ÎCCJ, decizie (scj.ro #83414)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83414) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de
vânzare-cumpărare
încheiat
între
societăți
comerciale
.
Natura
juridică
a
litigiului
,
născut
din
aplicarea
Legii
nr. 10/2001.
Instanța
competentă
În
ceea
ce
privește
domeniul
de
aplicare
a
Legii
nr.10/2001 din
punctul
de
vedere
al
sferei
subiectelor
la
care se
aplică
,
legea
este
de
vocație
generală
,
aplicându
-se
atât
persoanelor
fizice
cât
și
juridice
implicate
în
restituirea
bunurilor
,
precum
și
a
reparațiilor
stabilite
prin
lege
.
Prin
urmare
,
faptul
că
în
proces
sunt
implicate
societăți
comerciale
care au
deținut
sau
dețin
bunuri
pentru
care
legea
a
stabilit
reparații
,
nu
este
de
natură
să
schimbe
caracterul
civil al
litigiului
.
Din
examinarea
Legii
nr.10/ 2001 se
desprinde
principiul
fundamental al
ocrotirii
și
apărării
drepturilor
subiective
precum
și
calea
legală
pentru
exercițiul
dreptului
,
așa
încât
toate
litigiile
născute
din
aplicarea
acestui
act
normativ
sunt
de
competența
instanțelor
civile
.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.203 din 20
ianuarie
2006)
Reclamanții
B. D. I.
și
B. D. G.
prin
mandatar
,
în
contradictoriu
cu
pârâții
SC
TER
. SA
Bacău
, SC TRANS.
SRL
Bacău
, B. C.
și
SC
E.B
.
SRL
Bacău
au
solicitat
:
constatarea
nulității
absolute a
actului
de
trecere
în
proprietatea
SC T. SA, a
imobilului
construcție
situat
în
Bacău
str.O
. nr.32;
constararea
nulității
absolute a
contractului
de
vânzare
–
cumpărare
autentificat
la 3
septembrie
2002,
încheiat
între
SC
TER
.
și
SC TRANS.
SRL
;
constatarea
nulității
absolute a
contractului
de
vânzare
–
cumpărare
autentificat
la 30
septembrie
2002,
încheiat
între
pârâții
SC
TER
. SA
Bacău
și
B. C.
După
declinarea
competenței
de
către
Judecătoria
Bacău
, pin
sentința
nr.4688 din 31
iulie
2003,
reclamanții
au
renunțat
la
primul
capăt
de
cerere
,
după
care
Curtea
de
Apel
Bacău
,
verificându-și
competența
, pin
sentința
nr.177/2004, a
trimis
cauza
Tribunalului
Bacău
,
secția
comercială
,
apreciind
că
sunt
aplicabile
dispozițiile
art.2 pct.1
lit.a
) C. proc.
civ
.
Tribunalul
Bacău
,
secția
comercială
și
de
contencios
administrativ
,
prin
sentința
nr.1679
pronunțată
la
data de 26
noiembrie
2004, a
respins
acțiunea
ca
prescrisă
,
apreciind
că
în
raport
cu
dispozițiile
art.46
alin
.(5) din
Legea
nr.10/2001,
cererea
reclamanților
înregistrată
la data de 13
martie
2003, a
fost
formulată
cu
depășirea
termenului
legal.
Prin
aceeași
sentință
,
s-a
respins
și
cererea
de
repunere
în
termen
,
stabilindu
-se
că
nu
a
fost
respectat
termenul
de o
lună
reglementat
în
art.19 din
Decretul
nr.167
∕1958.
Sentința
civilă
nr.1676 din
26
noiembrie
2004,
pronunțată
de
Tribunalul
Bacău
,
secția
comercială
, a
fost
apelată
de
reclamanți
,
iar
Curtea
de
Apel
Bacău
,
secția
comercială
,
pin
decizia
nr.52 din 30
iunie
2004, a
anulat
sentința
atacată
și
a
trimis
cauza
pentru
rejudecare
Tribunalului
Bacău
,
secția
civilă
.
