Decizia nr. 203/2006 — ÎCCJ, Secția comercială — Contract de vânzare-cumpărare încheiat între societăți comerciale

Contract de vânzare-cumpărare încheiat între societăți comerciale . Natura juridică a litigiului , născut din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Instanța competentă În ceea ce privește domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001 din punctul de vedere al sferei subiectelor la care se aplică , legea este de vocație generală , aplicându -se atât persoanelor fizice cât și juridice implicate în restituirea bunurilor , precum și a reparațiilor stabilite prin lege . Prin urmare , faptul că în proces sunt implicate societăți comerciale care au deținut sau dețin bunuri pentru care legea a stabilit reparații , nu este de natură să schimbe caracterul civil al litigiului . Din examinarea Legii nr.10/ 2001 se desprinde principiul fundamental al ocrotirii și apărării drepturilor subiective precum și calea legală pentru exercițiul dreptului , așa încât toate litigiile născute din aplicarea acestui act normativ sunt de competența instanțelor civile . ( Secția comercială , decizia nr.203 din 20 ianuarie 2006) Reclamanții B. D. I. și B. D. G. prin mandatar , în contradictoriu cu pârâții SC TER . SA Bacău

, SC TRANS.

SRL Bacău , B. C. și SC E.B . SRL Bacău au solicitat : constatarea nulității absolute a actului de trecere în proprietatea SC T. SA, a imobilului construcție situat în Bacău str.O . nr.32; constararea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la 3 septembrie 2002, încheiat între SC TER . și SC TRANS. SRL ; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la 30 septembrie 2002, încheiat între pârâții SC TER . SA Bacău și B. C. După declinarea competenței de către Judecătoria Bacău , pin sentința nr.4688 din 31 iulie 2003, reclamanții au renunțat la primul capăt de cerere , după care Curtea de Apel Bacău , verificându-și competența , pin sentința nr.177/2004, a trimis cauza Tribunalului Bacău , secția comercială , apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.a ) C. proc.

civ . Tribunalul Bacău , secția comercială și de contencios administrativ , prin sentința nr.1679 pronunțată la data de 26 noiembrie 2004, a respins acțiunea ca prescrisă , apreciind că în raport cu dispozițiile art.46 alin .(5) din Legea nr.10/2001, cererea reclamanților înregistrată la data de 13 martie 2003, a fost formulată cu depășirea termenului legal. Prin aceeași sentință , s-a respins și cererea de repunere în termen , stabilindu -se că nu a fost respectat termenul de o lună reglementat în art.19 din Decretul nr.167 ∕1958.

Sentința civilă nr.1676 din 26 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău , secția comercială , a fost apelată de reclamanți , iar Curtea de Apel Bacău , secția comercială , pin decizia nr.52 din 30 iunie 2004, a anulat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Bacău , secția civilă . Instanța de apel a stabilit că tribunalul a fost investit cu o cerere care avea ca obiect constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare – cumpărare și drept cauză art.46 din Legea nr.10∕2001, iar competența de a se pronunța asupra motivelor de nulitate revine secției civile a tribunalului . A mai stabilit că , în cauză , s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.46(5) din Legea din 10∕2001, întrucât a fost sancționat cu prescripția un drept la acțiune care încă nu era născut . Împotriva deciziei nr.52 din 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău , pârâta SC TER . SA Bacău a declarat recurs, invocând motivul prevăzut în art.304(9) C. proc.

civ . Recurenta a susținut că textul art.46 din Legea nr.10∕2001 nu distinge dacă acțiunile promovate în temeiul acestuia sunt de competența secției civile sau comerciale și ca urmare , se aplică regulile generale care stabilesc competența , cu atât mai mult cu cât cumpărătorii sunt societăți comerciale . Recursul este nefondat . Prin critica adusă deciziei pronunțată de curtea de apel , recurenta a pus problema domeniului de aplicare a Legii nr.10∕2001, din punctul de vedere al sferei subiectelor la care se aplică . Din acest punct de vedere , această lege este de vocație generală aplicându -se atât persoanelor fizice cât și juridice implicate în restituirea bunurilor cât și a reparațiilor stabilite de lege . Pin urmare , faptul că în proces sunt chemate și societăți comerciale care au deținut sau dețin bunuri pentru care legea a stabilit reparații , nu este de natură să schimbe caracterul civil al litigiului , așa cum a stabilit și instanța de apel . Din însuși titlul Legii nr.10∕2001, se poate observa că aceasta reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv , definind atât noțiunea de imobile preluate abuziv cât și persoanele îndreptățite la restituire sau reparații . În alți termeni , legea pune în valoare un principiu fundamental al dreptului civil și anume cel al ocrotirii și apărării drepturilor subiective și ,

totodată stabilește și calea legală pentru exercițiul dreptului , care, așa cum se desprinde din dispozițiile sale, constituie posibilitatea materializată de realizare a dreptului . Legea stabilește procedura de urmat precum și căile de atac împotriva unor acte întocmite în cazul acestei proceduri , care se adresează secțiilor civile ale instanțelor precizate de lege . Cu alte cuvinte , se poate constata că toate litigiile născute din aplicarea acestui act normativ sunt de competența instanțelor civile (art.26 alin.3 și art.30 alin.2).

Având în vedere obiectul pricinii , temeiul legal invocat ( Legea nr.10∕2001) cât și faptul că litigiul nu pune în discuție comercialitatea actului , dedusă din actele și faptele de comerț sau natura comercială a contractelor de înstrăinare , ci legalitatea transmiterii dreptului de proprietate , în condițiile în care se începuse o procedură prevăzută de Legea nr.10∕2001, s-a stabilit că instanța competentă este secția civilă a Tribunalului .