ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2006

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 6335 din 19 mai 2004 la Judecătoria Ploiești, SC C.B. SA a solicitat, pe calea unei contestații la executare, lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlurilor executorii transmise de A.V.A.B. la 7 mai 2006. În motivarea contestației se arată că: În vederea achiziționării de utilaje SC C. SA București a luat credite de la bănci din străinătate, creditele fiind garantate de stat prin Ministerului Finanțelor Publice. Pentru unele din aceste utilaje primite în folosință, s-a încheiat cu SC C. SA București contractul de închiriere nr. 5/6 Iv din 31 august 1998 cu Addendum. În derularea contractului de închiriere SC C. - B SA Ploiești avea obligația de a plăti periodic către C. SA București chiria aferentă, pe care la rândul său SC C. SA București urma să o remită Ministerului Finanțelor Publice, în baza acordurilor încheiate cu acest minister.

În anul 2003 când capacitatea de plată a SC C. SA București a făcut obiectul unei proceduri în baza Legii nr. 64/1995, acesta a înaintat și propus spre semnare Protocoale în care cuantumul debitului C. – B SA Ploiești, rezultând din derularea contractului nr. 5/6 Iv/1998, era de circa patru ori mai mare decât cel ce rezultă din evidențele contabile. În adresa A.V.A.B. nr. 11497 din 30 aprilie 2004 se invocă protocolul din data de 04 decembrie 2003 încheiat între C. București și C. – B SA Ploiești, în care cuantumul obligațiilor de plată aferente creanței preluate de A.V.A.B. defalcată pe utilizatorul final C. – B SA Ploiești este de 755.029,65 dolari S.U.A. (identic cu cel din adresa A.V.A.B.

nr. 8904 din 06 aprilie 2004). Ca opinie separată a C. București, protocolul din 04 decembrie 2003 consemnează „C. București consideră că în sarcina C. – B SA Ploiești se află o sumă totală de 2.575.093,33 dolari S.U.A. Față de cuantumul obligațiilor de plată stabilite de comun acord la valoarea de 755.029,65 dolari S.U.A. există o diferență de 1.820.063,68 dolari S.U.A. provenind din majorări la plățile pretinse de M.F.P. înainte de cesionarea la A.V.A.B. și care se află în litigiu în curs de soluționare în justiție”. Același protocol evidențiază că „OBLIGAȚIA LA PLATĂ STABILITĂ DE COMUN ACORD ESTE DE 755.029,65 dolari S.U.A.” și numai reaua credință a C. SA București și ușurința cu care AVAB a tratat textul protocolului au condus la extinderea obligației la 2.575.093,33 dolari S.U.A.

Pentru obligațiile de plată s-au încheiat între cele trei părți: M.F.P., C. SA București și utilizatorii finali (dintre care face parte și C. – B SA Ploiești) acorduri privind cuantumul și eșalonarea la plată. Aceste acorduri sunt comunicate ca titluri executorii, deși din conținutul lor nu rezultă suma datorată așa cum impune art. 40 din O.U.G. 51/1998 prin prevederea: „..titlurile executorii emise de A.V.A.B. conform legii vor avea un obiect bine determinat..”. Reclamanta a solicitat ca între aceleași trei părți semnatare ale acordurilor să se stabilească întinderea obligației noastre dar atât M.F.P. cât și A.V.A.B. au considerat că aceasta este o problemă separată a C. București și C. – B SA Ploiești în care nu se implică (adresa M.F.P.

nr. 24688 din 20 ianuarie 2003 și adresa A.V.A.B. nr. 1860 din 25 iulie 2003). În vederea protejării patrimoniului societății s-a promovat la Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu C. SA București, o cerere de asigurare de dovezi conform art. 235 C. proc. civ., pentru evidențierea stadiului îndeplinirii obligațiilor C. – B SA Ploiești în baza contractului de închiriere nr. 5/6 Iv/1998 și a actelor adiționale la contract; Cauza a format obiectul dosarului nr. 1054/2004, iar prin încheierea din 17 mai 2004, instanța a admis cererea și a constatat că debitul C. – B SA Ploiești este de 359.456 dolari S.U.A., conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Șt.G. Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 6838 din 3 septembrie 2004, în dosarul nr. 6335/2004, prin care a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, unde s-a format dosarul nr. 2068/2004.

