ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4805/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Debitoarea SC C.C. SRL Ploiești a solicitat prin contestație la executare, anularea licitației din 27 ianuarie 2005 și a procesului verbal de licitație de la această dată, prin care intimata A.V.A.S. București a vândut SC I.C.S. SRL imobilul proprietatea sa, situat în Ploiești, str. Buna Vestire, în baza O.U.G. nr. 51/1998 completată și modificată, fără a se respecta dispozițiile de organizare și desfășurare a licitației prevăzute de acest act normativ. A mai formulat contestație la executare și creditoarea A.F.P. Ploiești, care, la rândul său a solicitat anularea vânzării efectuate de A.V.A.S. București la 27 ianuarie 2005 susținând că debitoarea SC C.C.

SRL Ploiești avea obligații restante la bugetul de stat de 4.752.159.787 lei, iar în evidențele de publicitate imobiliară a înscris somația sa din 18 aprilie 2002, pentru executarea bunurilor mobile ale acestei debitoare identificate prin procesul verbal din 7 martie 2002. Prin sentința nr. 89 din 17 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 3659/2005, au fost respinse, ca neîntemeiate, contestațiile la executare ale SC C.C. SRL Ploiești și A.F.P. Ploiești în contradictoriu cu A.V.A.S. București și SC I.C.S. SRL Ploiești. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile legale de organizare și ținere a licitației, iar pretinsa nerespectare a publicității de către A.V.A.S.

București, invocată în cauză este contrazisă de anunțurile din ziarele depuse la dosar de A.V.A.S. S-a reținut de asemenea, în ce privește contestația A.F.P. Ploiești, că aceasta nu a întocmit forme de executare care să o îndreptățească să pretindă drepturi față de creditorul prioritar A.V.A.S. București. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarea-debitoare SC C.C. SRL Ploiești și contestatoarea creditoare A.F.P. Ploiești. În motivarea recursului său debitoarea a susținut că în mod greșit prin hotărârea recurată a fost soluționată contestația A.F.P. Ploiești, căci nu a fost investită legal instanța care a pronunțat această hotărâre cu atare contestație la executare. A mai susținut că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare, că prețul imobilului nu a fost corect stabilit, a fost un preț derizoriu ce a prejudiciat-o pe contestatoare.

Recurenta creditoare în motivarea recursului său a susținut că în mod greșit prin hotărârea recurată s-a apreciat că întrucât nu a întocmit proces-verbal de sechestru ci numai de identificare de bunuri nu s-a născut un privilegiu în favoarea creditorului bugetar, iar A.F.P. Ploiești avea prioritate în distribuirea prețului chiar și în situația în care procesul-verbal de identificare de bunuri mobile nu ar fi devenit ipotecă legală în sensul codului civil. Recursurile sunt nefondate. În ce privește recursul debitoarei: Acest recurs, nu menționează în care dintre situațiile prevăzute la punctele 1-9 al art. 304 C. proc. civ. se încadrează ; va fi însă examinat în condițiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Susținerea acestei recurente potrivit cu care greșit prin hotărârea recurată a fost soluționată și contestația la executare a A.F.P. Ploiești nu poate constitui motiv întemeiat de recurs. Prin încheierea din 2 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, aflată la dosarul 3659/2005 al acestei instanțe s-a pus în discuția părților introducerea în cauză și a acestei contestatoare, iar reprezentantul SC C.C. SRL Ploiești a solicitat conexarea celor două cauze, Curtea a admis apoi cererea de introducere în cauză în calitate de contestator a A.F.P. Ploiești. Tot astfel și susținerea contestatoarei privind subevaluarea imobilului său ce a fost vândut la licitație de A.V.A.S.

este nefondată. Raportul de evaluare a fost efectuat de o instituție specializată, I. București, iar debitoarea care a fost informată asupra vânzării, nu a făcut nici un fel de obiecțiuni cu privire la prețul de pornire a licitației. Cum corect a reținut instanța de fond, între valoarea reală și valoarea de piață la care se poate vinde un bun chiar dacă există diferențe substanțiale, atâta timp cât s-au respectat formalitățile legale de vânzare, nu se poate primi susținerea că respectivul bun a fost subevaluat. S-a subliniat în hotărârea recurată că raportul de evaluare actualizat cu rata inflației, întocmit pentru A.F.P. Ploiești nu și-a găsit corespondent pe piața imobiliară din Ploiești, chiar la o valoare de circa 50-60 % din prețul de evaluare.

Cu privire la recursul debitoarei: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că A.V.A.S. București a preluat de la C.N.A.S. creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001 și a bunurilor debitoarei SC C.C. SRL Ploiești. În respectarea art. 58 din actul normativ menționat mai sus, a fost somată debitoarea să achite datoria sa către A.V.A.S. prin adresa din 17 noiembrie 2003, iar ulterior la 9 iunie 2004 prin proces verbal de sechestru, semnat de debitoare, s-a consemnat că bunurile imobile ce fac obiectul sechestrului, nu au asupra lor alte sarcini și nu fac obiectul altei imobilizări.

La licitația din 16 decembrie 2004 nu s-a prezentat nimeni, a fost organizată apoi o nouă licitație. Formele de executare silită au început asupra imobilului proprietatea debitoarei SC C.C. SRL de către doi creditori bugetari: A.F.P. Ploiești prin procesul verbal de identificare de bunuri imobiliare din 6 martie 2002 și A.V.A.S. București, care prin adresa din 17 noiembrie 2003 a comunicat debitoarei titlurile executorii și a somat-o să își achite datoria. A.F.P. Ploiești a început executarea după 9 luni de la identificarea bunurilor urmărite, în timp ce creditoarea prioritară A.V.A.S. a finalizat executarea și cum corect a reținut instanța de fond, A.F.P. Ploiești în aceste împrejurări nu mai era îndreptățită să pretindă drepturi, inclusiv dreptul la restituirea prețului.

Așadar, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge. În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de SC C.C. SRL Ploiești și A.F.P. Ploiești, împotriva sentinței nr. 89 din 17 iunie 2005 a Curții de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurentele în solidar la plata sumei de 2000 RON în favoarea intimatei SC I.C.S. Ploiești. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.