru care în acest caz nu se aplică regulile
generale de stabilire a competenței materiale.
Totodată, acesta nici nu a invocat
nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ. și
nici nu a formulat critici susceptibile a fi încadrate, conform art. 306 alin.
(3) din același cod, în cazurile de casare sau modificare conceptualizate în
textul menționat.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC S. SRL Bacău, împotriva sentinței civile nr. 6 din 27 aprilie 2005 a Curții
de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 9 iunie 2005.