ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești la 14 iulie 2005 SC C.B. SA Ploiești a solicitat ca în contradictoriu cu creditoarea A.V.A.S. București să se constate pe cale contestației la executare, nulitatea absolută a procesului verbal de sechestru din 25 mai 2005, măsură instituită asupra unor active ale debitoarei în temeiul art. 58-60 din O.U.G. nr. 51/1998. În susținerea cererii contestatoarea a invocat aplicarea prevederilor art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998 cu ocazia instituirii sechestrului prin aceea că nu s-a indicat gradul de uzură al bunurilor și ca atare nu s-a făcut evaluarea lor ceea ce poate duce la o valorificare sub valoarea reală și prin urmare debitoarea ar fi prejudiciată.

Curtea de Apel Ploiești prin sentința nr. 102 din 1 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3195/2005 a respins ca neîntemeiată contestația cu motivarea că lipsa evaluării bunurilor în procesul verbal de sechestru nu este prin ea însăși producătoare de pagube, câtă vreme în procedura de valorificare a bunurilor sechestrate acestea sunt evaluate obligatoriu de către un expert potrivit art. 71 alin. (1) din O.U.G. 51. S-a mai reținut că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada vreunei vătămări. Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea. Prin motivele scrise a reluat susținerile din cererea introductivă de instanță. Anume că în lipsa evaluării bunurilor prin procesul verbal de indisponibilizare a fost prejudiciată și ca atare conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., procesul verbal este nul. Critica este neîntemeiată și va fi examinată cu referire strictă la cadrul procesual stabilit de însăși contestatoare prin acțiunea introductivă. Mai întâi este de observat că dispozițiile art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998 nu prevăd nici o sancțiune pentru lipsa vreunuia din elementele ce trebuie să le cuprindă procesul verbal de instituire a sechestrului asigurător în cadrul procedurii speciale de executare silită reglementată de respectivul act normativ. În al doilea rând se observă din corpul ordonanței că, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului este doar o fază a procesului de executare fază care este urmată obligatoriu de cea a valorificării bunurilor sechestrate și în care devine (conform art. 71-1) obligatorie evaluarea de către un expert.

Așa fiind în faza indisponibilizării prin menționarea gradului de uzură (indirect a valorii bunurilor), debitorul nu poate susține că este prejudiciat. De altfel, în speță acesta nici nu a făcut dovada vreunei vătămări astfel că, nu sunt incidente cauzei prevederile art. 105 pct. 2 C. proc. civ. Față de cele ce preced, soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este legală și temeinică are la bază înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar în drept se întemeiază pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 a căror încălcare nu a fost dovedită. Față de considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C.B. SA Ploiești, împotriva deciziei comerciale nr. 102 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.