În acest dosar, la data de 18 iunie 2004, contestatoarea a formulat o cerere completatoare solicitând să se dispună și anularea tuturor formelor de executare, inclusiv a procesului verbal prin care s-a aplicat sechestrul, înregistrat la nr. 11497 din 10 iunie 2004 precum și repunerea părților în situația anterioară. S-au formulat în cauză și cereri de intervenție, în interes propriu, de către E.C., D.R.F., S.M., D.M. și SC C. SA având același obiect ca acțiunea principală, astfel cum a fost completată. Prin sentința civilă nr. 167 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de SC C.B. SA cu sediul în Ploiești, în contradictoriu cu intimata cesionată A.V.A.S.

(Fostă A.V.A.B.) cu sediul în București. S-a respins cererea de intervenție formulată de SC C. SA cu sediul în București, precum și cererile de intervenție în nume propriu formulate de C.E., D.R.F. și D.M. S-a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție formulată de S.M. Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut, în esență, că urmare a convențiilor și acordurilor încheiate de Ministerul Finanțelor Publice cu utilizatorii finali contestatoarea s-a obligat, în solidar, cu SC C. SA București debitorul principal, la plata obligațiilor rezultate din contractele de credit extern garantate de Ministerul Finanțelor Publice și în consecință cererea contestatoarei, de a se constata că nu mai are nici un debit, este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții SC C. SA București, C.E. și D.R.F. precum și reclamanta SC C.B. SA Ploiești criticând-o pentru nelegalitate. Intervenienții C.E. și D.R.F. nu au timbrat recursul, deși au fost citați în acest sens, iar intervenienta SC C. SA București, deși a fost citată (fila 44 dosar) cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în contul deschis la Trezoreria Sectorului 2 București deoarece achitase această taxă, nelegal, la C.E.C., a refuzat să se conformeze dispoziției instanței. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și 3. Art. 11 din aceeași lege, statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

În fine art. 20 din Legea privind taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Astfel fiind, și întrucât recurenților li s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au conformat acestei obligații, recursurile urmează a fi anulate ca netimbrate, și respectiv ca insuficient timbrate în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamanta susține, în esență, în motivele de recurs, că „dacă instanța ar fi analizat pe fiecare din cele 9 acte indicate ca având valoare juridică de titlu executoriu, ar fi constatat nelegalitatea unora dintre acestea pe motiv că nu privesc SC C. – B SA Ploiești, și în consecință nu-i pot fi opozabile” respectiv: convenția nr. 42748 din 08 noiembrie 1999 cu amendamentul nr. 1 din 15 mai 1995; convenția nr. 81754 din 15 mai 1995; acordul nr. 227256 din 01 iunie 1998; acordul nr. 22.8940 din 02 noiembrie 1998; acordul nr. 340778 din 16 februarie 1999; procesul verbal de conciliere din 20 februarie 1997. Pentru stabilirea, cu exactitate a sumelor achitate de către SC C. SA, reclamanta susține că era necesară efectuarea a expertizei contabile.

De asemenea, reclamanta susține că în mod greșit curtea a reținut că protocolul încheiat între SC C. SA București și SC C.B. SA Ploiești la data de 4 decembrie 2003 constituie temeiul obligației de plată a reclamantei către A.V.A.S. deoarece nu este menționat de A.V.A.S. în adresa de comunicare a titlurilor executorii cu nr. 11497 din 30 aprilie 2004 și în consecință instanța s-a pronunțat asupra unui act fără a fi investită în acest sens. De altfel, apreciază recurenta, acest Protocol nu figurează în actele menționate în Capitolul VII intitulat „Debitori Titluri executori” din O.U.G. nr. 51/1998 modificată și în consecință dacă legea nu prevede că protocolul constituie titlu executoriu, instanța nu poate să se subroge legiuitorului.