Instanța
de
apel
a
stabilit
că
tribunalul
a
fost
investit
cu o
cerere
care
avea
ca
obiect
constatarea
nulității
absolute a
unor
contracte
de
vânzare
–
cumpărare
și
drept
cauză
art.46 din
Legea
nr.10∕2001,
iar
competența
de a se
pronunța
asupra
motivelor
de
nulitate
revine
secției
civile
a
tribunalului
. A
mai
stabilit
că
,
în
cauză
, s-a
făcut
o
greșită
aplicare
a
dispozițiilor
art.46(5) din
Legea
din 10∕2001,
întrucât
a
fost
sancționat
cu
prescripția
un
drept
la
acțiune
care
încă
nu
era
născut
.
Împotriva
deciziei
nr.52
din 30
iunie
2005,
pronunțată
de
Curtea
de
Apel
Bacău
,
pârâta
SC
TER
. SA
Bacău
a
declarat
recurs,
invocând
motivul
prevăzut
în
art.304(9) C. proc.
civ
.
Recurenta
a
susținut
că
textul
art.46 din
Legea
nr.10∕2001
nu
distinge
dacă
acțiunile
promovate
în
temeiul
acestuia
sunt
de
competența
secției
civile
sau
comerciale
și
ca
urmare
, se
aplică
regulile
generale
care
stabilesc
competența
, cu
atât
mai
mult
cu
cât
cumpărătorii
sunt
societăți
comerciale
.
Recursul
este
nefondat
.
Prin
critica
adusă
deciziei
pronunțată
de
curtea
de
apel
,
recurenta
a pus
problema
domeniului
de
aplicare
a
Legii
nr.10∕2001,
din
punctul
de
vedere
al
sferei
subiectelor
la care se
aplică
. Din
acest
punct
de
vedere
,
această
lege
este
de
vocație
generală
aplicându
-se
atât
persoanelor
fizice
cât
și
juridice
implicate
în
restituirea
bunurilor
cât
și
a
reparațiilor
stabilite
de
lege
. Pin
urmare
,
faptul
că
în
proces
sunt
chemate
și
societăți
comerciale
care au
deținut
sau
dețin
bunuri
pentru
care
legea
a
stabilit
reparații
,
nu
este
de
natură
să
schimbe
caracterul
civil al
litigiului
,
așa
cum a
stabilit
și
instanța
de
apel
.
Din
însuși
titlul
Legii
nr.10∕2001, se
poate
observa
că
aceasta
reglementează
regimul
juridic
al
unor
imobile
preluate
în
mod
abuziv
,
definind
atât
noțiunea
de
imobile
preluate
abuziv
cât
și
persoanele
îndreptățite
la
restituire
sau
reparații
.
În
alți
termeni
,
legea
pune
în
valoare
un
principiu
fundamental al
dreptului
civil
și
anume
cel
al
ocrotirii
și
apărării
drepturilor
subiective
și
,
totodată
stabilește
și
calea
legală
pentru
exercițiul
dreptului
, care,
așa
cum se
desprinde
din
dispozițiile
sale,
constituie
posibilitatea
materializată
de
realizare
a
dreptului
.
Legea
stabilește
procedura
de
urmat
precum
și
căile
de
atac
împotriva
unor
acte
întocmite
în
cazul
acestei
proceduri
, care se
adresează
secțiilor
civile
ale
instanțelor
precizate
de
lege
.
Cu
alte
cuvinte
, se
poate
constata
că
toate
litigiile
născute
din
aplicarea
acestui
act
normativ
sunt
de
competența
instanțelor
civile
(art.26 alin.3
și
art.30
alin.2).
Având
în
vedere
obiectul
pricinii
,
temeiul
legal
invocat
(
Legea
nr.10∕2001)
cât
și
faptul
că
litigiul
nu
pune
în
discuție
comercialitatea
actului
,
dedusă
din
actele
și
faptele
de
comerț
sau
natura
comercială
a
contractelor
de
înstrăinare
,
ci
legalitatea
transmiterii
dreptului
de
proprietate
,
în
condițiile
în
care se
începuse
o
procedură
prevăzută
de
Legea
nr.10∕2001,
s-a
stabilit
că
instanța
competentă
este
secția
civilă
a
Tribunalului
.