ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5383/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 807/ F din 16 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 808/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat O.A. cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 730/2003 a Tribunalului București, secția I penală. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. Sentința a fost apelată de petentul condamnat O.A., considerându-se îndrituit să beneficieze de întreruperea executării pedepsei, dat fiind starea reală de nevoie în care se află familia sa.

Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul condamnatului constatând, că soluția primei instanțe este legală și temeinică, apreciindu-se în mod just că dificultățile de ordin material și condițiile improprii de locuit a membrilor familiei condamnatului sunt împrejurări care nu justifică punerea în libertate a condamnatului prin întreruperea executării pedepsei, acesta nefiind în măsură în perioada scurtă permisă de lege, de 3 luni de zile, să realizeze o îmbunătățire a situației familiei sale. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat motivele invocate în cererea inițială solicitând întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat. Pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru aceasta. Rezultă așadar că amânarea sau întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, poate fi acordată numai dacă prin această măsură, acele consecințe grave vor putea fi evitate.

În speță, prima instanță a respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, soluție menținută și în apel, pe de o parte avându-se în vedere că situația materială grea a familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și anterioară momentului condamnării inculpatului și ca atare nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială” în sensul textului menționat și pe de altă parte apreciindu-se că, oricum, această situație materială grea nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege. Așa fiind, recursul declarat de condamnat apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 585/ A din 21 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2005.