În raport de aceste motive reclamanta solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 167/2005 și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 coroborate cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate, întrucât a preluat de la Ministerul Finanțelor Publice o creanță în valoare de 2.575.093,34 dolari S.U.A. față de reclamantă, conform titlurilor de creanță menționate și anexate adresei nr. 11497 din 30 aprilie 2004 trimisă reclamantei. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs și de susținerile din întâmpinare, constată că prin adresa nr. 11497 din 30 aprilie 2004 A.V.A.S.

a comunicat reclamantei titlurile executorii pentru o creanță în sumă de 2.575.093,34 dolari S.U.A., preluate de la Ministerul Finanțelor Publice conform contractului de cesiune de creanță înregistrat la nr. 2 din 28 iunie 2002, încheiat potrivit prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 și dispozițiilor art. 1391 C. civ. Creanța se referă la sumele datorate de debitorul cedat SC C. SA București și SC C. - B SA Ploiești în calitate de debitor, utilizator final. Reclamanta a formulat, la Judecătoria Ploiești o cerere de asigurare de dovezii solicitând să se stabilească suma datorată, mai mică, în opinia reclamantei, decât cea pretinsă de A.V.A.S. Prin încheierea din 17 mai 2004 pronunțată în dosarul nr. 1054/2004 al Judecătoriei Ploiești s-a constatat că debitul reclamantei este în sumă de 359.456 dolari S.U.A., potrivit expertizei contabile dispusă de instanță.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC C. SA București și în consecință s-a formulat dosarul nr. 4409/2004 pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă; în acest dosar reclamanta SC C. – B SA Ploiești a depus, la data de 06 august 2004 un înscris prin care declară că este de acord cu admiterea recursului și că renunță la judecata acestei cereri de asigurare de dovezi, după care tribunalul a pronunțat decizia nr. 230 din 06 august 2004 prin care s-a admis recursul declarat de SC C. SA București, s-a modificat în tot încheierea pronunțată la data de 17 mai 2005 în dosarul nr. 1054/2004 al Judecătoriei Ploiești în sensul că s-a luat act de renunțarea reclamantei SC C. – B SA Ploiești la judecarea cererii de asigurare de dovezi.

Astfel fiind, rezultă că reclamanta a recunoscut cuantumul debitului comunicat de A.V.A.S. Potrivit acordurilor și convențiilor încheiate între părți, obligația de plată a debitului revine în primul rând utilizatorilor finali ai importurilor respective, în speță reclamantei. Față de cele ce preced, criticile reclamantei referitoare la legalitatea deciziei sunt nefondate deoarece cum s-a arătat mai sus pe de o parte reclamanta a recunoscut debitul iar pe de altă parte a solicitat Ministerului Finanțelor Publice aprobarea unor plăți eșalonate ale debitului.

De altfel, reclamanta a avut pe parcursul judecării cauzei o poziție procesuală oscilantă deoarece inițial în cererea introductivă de instanță (la data de 19 mai 2004) solicită să se constate că debitul este în sumă de 359.456 dolari S.U.A., după care la data de 22 noiembrie 2005 cu ocazia soluționării apelului precizează că a achitat sumele înscrise în titlurile executorii și că nu datorează nici o sumă, fără a proba aceste afirmații. Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și potrivit art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.B. SA Ploiești împotriva sentinței comerciale nr. 167 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenienta SC C. SA București împotriva aceleiași sentințe și, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienții în interes propriu C.E. și D.R.F. împotriva sentinței menționate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.