ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5383/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 807/ F din

16 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

808/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de petentul condamnat O.A. cu privire la pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 730/2003 a Tribunalului

București, secția I penală.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Sentința a fost apelată de petentul

condamnat O.A., considerându-se îndrituit să beneficieze de întreruperea

executării pedepsei, dat fiind starea reală de nevoie în care se află familia

sa.

Instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului constatând, că soluția primei instanțe este

legală și temeinică, apreciindu-se în mod just că dificultățile de ordin

material și condițiile improprii de locuit a membrilor familiei condamnatului

sunt împrejurări care nu justifică punerea în libertate a condamnatului prin

întreruperea executării pedepsei, acesta nefiind în măsură în perioada scurtă

permisă de lege, de 3 luni de zile, să realizeze o îmbunătățire a situației

familiei sale.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și a reiterat motivele invocate în cererea inițială solicitând întreruperea

executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Pentru amânarea sau întreruperea

executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este

necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, din care

cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru

aceasta.

Rezultă așadar că amânarea sau întreruperea

executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, poate fi

acordată numai dacă prin această măsură, acele consecințe grave vor putea fi

evitate.

În speță, prima instanță a respins

în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, soluție

menținută și în apel, pe de o parte avându-se în vedere că situația materială

grea a familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și anterioară

momentului condamnării inculpatului și ca atare nu poate fi caracterizată ca o

„împrejurare specială” în sensul textului menționat și pe de altă parte

apreciindu-se că, oricum, această situație materială grea nu ar putea fi

ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care

este maximul îngăduit de lege.

Așa fiind, recursul declarat de

condamnat apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 585/ A din 21 iulie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2005.