ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4805/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4805/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Debitoarea SC C.C. SRL Ploiești a
solicitat prin contestație la executare, anularea licitației din 27 ianuarie
2005 și a procesului verbal de licitație de la această dată, prin care intimata
A.V.A.S. București a vândut SC I.C.S. SRL imobilul proprietatea sa, situat în Ploiești,
str. Buna Vestire, în baza O.U.G. nr. 51/1998 completată și modificată, fără a
se respecta dispozițiile de organizare și desfășurare a licitației prevăzute de
acest act normativ.
A mai formulat contestație la
executare și creditoarea A.F.P. Ploiești, care, la rândul său a solicitat
anularea vânzării efectuate de A.V.A.S. București la 27 ianuarie 2005 susținând
că debitoarea SC C.C. SRL Ploiești avea obligații restante la bugetul de stat
de 4.752.159.787 lei, iar în evidențele de publicitate imobiliară a înscris somația
sa din 18 aprilie 2002, pentru executarea bunurilor mobile ale acestei
debitoare identificate prin procesul verbal din 7 martie 2002.
Prin sentința nr. 89 din 17 iunie
2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, în dosarul nr. 3659/2005, au fost respinse, ca neîntemeiate,
contestațiile la executare ale SC C.C. SRL Ploiești și A.F.P. Ploiești în
contradictoriu cu A.V.A.S. București și SC I.C.S. SRL Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că au fost respectate dispozițiile legale de organizare și
ținere a licitației, iar pretinsa nerespectare a publicității de către A.V.A.S.
București, invocată în cauză este contrazisă de anunțurile din ziarele depuse
la dosar de A.V.A.S. S-a reținut de asemenea, în ce privește contestația A.F.P.
Ploiești, că aceasta nu a întocmit forme de executare care să o îndreptățească
să pretindă drepturi față de creditorul prioritar A.V.A.S. București.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs contestatoarea-debitoare SC C.C. SRL Ploiești și contestatoarea
creditoare A.F.P. Ploiești.
În motivarea recursului său
debitoarea a susținut că în mod greșit prin hotărârea recurată a fost
soluționată contestația A.F.P. Ploiești, căci nu a fost investită legal
instanța care a pronunțat această hotărâre cu atare contestație la executare. A
mai susținut că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare, că
prețul imobilului nu a fost corect stabilit, a fost un preț derizoriu ce a
prejudiciat-o pe contestatoare.
Recurenta creditoare în motivarea
recursului său a susținut că în mod greșit prin hotărârea recurată s-a apreciat
că întrucât nu a întocmit proces-verbal de sechestru ci numai de identificare
de bunuri nu s-a născut un privilegiu în favoarea creditorului bugetar, iar A.F.P.
Ploiești avea prioritate în distribuirea prețului chiar și în situația în care
procesul-verbal de identificare de bunuri mobile nu ar fi devenit ipotecă
legală în sensul codului civil.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privește recursul debitoarei:
Acest recurs, nu menționează în care
dintre situațiile prevăzute la punctele 1-9 al art. 304 C. proc. civ. se
încadrează ; va fi însă examinat în condițiile prevăzute de art. 304 C. proc.
civ.
Susținerea acestei recurente potrivit
cu care greșit prin hotărârea recurată a fost soluționată și contestația la
executare a A.F.P. Ploiești nu poate constitui motiv întemeiat de recurs.
Prin încheierea din 2 iunie 2005 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,
aflată la dosarul 3659/2005 al acestei instanțe s-a pus în discuția părților
introducerea în cauză și a acestei contestatoare, iar reprezentantul SC C.C.
SRL Ploiești a solicitat conexarea celor două cauze, Curtea a admis apoi
cererea de introducere în cauză în calitate de contestator a A.F.P. Ploiești.
Tot astfel și susținerea
contestatoarei privind subevaluarea imobilului său ce a fost vândut la
licitație de A.V.A.S. este nefondată.
Raportul de evaluare a fost efectuat
de o instituție specializată, I. București, iar debitoarea care a fost
informată asupra vânzării, nu a făcut nici un fel de obiecțiuni cu privire la
prețul de pornire a licitației.
Cum corect a reținut instanța de
fond, între valoarea reală și valoarea de piață la care se poate vinde un bun
chiar dacă există diferențe substanțiale, atâta timp cât s-au respectat
formalitățile legale de vânzare, nu se poate primi susținerea că respectivul
bun a fost subevaluat.
S-a subliniat în hotărârea recurată
că raportul de evaluare actualizat cu rata inflației, întocmit pentru A.F.P.
Ploiești nu și-a găsit corespondent pe piața imobiliară din Ploiești, chiar la
o valoare de circa 50-60 % din prețul de evaluare.
Cu privire la recursul debitoarei:
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului rezultă că A.V.A.S. București a preluat de la C.N.A.S. creanțe
bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S. în conformitate cu
prevederile O.U.G. nr. 51/1998 republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001
și a bunurilor debitoarei SC C.C. SRL Ploiești.
În respectarea art. 58 din actul
normativ menționat mai sus, a fost somată debitoarea să achite datoria sa către
A.V.A.S. prin adresa din 17 noiembrie 2003, iar ulterior la 9 iunie 2004 prin
proces verbal de sechestru, semnat de debitoare, s-a consemnat că bunurile
imobile ce fac obiectul sechestrului, nu au asupra lor alte sarcini și nu fac
obiectul altei imobilizări.
La licitația din 16 decembrie 2004
nu s-a prezentat nimeni, a fost organizată apoi o nouă licitație.
Formele de executare silită au
început asupra imobilului proprietatea debitoarei SC C.C. SRL de către doi
creditori bugetari: A.F.P. Ploiești prin procesul verbal de identificare de
bunuri imobiliare din 6 martie 2002 și A.V.A.S. București, care prin adresa din
17 noiembrie 2003 a comunicat debitoarei titlurile executorii și a somat-o să
își achite datoria.
A.F.P. Ploiești a început executarea
după 9 luni de la identificarea bunurilor urmărite, în timp ce creditoarea
prioritară A.V.A.S. a finalizat executarea și cum corect a reținut instanța de
fond, A.F.P. Ploiești în aceste împrejurări nu mai era îndreptățită să pretindă
drepturi, inclusiv dreptul la restituirea prețului.
Așadar, recursurile declarate în
cauză sunt nefondate și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
se vor respinge.
În baza prevederilor art. 274 C.
proc. civ., recurentele vor fi obligate în solidar la plata cheltuielilor de
judecată ocazionate în recurs intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de SC C.C. SRL Ploiești și A.F.P. Ploiești, împotriva sentinței nr. 89
din 17 iunie 2005 a Curții de apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ.
Obligă recurentele în solidar la
plata sumei de 2000 RON în favoarea intimatei SC I.C.S. Ploiești.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 18 octombrie 2005.